Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Avea un salariu la care multi viseaza. O cariera de arhitect. Si tot simtea ca nu-i e bine. S-a intalnit cu Dragos Nicolaescu si a inteles, dupa mai multe discutii, ce vrea sa faca. Asa a dat Vlad arhitectura pe lucrul cu copiii, doar pentru ca 'asta a simtit ca este bucuria lui. Pasiunea pentru cei mici s-a imbinat cu o particica din munca pe care o facea, dar care nu ii aducea nici o bucurie. A ajuns sa faca workshop-uri pentru copii, cand construieste case, macarale si tot felul de lucruri. E ceva nou si inedit, care ii aduce si placere, si profit. In acesti termeni trebuie gandit', explica Dragos. Nu este un simplu coach, ci mentor vocational, cum isi spune el. Pe langa activitatea propriu zisa de coaching, vine si cu experinta sa de 15 ani in afaceri, ba si cu ce a deprins din Facultatea de Psihologie pe care a hotarat de curand sa o urmeze. 'Scapi de credintele limitative, cum ca nu esti suficient de bun, ca nu ai studii in domeniul respectiv, de exemplu, si incepi sa actionezi cu cap', imi spune el, cand aude de pasiunea mea pentru aranjamentele florale. Si, din cateva cuvinte, pune planul cap la cap. Imi spulbera temerile precum: "nu am bani de pornire, piata e saturata de flori, cum sa reusesc?' 'Nu trebuie sa te imprumuti la banca. Ai ideea. Iti faci un catalog cu aranjamentele tale florale, iti prezinti creatiile peste tot, ai grija sa aduci in fata avantajele pe care clientul le-ar avea, ca sa iti spuna repede "da'. Daca accepta, te apuci de treaba cu suma de bani pe care ti-o dau in avans'. E doar un exemplu neslefuit, spune el cu modestie. Tot temerea ca banii il vor tine departe de reusita a fost cea care l-a facut si pe Claudiu Ludosan sa dea inapoi, cand ar fi vrut sa isi extinda agentia de advertising. "L-am intalnit pe Dragos. Am inceput sa vorbim despre orice. M-a invitat apoi sa jucam squash, asta si pentru a vedea cum actionez. Eram agitat, loveam mingea ca un bezmetic. M-a invatat cu timpul sa fiu mai asezat, mai riguros in gandire si sa nu abandonez', povesteste tanarul. "Nu ai bani sa angajezi oameni?' m-a intrebat el. "Fa un internship. Ii platesti in procente'. La inceput, mi se parea cam aiurea, dar cand m-am hotarat sa merg pe varianta asta, am constatat ca in 48 de ore de la anunt s-au prezentat pentru internship 40 de oameni. In 6 luni s-au perindat pe la agentie 70 de oameni, cu 3 am si ramas, ca angajati. Intr-un singur an am evoluat pe piata si ca bani, si ca pozitie, si ca vizibilitate. Sedintele de mentorat sunt extrem de importante, pentru ca te invata cum sa pescuiesti singur', ne spune tanarul, care la 24 de ani a ajuns sa detina o firma cu 10 angajati.
Horatiu si-a spus mereu ca trebuie sa incerce cat mai multe lucruri. Asa ca si-a bagat nasul putin si in jurnalism, si in publicitate, il atragea si ideea de a face lobby pentru diferite organizatii. Nici Facultatea de Stiinte Economice nu a neglijat-o, desi mari bucurii nu ii aducea. A frecventat si Centrul de Resurse pentru Organizatii Studentesti, unde treptat a ajuns la conducere, s-a bagat si intr-o alta organizatie, unde a devenit vicepresedinte, si-a deschis si o agentie de publicitate. Si cu toate astea, pe tanar nimic nu-l multumea. A incercat inutil sa dea un sens drumului pe care ar vrea sa il urmeze in viata. Prin actiunile avute cu studentii l-a intalnit pe Costel Coravu. Coach. El l-a facut sa-si constientizeze fricile si sa isi depaseasca limitele. Si pentru Horatiu, acesta a fost punctul de pornire catre 'o alta lume. La prima intalnire, a trebuit sa pun pe hartie toate activitatile pe care le faceam si sa ma uit ce se afla in spatele lor. Dupa care, sa acord note de la 1 la 10 fiecareia, in functie de bucuria si energia pe care mi-o provoca. Mi-a furnizat apoi o structura dupa care sa ma ghidez. Treptat, mi-am dat seama ca ceea ce imi place cu adevarat este sa creez, dar ca munca mea sa aiba impact in jur', povesteste studentul. 'Cu ce vrei sa pleci la sfarsitul intalnirilor? m-a intrebat. Antrenorul a avut marele dar de a ma face, prin intrebari bine puse, sa fiu mai constient de mine, mai atent la ce imi face placere, m-a invatat sa nu ma pierd in detalii, ci mai degraba sa actionez. Asa am inceput, dupa vreo 8 sedinte, sa ma gandesc ca cel mai mult mi-as dori sa imi fac un incubator de afaceri. Au inceput sa curga proiectele, acum am oferte de munca in strainatate', spune Horatiu multumit. 'Coaching-ul nu trebuie explicat, ci experimentat. Oamenii pot fi speriati de acest proces, au acea teama de a se uita la ei insisi. Vestea buna este ca exista posibilitatea de a modifica obiceiuri si convingeri limitative, in doar cateva luni de coaching', explica Costel Coravu, presedintele Asociatiei Romane de Coaching.
Simona a renuntat la "cea mai frumoasa meserie', dupa cum descrie ea profesia de jurnalist. Simtea ca ajunsese intr-un punct mort. Si-a deschis o firma de PR si de comunicare, dar avea inima cat puricele sa nu esueze. A inteles, datorita coach-ului la care a apelat, ca "sunt putine lucrurile care stau sub controlul nostru. Datorita lui am realizat ca este absurd sa cred ca, facand mereu acelasi lucru, ajungi la performanta. Nu faci decat sa intri intr-o rutina care poate fi devastatoare. Poate cel mai mare merit al sedintelor de coaching a fost sa inteleg ca, acceptand schimbarea, pot progresa. Nu mi-am imaginat ca cele mai grele discutii au fost cele pe care le-am avut cu mine. Am ajuns sa fim atenti la ce vrea seful nostru de la noi sau iubitul, si nicidecum la ce vrem noi de la noi', povesteste Simona Dobre. Lipsa de eficienta a facut-o sa inteleaga ca musai trebuie sa renunte la a avea asteptari si sa isi stabileasca obiective clare. "Asteptarile nu tin de partea rationala. Ele ne aduc dezamagire. Avem asteptari de la colegi, sefi, de la munca noastra, obiectivele insa pot fi concrete, masurabile, indeplinirea lor iti poate aduce satisfactii', ne explica tanara antreprenoare de 31 de ani. 'Foarte multi ne pozitionam intr-o zona de confort al esecului. Nu trebuie sa astepti sa fii salvata. Eu, prin intrebarile pe care le pun, provoc omul sa gandeasca, sa spuna ce i-ar face bine. Nu este deloc usor sa dai tot balastul de ganduri si sa reusesti sa cristalizezi o singura idee dupa care sa te ghidezi. S-au intamplat si cazuri in care oamenii nu au mai venit la o a doua sedinta. S-au speriat. S-au vazut in situatia de a trebui sa isi asume varianta ca poti sa si cazi, ca altii te pot critica, ca la inceput schimbarea poate fi o povara, si atunci dau bir cu fugitii. S-au obisnuit sa se lase subjugati de nemultumiri, subjugare care consuma energie, in loc sa actioneze, urmand o strategie', explica Rodica Obancea o bucatica din misiunea sa de coach. Meserie noua, care presupune participarea la multe cursuri, supervizare de forumuri internationale. Femeia s-a obisnuit cu cei care ii confunda activitatea cu cea a oratorilor ce strang mii de oameni in sali de spectacole si le vorbesc despre cum sa fii fericit in 10 pasi sau cum sa obtii succesul intr-o saptamana. Altii ii vad ca pe un fel de pshihologi. Distinctia insa, e clara: 'psihologia are ca obiectiv vindecarea, antrenoratul, potentialul pus in practica. Oamenii care vin si ma deleaga pe mine sa fiu salvatorul lor, sa le gasesc solutii la jobul care nu le mai place sau la nemultumirile lor, nu vor sa isi asume actiunile. Iar eu nu pot sa intretin aceasta dorinta. Eu nu ma raportez la cel care vine la mine ca fiind un neajutorat, eu lucrez cu potentialul lui, ne pozitionam de la egal la egal, eu nu il protejez, ci il determin sa gandeasca, sa nu mai fie timid, lesinat si plin de vaiete. Il coordonez sa gaseasca busola, ideile vin de la el. Ii ajut sa performeze, sa faca schimbari si sa aduca valoare in viata sa', spune Rodica Obancea.
Prin fata antrenoarei s-au perindat si tineri aflati la inceput de drum, dar si directori de firme, trecuti de 50 de ani, dornici sa sporeasca eficienta angajatilor lor si, implicit, a afacerii pe care o conduc. 'Sunt multi manageri de top care considera ca buba este la subalterni si ii determina sa se intalneasca cu mine. Si atunci exista o rezistenta din partea acestor oameni. Eu insa, ii aduc pe toti la aceeasi masa si discut cu fiecare in parte, in asa fel incat sa aduc beneficii asupra activitatii tuturor'. Si Andrei, la inceput, s-a aratat neincrezator. Iar la prima sedinta de coaching s-a dus mai mult din curiozitate. 'Intrebarile puse de coach erau simple ca forma, dar tare greu de raspuns la ele. Mi-am dat seama ca singur nu cred ca as fi putut sa ma conduc pe calea asta, a descoperirii, a ceea ce vreau sa fac si sa fiu. Poate parea ciudat. Cum sa nu poti? Dar cand simti ca la locul de munca e un fel de bataie de joc pe care nu o poti schimba, ca facultatea aleasa nu te multumeste, e imposibil sa stii ce ai de facut. Imi spuneam ca trebuie sa schimb ceva, dar nu stiam ce plan sa pun la cap. Nu renuntam la Politehnica, pentru ca ma gandeam, am facut 4 ani si acum abandonez? Daca gresesc? Si tot felul de temeri ma asupreau. Am plecat, cu ajutorul coach-ului de la identificarea nevoilor. La fiecare intalnire, antrenorul imi dadea un formular pe care trebuia sa il completez cu ultimele lucruri pe care le stabiliseram sa le facem. Mi-a spus ca trebuie sa am trei idei in minte: time, focus si consecventa. Intotdeauna sa te focusezi pe lucrurile care te intereseaza, sa le acorzi timp ca sa le poti dezvolta si in fiecare zi sa faci ceva pentru ele, sa fii perseverent', spune Andrei. A renuntat la Politehnica, dar si la jobul care ii manca sufletul, si acum lucreaza la un ONG unde isi poate valorifica talentul in grafic design. A inceput sa exerseze si in domeniul fotografiei, invata si despre branduri, si toate aceste lucruri, care odinioara erau doar niste idei trecatoare, nepuse in practica, acum il fac fericit. "Sa transformi pasiunea in vocatie'. Asa le spune Dragos Nicolaescu celor care vin la el pentru a-i scapa de chinul unui job agasant si neprofitabil. 'Pentru multi, lego e cea mai mare pasiune. Crezi ca poti sa castigi bani, jucandu-te cu lego?'. Raspunsul vine repede: 'da, poti, sunt oameni platiti sa se joace cu lego, Trebuie sa fii atat de pasionat, incat sa aduci acest lucru la nivel de arta. Ei, noi asta trebuie sa cautam, care este pasiunea noastra cea mai mare, sa o transformam in vocatie si in mod de a trai. Iar profitul vine imediat'.
Citește pe Antena3.ro
