Arhive britanice - Marx si Mao doreau Basarabie romaneasca

14 Sep 2004 • 00:00

SPECIAL

Relatiile romano-sovietice au avut ca punct nevralgic problema Basarabiei. Documente pana acum secrete arata nivelul tensiunilor. Se spune ca, neputand desface nodul gordian, Alexandru cel Mare a scos sabia si l-a taiat rezolvand astfel o problema in fata careia multi nu reusisera sa se descurce. Aflata in fata nodului gordian care este problema Basarabiei, se va dovedi natiunea romana propriul sau Alexandru?

MIHAI RETEGAN

Probleme de natura teritoriala, politica si economica au marcat pe mai multe secole istoria relatiilor romano-ruse/sovietice/ruse. Dar parca niciodata nu au fost atat de complexe precum in perioada in care acelasi sistem politic "imparatea" la Moscova, ca si la Bucuresti (prin grija celei dintai). Ce poate fi mai ilustrativ pentru nivelul relatiilor dintre cele doua state decat acest fragment dintr-o replica a lui Leonid Brejnev rostita in cursul intrevederii la nivel inalt cu delegatia romana condusa de Nicolae Ceausescu, la 9 septembrie 1965, dupa pauza de pranz cand, dupa evaluarea aceluiasi personaj, "tuica a incurcat putin lucrurile, insa esenta lor a ramas clara"? "Nu vreau sa mai subliniez ca aceasta carte (este vorba despre volumul lui Karl Marx, Insemnari despre romani) a fost editata de trei ori. Tocmai aceste extrase (cele referitoare la politica Rusiei tariste in Basarabia, MR) au inceput sa apara pe scara larga in multe reviste. Cand aceasta capata un caracter atat de larg si este reluat de restul presei, atunci in mod natural, istoricii si persoanele competente vad in aceasta o actiune cu caracter tendentios. Aceasta determina ingrijorare in randul opiniei publice sovietice, care doreste relatii bune cu Romania."

Ce l-a suparat oare pe "ursul siberian" atat de tare ca a inceput sa numere editiile unei carti tiparite la Bucuresti?

LUMINI SI UMBRE IN BLOCUL COMUNIST. "Cunoaste-ti adversarul ca pe tine insuti", suna un principiu al artei razboiului pe care combatantii din perioada razboiului rece au cautat sa-l satisfaca. Pentru aceasta au fost aruncate in lupta mijloace dintre cele mai variate, diplomatilor revenindu-le o felie mare din tortul activitatilor desfasurate la lumina zilei.

Din ambasada britanica de la Moscova, Thomas Brimelow transmitea in februarie 1964 unele consideratii asupra relatiilor din cadrul blocului si a felului in care acestea erau reflectate de mediile de informare din capitala sovietica. "Relatiile in interiorul blocului sunt unele asupra carora rusii pastreaza o adanca tacere. Totul trebuie prezentat in cea mai favorabila lumina; orice nervozitate care se face simtita trebuie ascunsa. In consecinta, noi doar putem ghici care sunt adevaratele sentimente ale rusilor. La receptia de anul trecut data cu ocazia zilei nationale a Romaniei, cuvantarea ambasadorului roman, desi intr-un mod extrem de politicos fata de rusi, a reflectat pozitia pe care tara sa a luat-o in CAER. Dimpotriva, Podgornii in raspunsul sau a evitat toate subiectele care pot evidentia diferente de vederi si, citandu-l pe Hrusciov, a spus ca dezvoltarea economica a Romaniei este armonioasa. Aceasta escamotare a controverselor si disputelor inseamna ca noi (ambasada britanica de la Moscova, MR) nu putem analiza in cunostinta de cauza relatiile romano-sovietice. Romanii raman sursa principala asupra acestui subiect si in general reactionam la lucrurile pe care le auzim de la ei."

Sigur, Thomas Brimelow nu se putea plange ca orbecaie in hatisul relatiilor romano-sovietice, el primind, via Londra, telegramele colegilor sai de la Bucuresti si din alte capitale ale lumii comuniste.

NICI UN SINGUR CUVANT. "Nici un singur cuvant nu ne-au spus rusii si nici un cuvant nu a aparut in presa sovietica despre procesul de derusificare din Romania. Rusii, care sunt atat de mandri de limba si cultura lor, trebuie sa se simta ofensati; dar nu doresc sa arate aceasta in public. Ei au publicat articolele lui Barladeanu care faceau referire la punctele de vedere romanesti asupra cooperarii economice din cadrul CAER, dar nu au intrat intr-o controversa publica in legatura cu acest subiect. Opiniile lor despre "cooperarea socialista" si despre "diviziunea socialista a muncii" sunt cunoscute si un cititor avizat poate conchide ca intre guvernele sovietic si roman exista divergente de opinii. Dar nici o declaratie formala nu a fost facuta asupra acestui punct. Evident, conducatorii sovietici, care prefera sa tempereze tonul disputei cu China, nu doresc sa adauge la controversele existente altele noi."

"In timp ce noi ne straduim sa tinem capacul deasupra oalei in clocot, voi nu stiti cum sa atatati focul", am putea spune astazi.

CE LEMNE PUNEAU PE FOC ROMANII? De la Bucuresti, din localul situat in Strada Jules Michelet, E.L.B. Hunter (Domnisoara, cum preciza dupa semnatura) punea in lumina "determinarea regimului de a elimina semnele "prezentei" rusesti in Romania si, in acelasi timp, de a-si imbunatati imaginea in ochii opiniei publice. Urmarind acest obiectiv, regimul si-a consolidat propriile sale trasaturi "nationaliste" si cauta ca aceasta sa se petreaca la nivelul intregii tari". I se parea simptomatic pentru aceasta tendinta schimbarea numelor unor strazi si piete care ar fi trebuit sa simbolizeze "eterna prietenie romano-sovietica": strada si Piata Kuibisev au primit numele de strada si Piata Cosmonautilor; Strada Popov (fosta Berthelot) a fost rebotezata Nuferilor, iar Strada Jdanov - Primaverii.

Limba rusa nu mai era obiect de studiu obligatoriu in invatamantul romanesc, diferite institutii de inspiratie sovietica (Institutul Maxim Gorki, Editura Cartea Rusa) au fost desfiintate, la fel organe de presa ("Timpuri Noi"), iar mediile romanesti se faceau ecoul unor ascutite polemici sustinute de romani. Astfel, o lucrare germana (care expunea punctul de vedere sovietic) - Probleme de baza ale cooperarii internationale intre membrii CAER - a fost, cum se spune neacademic, desfiintata in paginile saptamanalului "Viata Economica" printr-o "virulenta critica".

Si tot acum s-a publicat volumul la care facea referire Leonid Brejnev. Aceasta lucrare si agitatia din jurul ei sunt evocate si de diplomatul Dalton Murray, de la Bucuresti, care, intr-o corespondenta catre Foreign Office, din februarie 1965, aminteste ca "Mesia comunismului (Marx, MR) credea ca Basarabia trebuie sa apartina Romaniei si nu Rusiei". Din scrisorile schimbate intre FO si diferitele sale misiuni din blocul comunist european reiese ca "publicitatea pe care romanii o fac parerilor lui Marx despre Basarabia i-a atins pe rusi acolo unde-i doare cel mai tare".

BASARABIA... ...constituia o problema extrem de incalcita, careia versatii diplomati britanici incercau sa-i dea de capat. In aceeasi corespondenta, Murray transmite o informatie parvenita pe filiera franceza: intr-o intalnire cu ministrul de Finante al Frantei, Giscard dâEstaing, premierul roman, Ion Gheorghe Maurer, i-a spus ca "Romania nu doreste sa primeasca inapoi Basarabia, chiar oferita pe tava, din doua motive. Primul, din cele 2,5 milioane de romani care traiau acolo nu au mai ramas decat o parte, restul fiind dispersati pe cuprinsul URSS... Al doilea, pentru ca populatia romaneasca care a mai ramas este prea "rusificata" pentru a fi reasimilata in scurt timp". Diplomatii NATO de la Bucuresti erau insa de parere ca zisele lui Maurer nu trebuie intelese "neaparat asa cum le-a spus, ci, mai degraba, ca o asigurare ca Basarabia nu este marul discordiei intre Romania si URSS si ca Bucurestii doar doresc ca romanii de acolo sa se bucure de un tratament rezonabil... Nimeni nu se gandeste in mod serios ca in 25 de ani romanii si-ar fi putut pierde caracteristicile rasei".

Fata de stirile care i-au sosit de la colegul sau de la Bucuresti, Thomas Brimelow i-a raspuns ca in remarca lui Maurer poate fi "un element de "ce acri-s strugurii"... Maurer realizeaza ca nimic nu-i infurie mai mult pe rusi decat orice reinnoire a cererilor de restituire a Basarabiei. Una este sa publici texte din Marx care critica politica Rusiei tariste si cu totul altceva este sa evidentiezi guvernului sovietic ambitii iredentiste actuale".

CIA ESTE DE PARERE... "Ca in ultimul an si jumatate au continuat frictiunile dintre Romania si URSS pe tema iredentei romanesti in problema Basarabiei, fara insa a se produce incidente apreciabile. Dar recentele remarce ale primului secretar al partidului comunist din Moldova evidentiaza ca el este ingrijorat de valul de propaganda nationalista care a creat neliniste in randul populatiei. El a sugerat ca sursa acesteia se afla in Romania." La randul ei, principala agentie de informatii a Statelor Unite aprecia ca "datorita apropierii de Romania, in Moldova Sovietica, a carei populatie este in proportie de 60% romaneasca, a patruns un sentiment national inspirat de Bucuresti".

Analistii de la Langely considerau ca forurile decizionale de la Bucuresti foloseau sentimentele nationaliste in scopul de a consolida popularitatea regimului si ca sunt de asteptat, "cu ocazia implinirii a 45 de ani de la crearea partidului", ca aceste manifestari sa se intensifice, "chiar daca riscul iritarii Uniunii Sovietice creste".

"MOLDOVA SOVIETICA ESTE O TERRA IRREDENTA ROMANEASCA". Trecusera aproape doi ani de la intalnirea evocata la inceputul acestui articol. Relatiile romano-sovietice se mentineau intre aceleasi coordonate, iar cancelariile occidentale cautau explicatii. Analistii directiei Informatii si Cercetari din Departamentul de Stat al SUA au intocmit in martie 1967 un memorandum intitulat Nationalismul romanesc ataca in Moldova Sovietica. "Sentimentele nationaliste romanesti cu privire la Moldova Sovietica (Basarabia) au devenit o problema semnificativa a ultimilor ani." "Acest raport, se arata in continuare, prezinta ultimele ingrijorari sovietice relativ la acest subiect, manifestate la plenara Partidului Comunist din Moldova."

"Printre regiunile de la granita de vest, anexate de Uniunea Sovietica in timpul celui de-al doilea razboi mondial, Moldova (care cuprinde cea mai mare parte a provinciei romanesti numita Basarabia) s-a dovedit a fi centrul unei considerabile agitatii nationaliste. Populatia republicii este in proportie de peste 65% de origine romaneasca si constiinta stranselor legaturi lingvistice si istorice cu Romania vecina pare sa creasca pe masura ce aceasta demonstreaza o tendinta spre o tot mai mare independenta economica si politica fata de Uniunea Sovietica. Mai mult decat atat, romanii insisi au purtat o discreta campanie dupa 1964, sugerand ca Moldova Sovietica este o adevarata terra irredenta romaneasca."

Sigur ca reactiile la atitudinea Romaniei nu au intarziat sa apara. In cadrul plenarei partidului comunist, desfasurata pe 13 februarie 1967, vorbitorii (intre care I.I. Bodiul, prim-secretar al CC al partidului comunist din Moldova, S.V. Taranov, seful departamentului de istorie a partidului din cadrul Institutului Politehnic din Chisinau), au "demascat falsificarea burgheza" a istoriei si au cerut declansarea unor actiuni multiple de propaganda care sa contraatace "spectrul expansionismului romanesc catre est si sud". In mod special, conducatorii de la Chisinau se aratau angoasati de cele doua relee de televiziune instalate la Iasi si Galati, care acopereau cu transmisiile lor cea mai mare parte a teritoriului dintre Prut si Nistru. "Fara nici o indoiala - se arata in incheierea memorandumului - conducatorii sovietici sunt ingrijorati de faptul ca ideea apartenentei de drept a Moldovei la Romania isi gaseste un sprijin din ce in ce mai puternic in interiorul Moldovei Sovietice."

"OCHII ROMANILOR SUNT PE BASARABIA". Este titlul unui articol semnat de publicistul Henry Shapiro, aparut in "Yorkshire Post", la doua saptamani de la elaborarea memorandumului Departamentului de Stat. Atat a fost necesar ca ideile, argumentele, fragmentele din cuvantarile prezentate la plenara partidului comunist din Moldova sa ajunga de la Departamentul de Stat in paginile unui cotidian. Si aceasta in conditiile in care accesul la document era limitat la persoane oficiale! Mai este un lucru interesant. Semnatarul articolului evidentiaza legatura care exista intre cursul pe care se asaza politica romaneasca, "independent daca nu chiar antagonic fata de Kremlin", si sustinerea acesteia de catre China. "Cu trei ani in urma, Mao Zedong, intr-o convorbire cu membri ai Parlamentului nipon, a declarat ca rusii tin pe nedrept Basarabia. Desi Mao nu este pe deplin obiectiv in aceasta chestiune, el revendicand un teritoriu de peste un milion de kilometri patrati, romanii nu il contrazic." Este ca si cum romanii "i-ar lasa pe chinezi sa le scoata castanele din foc".

In toamna lui 1964, afland de aparitia volumului "Insemnari despre romani", un redactor de la Der Spiegel isi intitula inspirat articolul "Cu Marx impotriva Moscovei". Astazi ne trebuie mai mult decat inspiratie: o sustinuta munca de "despuiere" si interpretare a arhivelor. Dar dincolo de acestea, ramane intrebarea pusa la inceput...