x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Au plecat in cer, dupa copiii lor

Au plecat in cer, dupa copiii lor

de Adriana Oprea-Popescu    |    Andreea Sminchise    |    08 Feb 2007   •   00:00
Au plecat in cer, dupa copiii lor

Intr-o zi, copiii lor au dis-parut. In alta zi au fost gasiti morti. Iar ei, tatii acelor copii plecati prea devreme la Dumnezeu, n-au mai avut putere sa traiasca. Si-au pus strean-gul de gat si-au plecat in cautarea copiilor lor... Numai anul trecut, trei parinti ai caror copii disparuti au fost gasiti morti si-au incheiat socotelile cu viata. Cei care ar fi putut si-ar fi fost obligati sa-i ajute n-au miscat un deget.

UN PROIECT JURNALUL NATIONAL
  • Copii disparuti
    Barbati in toata puterea. Aveau case, servicii, familii. Nimic pe lumea asta nu parea sa-i clatine de pe drumul lor in viata. Intr-o zi, copiii lor au disparut. In alta zi au fost gasiti morti. Iar ei, tatii acelor copii plecati prea devreme spre Dumnezeu, n-au mai avut putere sa traiasca. Si-au pus streangul de gat si-au plecat in cautarea copiilor lor...

    Nu exista durere mai mare pe lumea asta ca cea a parintelui care-si ingroapa copilul. Iar cei care trec printr-o astfel de nenorocire ar trebui sa primeasca, pe langa ajutorul celor din jur, si un sprijin specializat. Consiliere psihologica. E prevazuta in procedurile IGPR, dar si in protocoalele semnate de Politia Romana cu alti parteneri de actiune.

    IONUT LUNG. Avea 16 ani si era in clasa a X-a la Liceul de Informatica din Brasov. La 1 martie 2006, baiatul a plecat mai devreme de la scoala. De atunci nu l-a mai vazut nimeni. Timp de trei saptamani, colegii de scoala au lipit in tot orasul afise cu chipul lui. "L-am cautat zi si noapte. Eu il cautam ziua, sotul - noaptea. Unul din noi trebuia sa ramana acasa, pentru ca ne gandeam ca ar putea suna cineva cu vreo informatie sau chiar el. L-am cautat prin paduri, prin internet-cafe-uri, prin baruri, prin autogari, peste tot pe unde ne-am gandit ca s-ar putea duce un tanar de varsta lui", povesteste cu lacrimi in ochi Viorica Lung, mama baiatului. La trei saptamani de la disparitie, cadavrul mutilat al lui Ionut a fost gasit in padurea de sub Tampa. Animalele ii devorasera partial trupul, care a fost identificat dupa abonamentul RATB din buzunar. In apropiere, politistii au gasit ghiozdanul si jacheta baiatului, ingropate in zapada. In rucsac, baiatul lasase un bilet de adio pentru parintii sai: "(...) Imi cer scuze parintilor mei pentru ceea ce am facut, dar pur si simplu nu mai pot suporta pretextele patetice pt. care eram pedepsit. Cu drag, Ionut."

    DOR DE TATA. Parintii nu au putut accepta ideea ca unicul lor copil si-a luat viata. Disperarea lor a nascut nenumarate semne de intrebare. Totul parea suspect in cazul mortii fiului lor, un copil cuminte, cu note mari la scoala si ascultator, "care n-ar fi facut niciodata asa ceva", spune mama, referindu-se la sinucidere. I-au banuit pe politisti de lipsa de implicare, de incompetenta si de nepasare. "N-am stiut nici un moment in ce stadiu erau cu ancheta. Daca ne duceam la ei, ne trimiteau la plimbare", povesteste indurerata Viorica Lung. Tot ea isi aminteste ca, dupa inmormantarea lui Ionut, isi gasea sotul plangand in fiecare seara. "Venea aici, in camera lui, se aseza pe pat si plangea. Asa il gaseam cand veneam de la serviciu... «Ce ai, Nelule?», il intrebam. «Mi-e tare dor de Ionutu...», zicea el si iar incepea sa planga." La sase luni de la moartea copilului, Ioan Lung a incercat sa se sinucida. A inghitit un pumn de pastile, dar a fost gasit la timp si dus la spital. A stat sapte saptamani internat la neuropsihiatrie si parea ca si-a revenit. In apropierea Craciunului insa a devenit abatut. In seara zilei de 21 decembrie, sotia l-a gasit spanzurat intr-o anexa a locuintei.

    "RETINERI." Una dintre etapele importante pe care politistii sunt obligati sa le respecte in cazurile de copii disparuti este consilierea psihologica a parintilor. In primavara lui 2006, IPJ Brasov nu avea insa nici un psiholog incadrat. "Postul era atunci vacant. Domnisoara care este acum la noi a venit mult dupa aceea", ne-a declarat comisarul-sef Liviu Naghi, purtatorul de cuvant al institutiei. "O propunere de consiliere a fost facuta insa familiei de colegii nostri de la Serviciul Criminalistic. La poligraf exista un psiholog chiar foarte bun, Vasile Marian se numeste", a completat Naghi. Conform declaratiilor psihologului, "au existat retineri din partea familiei in ceea ce priveste consilierea psihologica." Comisarul-sef Naghi spune ca stie si motivul pentru care familia ar fi refuzat consilierea: "Tatal nu a putut accepta ca a esuat in educatia copilului sau. Din cate stiu si eu de la cei care au stat mai mult pe langa el, omul era un fel de zbir. In acea familie era militarie si tatalui i-a fost foarte greu sa conceapa ca a dat gres. A incercat sa se dezvinovateasca, pentru ca nu a stiut sa-si educe copilul, aruncand toata vina mortii lui asupra politiei."

    REPROSURI. Viorica Lung spune insa ca: "Nu am fost niciodata contactati de vreun psiholog, nici de la politie, nici din alta parte." De altfel, relatia pe care familia Lung a avut-o cu politia inca din ziua disparitiei lui Ionut a fost foarte tensionata. "Ne-am dus sa reclamam disparitia seara, dar ne-au trimis acasa. Ne-au zis sa revenim a doua zi, pentru ca ei intervin doar dupa 24 de ore. (n.r. - la acea data erau in vigoare noile proceduri conform carora politia e obligata sa actioneze imediat). Apoi nu ne-au mai contactat decat de doua ori - o data cand ne-au cerut sa venim la politie pentru amprentare si a doua oara cand au vrut sa vada camera lui Ionut. Atat! Dupa ce l-au gasit pe Ionut in padure, sotul s-a dus de cateva ori in audienta la politie. I se tot spunea ca n-au avut timp sa cerceteze dosarul. La ultima vizita s-a intalnit pe scari cu domnul Arisanu (n.r. - comisarul-sef Constantin Arisanu, comandantul IJP Brasov), care i-a strigat: «Ati aruncat cu noroi in institutia noastra!», pentru ca vorbisem cu presa. De atunci, sotul meu nu s-a mai dus la politie. Am mai primit de la ei doar o adresa, conform careia dosarul lui Ionut fusese transferat la un procuror", povesteste Viorica Lung.

    SCRIPTA VOLANT. La 6 martie 2006, IGPR si "Salvati Copiii" Romania au semnat un protocol de colaborare pentru copiii disparuti. La art. 13, lit.e) se precizeaza ca, "pentru aducerea la indeplinire a obiectivelor prezentului protocol, Organizatia «Salvati Copiii» Romania asigura consilierea copiilor si familiilor prin centrele de consiliere ale filialelor mentionate la art. 3 (Arges, Brasov, Caras-Severin, Constanta, Dambovita, Dolj, Galati, Hunedoara, Iasi, Mures, Neamt, Suceava, Timisoara, Vaslui si municipiul Bucuresti)."

    Elena Iordache, presedintele "Salvati Copiii" Brasov, spune ca filiala pe care o coordoneaza "nu a fost contactata niciodata de politia judeteana pentru a consilia familia vreunui minor, cu atat mai putin familia Lung (n.r. - articolul mentionat mai sus nu conditioneaza insa consilierea de solicitare venita de la politie). "Stiu de cazul Ionut Lung. Cand am aflat despre disparitie am trimis un anunt insotit de fotografie prin internet tuturor membrilor nostri si cunoscutilor", spune Iordache.

    UNDE? "Salvati Copiii" Brasov isi are sediul intr-o camera inchiriata la marginea orasului, intr-o cladire ce adaposteste mai multe sedii de firme. "Mai vine cineva cam o data la doua luni pe aici. In rest e incuiat", ne-a spus unul dintre angajatii firmei care se afla la acelasi etaj cu "Salvati Copiii." Pe Elena Iordache am gasit-o la serviciu, la Directia de Servicii Sociale din cadrul Primariei Brasov. Ne-a explicat ca sediul incuiat e folosit mai mult pentru sedinte. "Noi ne desfasuram activitatea mai mult in scoli si in institutii. Cat despre consiliere psihologica, deocamdata nu poate fi vorba, pentru ca inca nu suntem acreditati pentru asa ceva. Nu avem nici macar spatiu adecvat... Si, in plus, ca sa fi facut consiliere cu familia Lung, ar fi fost nevoie de o deschidere din partea lor." Dar chiar daca familia Lung ar fi stiut ca cineva ii poate ajuta, odata ajunsi la sediul la "Salvati Copiii" s-ar fi izbit de o usa inchisa...

    Nici politistii nu stiu de protocolul incheiat de IGPR cu "Salvati Copiii." "Noi avem un singur protocol de colaborare pe domeniul copii disparuti cu ONG-urile, incheiat la 31 martie 2006, prin intermediul DGASPC, intre IPJ Brasov si 21 de organizatii din judet. Am verificat lista cu atentie. «Salvati Copiii» nu e printre ele", sustine comisarul-sef Liviu Naghi.

    LARISA CHELARU. Avea 8 ani si a disparut de acasa la 18 octombrie 2005. In acest caz, politistii ieseni au comis greseli elementare. Desi aflasera ca Robert Ciobanu, asasinul Larisei, abuzase sexual alti minori din bloc, desi el picase testul poligraf, politistii l-au lasat in libertate. Vreme de 73 de zile. In tot acest timp, pe lista lor de suspecti au fost si tatal si fratele fetitei. Cornel Rusu (28 de ani), un alt suspect caruia politia i-a facut publica identitatea, s-a spanzurat la 5 noiembrie 2005 in curtea spitalului de psihiatrie unde se afla internat. La 29 decembrie, cadavrul fetei a fost gasit in tomberonul din fata blocului. In aceeasi zi a fost arestat si ucigasul ei. In ianuarie 2006, Constantin Chelaru cerea sprijin in actiunea sa de a da in judecata politistii, considerand ca acestia au fost complici la tainuirea cadavrului Larisei. "Politia nu a vrut sa cerceteze cum trebuie. Vor mai fi cazuri de acest gen. Daca ei vor proceda tot asa?", se intreaba atunci Constantin Chelaru.

    COMPLICE INVIZIBIL. La 7 ianuarie 2006, conducerea IJ Iasi e destituita. La 29 martie 2006 apare "teoria complicelui": anchetatorii descopera o noua proba ADN, alta decat cea a ucigasului: urme de sperma pe hainele fetitei. Anuntul complica ancheta, ii disculpa de politistii deja sanctionati si-i bulverseaza pe parintii fetitei, care cer deshumarea cadavrului si reluarea cercetarilor. "Vreau sa se faca o noua expertiza, daca s-ar putea de catre experti straini! Nu cred ca Larisa a fost violata. Era prea mica pentru asa ceva", spunea atunci Constantin Chelaru. La Iasi sunt recoltate probe ADN de la mai multe persoane de sex masculin, insa nici una nu se "pupa" cu dovada. Cercul de suspecti se largeste, se restrange, se face patrat si apoi dispare. A trecut aproape un an, iar complicele lui Robert Ciobanu inca nu a fost gasit...

    La 13 iulie 2006, la termenul de judecata, Constantin Chelaru l-a auzit pe avocatul lui Robert Ciobanu cum solicita instantei o incadrare mai blanda a faptelor. "Sa ii ia naiba cu justitia lor. Am sa fac justitie cu mana mea", a strigat el. A doua zi si-a pus streangul de gat. Doua saptamani mai tarziu, Robert Ciobanu a fost condamnat la 20 de ani de inchisoare. Dar tatal Larisei Chelaru era deja ingropat in cimitirul din Lunca Cetatuii...
    Christian Silva/JURNALUL NATIONAL
    SINGURA. Dupa ce si-a inmormantat baiatul, mama lui Ionut Lung (medalion) si-a dus si sotul pe ultimul drum

    FARA AJUTOR. Si in Iasi exista o filiala a "Salvati Copiii." Teoretic, din martie 2006, cei de aici ar fi trebuit sa acorde consiliere psihologica familiei Chelaru. Cazul fetitei din Lunca Cetatuii fusese intens mediatizat, si pentru oricine era clar ca acei oameni au nevoie de ajutor. Specializat. Nu l-au primit. Nici de la IJP Iasi, desi noile proceduri obligau politia sa acorde consiliere familiei minorului disparut prin psihologul inspectoratului, nici de la "Salvati Copiii."

    Cand am sunat la Iasi pentru a afla de ce nu a fost ajutata familia Larisei, Corina Minghiu, coordonator programe "Salvati Copiii" - Iasi, ne-a declarat: "Noi nu oferim consiliere decat la solicitarea clientului. Daca familia e indrumata catre noi o ajutam." Cine sa-l fi indrumat pe Constantin Chelaru catre psihologul acestui ONG? Sfantul Duh? Si de ce sa se fi deranjat sa faca acest lucru atata vreme cat "Salvati Copiii" isi lua angajamentul neconditionat sa faca aceasta consiliere?

    EXPLICATII. Intr-un mesaj trimis la redactie, Gabriela Alexandrescu, presedintele "Salvati Copiii" Romania, sustine ca, in baza protocolului de colaborare incheiat cu IGPR, "«Salvati Copiii» intervine in urma sesizarilor primite de la IGPR, asigurand sprijin logistic si cu specialisti in cazul solicitarilor, consiliere de specialitate copiilor care, din cauza abuzurilor din familie, fug de acasa, precum si acelor copii disparuti si gasiti de Politia Romana, care au nevoie de suport si terapie de specialitate. Trebuie tinut cont in aceste cazuri de /prevederile legii (Legea 218/2002) care preconizeaza/ prevede ca activitatile pentru constatarea faptelor penale si efectuarea cercetarilor revin numai politiei. Orice disparitie presupune, in majoritatea cazurilor, existenta unor indicii privind savarsirea unei infractiuni (omor, viol, rapire sau lipsire de libertate). Numai politia poate interveni la fata locului pentru anchetare, prelevare de probe, ascultarea martorilor, solicitarea cooperarii altor institutii."

    Insa din cele 1.477 de disparitii de minori inregistrate anul trecut, peste 90% o reprezinta plecarile voluntare. Iar fuga unui copil de-acasa nu necesita prelevare de probe, ci doar lipirea unor afise si, eventual, o consiliere psihologica, dupa ce el este gasit de politie.

    S-A INTORS DE LA MORMANTUL FIULUI SI S-A SPANZURAT
    SORIN BROASCA. Sora lui i-a scris o poezie... "La tine gandul ne va sta/ Noapte de noapte vom visa/ Chipul si surasul tau/ Ce stau acum langa Dumnezeu".
    La 12 iunie 2005, Sorin Gabriel Broasca, un baiat in varsta de 16 ani din comuna Chiscani, judetul Braila, a disparut de acasa. La 28 iunie, cadavrul lui a fost gasit intr-o canalizare de pe platforma chimica din localitate chiar de catre parintii sai. Era acoperit cu doua placi de ciment si zacea in apa mizerabila, adanca de un metru.
    "Un batran care pastea vacile pe acolo ne-a dat ideea sa ne uitam in canalizari. Eram cu sotul, cu fiica mea si cu alti cativa oameni din comuna, care ne-au ajutat la cautari. L-am intrebat pe un tanar care venise cu noi daca are curaj sa intre in canalizare. A zis ca da, i-am legat o funie in jurul mijlocului si s-a bagat acolo. Canalizarea era adanca de vreo sase metri si jumatate si nu avea trepte, asa ca l-am coborat. Cand a ajuns jos, i-am dat o lanterna. Atunci a vazut un brat iesind de sub pietroaie. Cu vocea schimbata ne-a zis sa-l ridicam de acolo", povesteste cu lacrimi in ochi Eugenia Broasca, mama baiatului mort. Familia a anuntat imediat autoritatile. Politistii care au ajuns in curtea Combinatului au vrut initial sa amane scoaterea cadavrului pentru a doua zi. Au motivat ca se insereaza, ca n-au echipament si lumina. A fost nevoie de rugamintile mamei si de insistentele localnicilor care se stransesera la fata locului pentru ca cercetarile sa inceapa chiar din acea noapte. Dupa doua ore, in scena a intrat si echipa criminalistica. Mai apoi s-a adus un generator, iar corpul lui Sorin a fost scos la suprafata.
    "A fost o imagine groaznica. Trupul lui firav se umflase. Apa il transformase intr-un grasan. Era acoperit de mal. L-au spalat si i-am vazut ranile de pe corp, de pe fata, de la gat. N-am putut sa urlu. Nici sa vorbesc nu am reusit. Mi-au cerut semnalmentele. Nu mai stiam de nimic. Eram impietrita. Acasa am plans pana dimineata. Sotul meu era distrus si epuizat. Fiica suferea si ea. Nu-i venea sa creada. N-am dormit deloc. In noaptea aia am tot stat si ne-am gandit cine ar fi putut sa-i faca asta". Sorin a fost lovit cu o cheie in cap si pus la pamant. Apoi, criminalii l-au injunghiat de aproape 20 de ori. Dupa ce l-au ucis, au vrut sa scape de cadavru, l-au legat cu un cablu si l-au coborat in canalizare. Sorin, care inca mai sufla, s-a prins cu mainile de marginile haului si a incercat sa scape. "L-au izbit peste maini, ca sa nu se mai tina si l-au pus acolo, in groapa aia." Politia a reusit sa-i gaseasca pe faptasi, desi acestia trecusera testul poligraf de patru ori. Amici de-ai lui Sorin: Gigel Bogdan (20 de ani), Vasile Cuti (21 de ani) si Ionut Hristian (16 ani) l-au ucis pentru a-i fura banii si telefonul mobil.
    Tatal lui Sorin, Costache Broasca, nu si-a mai revenit niciodata din soc. La 9 aprilie 2006, chinuit de amintirea care-l ban-tuia si de singuratate, barbatul si-a pus capat zilelor spanzurandu-se de o teava din solarul pe care-l avea in gospodarie. Si-a luat viata la 48 de ani. Se dusese de dimineata la cimitir. A stat acolo o vreme. A curatat mormantul copilului ucis. Apoi s-a intors acasa si a inceput sa se plimbe prin curte fara tinta, cautand parca un raspuns. "Eu eram in Spania atunci. Nascuse fiica mea, care locuieste acolo, si m-am dus sa o ajut in casa". Costache Broasca a mai avut o tentativa de sinucidere in anul 2003, cand fiul lui mai mare a plecat sa munceasca in Spania. "Nu a suportat gandul ca familia se va dezbina. Eu l-am gasit atunci spanzurat. I-am taiat franghia din jurul gatului si i-am facut respiratie gura la gura pana cand a venit ambulanta. Atunci a fost salvat", isi aminteste sotia lui. "De data asta n-a fost nimeni sa-l scape. Stiu de ce a facut acest gest. Nu a rezistat psihic. Este ingrozitor sa-ti ingropi copilul".
  • Razvan Mihailescu
  • VA URMA
    Maine veti citi povestea copiilor gasiti pentru care a disparut "acasa".
  • ×