Averea Ceauşeştilor: banii de pe pieptul mortului

Decenii la rând, am fost convinşi că Nicolae şi Elena Ceauşescu sunt deosebit de bogaţi. Iar după ce Revoluţia din Decembrie i-a preschimbat în "Odiosul şi Sinistra", televiziunea şi ziarele s-au dat peste cap, mai mult de o jumătate de an, să ne arate luxul fără margini în care trăiau "Cârmacii neamului".

Abia peste mulţi ani s-a aflat că, la Târgovişte, Nicolae şi Elena Ceauşescu au plecat în moarte doar cu ceea ce aveau pe ei. Ea, cu câteva podoabe femeieşti. El, cu un ceas străin şi nişte chei. Atât, obiecte mărunte, cu puţin mai scumpe decât banii care se pun pe pieptul morţilor de rând, ca să aibă cu ce-l plăti pe luntraşul de pe lumea cealaltă.

În primele luni ale anului 1990, s-a vorbit mult despre nişte bijuterii cu totul deosebite pe care Elena Ceauşescu le-ar fi avut asupra ei în ultimele clipe de viaţă. Bijuterii despre care s-a spus apoi că ar fi dispărut fără urmă. Tot atunci, nişte ziarişti care pretindeau că sunt la curent cu această poveste au afirmat că, de fapt, ar fi fost furate de o persoană din anturajul celor care au luat parte la execuţia şi înhumarea Ceauşeştilor. Cert este un singur lucru: publicul nu a văzut niciodată acele obiecte.

Abia după aproape două decenii s-a aflat că atât podoabele, deloc spectaculoase, ale Elenei, cât şi obiectele personale ale lui "Nea Nicu" au fost depuse în seifurile Băncii Naţionale.
Cei care au urmărit filmul procesului de la Târgovişte au observat că Nicolae Ceauşescu se tot uita la ceasul pe care-l purta la mână. Părea agitat şi oarecum nerăbdător, iar atunci, pe fondul isteriei legate de "teroriştii superinstruiţi", s-a spus că acela nu era doar un ceas obişnuit, ci un aparat de emisie-recepţie miniatural prin care purtătorul putea să ia legătura cu nişte colaboratori secreţi care urmau să-i salveze pe cei doi. A fost doar un zvon, un basm pentru adormit copii. Sau pentru sporit ura contra "Odiosului şi Sinistrei".

Adevărul este că, după execuţia celor doi, toate lucrurile lor personale de oarecare valoare au fost preluate de pe cadavrele lor, într-un mod aproape birocratic am putea spune. Chiar şi în acele împrejurări dramatice s-a întocmit un proces-verbal unde fiecare obiect era menţionat şi descris sumar, fără o evaluare profesionistă. De acolo aflăm că acel ceas la care se tot uita Ceauşescu, cel de la care presupuşii terorişti ar fi trebuit să primească "ora exactă", nu avea nimic deosebit.

Concret, procesul-verbal menţionează "un ceas de mână bărbătesc, marca Rolex-Oister-perpetual day-date, confecţionat din metal alb, cu brăţară din acelaşi material şi de aceeaşi culoare". Este drept că, pentru acele vremuri, era un obiect relativ scump. Totuşi, trebuie să recunoaştem că era doar un fleac faţă de Rolex-urile de firmă, asortate, obligatoriu, la "uniforma" parlamentarilor de azi. Examinat cu atenţie de specialiştii militari, obiectul s-a dovedit a fi exact ceea ce părea: un ceas de mână cu care nimeni nu avea cum să ia legătura cu teroriştii aflaţi la "dracu-n praznic".

Alături de acel ceas, inventarul lucrurilor luate de pe cadavrul lui Ceauşescu menţionează şi "două chei safe, de format şi dimensiuni diferite, cea scurtă având înscrisă menţiunea 843", precum şi "două chei yalle tip Elzet". Cele patru chei sunt prinse într-un inel metalic, gravat cu P-25, agăţat de un breloc rotund din material plastic. De la ce seifuri or fi fost oare cheile? Nu vom şti niciodată. Şi nici nu mai are vreo importanţă. Pentru că, oricum, dulapurile, fişetele şi seifurile au fost sparte şi golite de revoluţionarii intraţi cu forţa atât în sediul CC al PCR, cât şi în Palatul din Primăverii.

În decembrie '89, abia pătrunşi în Palatul Primăverii, reporterii Televiziunii le arătau românilor înţepeniţi în faţa micilor ecrane robineţii de aur din WC-ul Ceauşeştilor.

Alte poveşti, la fel de "credibile", se refereau la bijuteriile Elenei. În această privinţă, adevărul este cel consemnat în procesul-verbal pomenit mai sus. Care spune că, în ultimele clipe de viaţă, "Coana Leana" avea la ea doar câteva fleacuri, la care orice pipiţă de azi s-ar uita cu dispreţ. "Un colier de culoare galbenă, probabil din aur, compus dintr-un lanţ şi şapte cilindri. O brăţară din metal galben, confecţionată din zale, prezentând la unul dintre capete, pe partea interioară, monograma EC 7.01.1989; la aceasta, al doilea capăt de prindere şi două zale alăturate prezintă deformări.

Plus 27 de agrafe de păr, din metal de culoare galbenă". Ăsta era tot "tezaurul" luat de pe cadavrul Elenei Ceauşescu: o brăţară, un colier şi 27 de agrafe, toate confecţionate "din metal de culoare galbenă". Dar una dintre aceste bijuterii are o semnificaţie aparte, pe cât de sentimentală, pe atât de dramatică. Este vorba despre brăţară. Monograma "EC" urmată de data "7.01.1989", adică ziua de naştere a Elenei, arată că bijuteria era un cadou primit, poate, de la Nicolae, în ziua în care ea a împlinit 70 de ani. "Deformaţia" de pe cel de "al doilea capăt de prindere" este, de fapt, urma unuia dintre gloanţele trase asupra "Sinistrei".

Teoretic, acum, după două decenii, nimeni nu pare a mai şti unde se află bijuteriile Elenei Ceauşescu şi ceasul purtat la mână de soţul ei când au fost executaţi. Practic, nu este chiar aşa. La 4 aprilie 1992, procurorii Secţiei Parchetelor Militare din Parchetul General le-au predat la Banca Naţională. Cei care au preluat obiectele soţilor Ceauşescu au fost Cornel Croitoru, viceguvernator al Băncii Naţionale, şi Ozorchevici Petru-Horia, director adjunct al Direcţiei Trezorerie şi Casierie din aceeaşi instituţie.

Cu acea ocazie s-a deschis "Grop"-ul 0054/04.02.1992, înscris în Registrul de valori al Băncii Naţionale sub numărul 29273/ 04.02.1992. Aceasta este şi "adresa" la care ar trebui să se găsească şi acum bijuteriile Elenei Ceauşescu. La predare a existat şi o convenţie conform căreia toate obiectele urmau să fie expertizate, urmând ca actul de expertiză să fie trimis la Parchetul Militar.

Unul dintre procurorii care au avut la un moment dat legătură cu această problemă crede că, aproape sigur, expertiza Băncii Naţionale nu a mai ajuns niciodată la Parchetul Militar.
Deci, oricum ar fi, Rolex-ul şi bijuteriile pe care "Odiosul şi Sinistra" le-au avut la ei când au fost executaţi sunt şi acum - trebuie să fie! - la Banca Naţională.

"Am fost rugat de cei care au participat la proces să păstrez în fişetul din cabinetul ministrului Apărării Naţionale un plic în care se găseau obiectele care au aparţinut lui Nicolae şi Elena Ceauşescu"
gen. Nicolae Militaru