Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
SPECIAL
Generalul Eugen Badalan este convins ca, in legatura cu evenimentele din decembrie 1989, nu are ce-si reprosa. Nici macar o culpa morala. In acelasi timp, admite ca este posibil sa existe anumite intrebari carora, daca li se gaseste sau nu un raspuns, constituie "alta fata a lucrurilor".
Navetistul Badalan
In numarul de astazi va prezentam ultimul episod al interviului pe care ni l-a acordat generalul Eugen Badalan, seful Armatei Romane. Cateva zile la rand am pus fata in fata marturiile sale cu amintiri ale unor oameni pe care evenimentele din decembrie 1989 i-au adunat intr-un urias amalgam, dar si cu documente edificatoare. Asa cum s-a temut si domnia-sa, versiunea pe care ne-a expus-o nu e convingatoare. Dimpotriva, contine contradictii flagrante. Motiv pentru care, cel putin din punct de vedere moral, ii solicitam demisia de onoare. VASILE SURCEL, RAZVAN BELCIUGANU
|
|
CURAT. Generalul Eugen Badalan, un militar care nu are ce-si reprosa in legatura cu Revolutia
|
Jurnalul National: Aceste informatii veneau prin sistemul de transmisiuni radio sau prin telefoanele unitatii?
Eugen Badalan: Veneau prin telefoanele unitatii. Este cert ca cineva cunostea telefoanele de acolo. Mai este de asemenea cert inca un lucru: se dadeau aceste informatii, dar se si cunostea care este reactia noastra la ele. De asemenea, se urmarea dezvoltarea acestor reactii. Asta pentru mine este clar, nu mai incap discutii. Si nu numai atat: reactiile noastre erau monitorizate.
In ultimii 15 ani, ati incercat sa aflati cine a fost in spatele acestui razboi psihologic? Ati avut si functia respectiva, care v-ar fi permisâ¦
O incercare la modul organizat, formala sau informala? De incercat am incercat, dar nu pot sa spun ca am reusit.
Nici macar partial?
In unele cazuri, da. In altele, nu. Dar eu sunt obligat sa operez cu certitudini. Si sa ma apuc eu ca incertitudinile mele sa le "vand" altora ca certitudini ar fi o nebunie.
Zeci de gardieni din Squid Game, văzuți pe străzile din București. Imaginile au devenit virale pe internet
Citește pe Antena3.ro
Ipoteze de lucru
Dar macar ca ipoteze�
Ca ipoteze, pot ramane ipoteze de lucru pentru mine. Nu vreau sa fiu un participant in plus la acea "mitologie" despre care vorbeam la inceput. Cand lucrurile s-au linistit, la ziua, i-am spus generalului Schiopu: "Dle, totul s-a linistit aici, pare sa fi intrat in parametri firesti. Mai am de facut un singur lucru: sa-l recuperez pe Toader, sa vad daca mai este sau nu capabil sa-si conduca oamenii si, daca ajung la concluzia ca nu mai este in stare, nu mai vin la Oradea, ci ma duc cu ei la Ineu. M-am dus si i-am gasit pe oamenii aceia. Nu aveau morti sau raniti, dar erau speriati. I-am urcat in camioane, m-am asezat in fruntea coloanei si i-am dus la Ineu. Deci asta a fost momentul in care m-am rupt de Arad.
Definitiv?
Nu, nu definitiv.
V-ati intors?
M-am intors si o sa vedeti de ce m-am intors. Am dus oamenii la Ineu, apoi i-am spus generalului Schiopu ca am ajuns acolo. Asta era pe 23 decembrie, in jurul orelor 19:00-19:30. La Arad, comanda o exercita Marcu. Ajuns la Ineu, i-am propus gen. Schiopu sa mai raman acolo, pentru ca oamenii erau bulversati. Si am ramas in noaptea aia la Ineu. A doua zi dimineata am plecat la Oradea. Ajuns la Oradea, ii spun sefului: "Domnule, am ajuns... Ma duc si eu sa vad ce-i cu familia!". Din 16 eu nu am mai avut contact cu familia. De nici un fel. Si imi zice Schiopu: "Lasa ca de familia ta am avut eu grija! Vezi ca nu mai stau acasa, i-am adus si ii gasesti intr-un apartament in caminul de garnizoana. Du-te acolo, ca acolo ii gasesti". Am plecat sa ma intalnesc cu familia si din nou obsesia apei... (eu am plecat acolo fara schimburi, fara nimic, si am stat din 16 pana in 23 fara...) cum am ajuns acasa, am facut ca rusul ala, care cand a intrat sub dus si-a descoperit ca are pufoaica..., am aruncat tot de pe mine si am intrat sub dus. De atunci am inceput sa nu mai fac decat cada⦠am inceput sa ma feresc de dus. Abia intrasem sub dus cand nevasta-mea a venit sa-mi spuna ca m-a sunat gen. Schiopu.
"M-am rastit un pic la statul meu major"
Ce-ar fi sa incercati si acum un dus, ca poate mai iese si acum ceva.
Ha, ha, ha. Deci ma sfatuiesti sa mai fac un dus? Am iesit, m-am "impachetat" si am plecat la Divizie. Cand ajung la divizie, Schiopu nu mai era acolo, plecase la Comitetul Judetean unde se instalase si acolo consiliul frontului... fusesem chemat acolo. Nu stiam de ce m-a chemat. Am gasit eu acolo un pic de dezordine... era Schiopu pus in situatia ca el sa raspunda personal la toate telefoanele astea care anuntau tot felul de situatii. M-am rastit un pic la statul meu major, pentru ca l-au lasat pe comandant in situatia aia. I-am organizat sa faca echipe, sa adune informatii o sa faca sinteze, sa le prezinte comandantului pe cele care reveneau nivelului sau, iar celelalte sa fie solutionate de cei cu o competenta mai restransa. Mi-am pus deci ordine in statul major pana a venit Schiopu. A venit Schiopu... "hai repede in birou!". "Ce s-a intamplat?", "Marcu e arestat!", "Comandantul regimentului de la Arad? Domnâle, nu se poate! Cum adica? Cine l-a arestat?", "Nu stiu, dar e arestat Marcu. Regimentul nostru a ramas fara comandant. Ce facem?", "Simplu. Il avem pe Sau acolo, locotenent-colonel, trimiteti repede un ordin de numire al lui Sau... in functia de comandant de regiment, ca il transmitem la regiment si conduce, isi asuma Sau de acum conducerea regimentului. De acord?", "De acord". A facut ordinul.
Sau ramasese acolo?
Da, da, da. A facut ordinul, vine transmisionistul si zice: "Domnule, nu pot sa il transmit, ca toate legaturile cu regimentul sunt taiate...!". Am zis: "Nu se poate! Cauta o cale". Dupa cateva minute, vine transmisionistul si zice: "Domnule, am stabilit o legatura prin statia de garnizoana". Asta era o retea de statie care se utiliza numai pentru conducerea garnizoanei, nu era o chestie a unitatilor din structura. Am gasit o cale care functioneaza, pe statia de garnizoana. "Transmite-l pe statia de garnizoana"... M-am dus eu cu el, am transmis ordinul... ne-am convins ca Sau l-a receptionat, intre timp... na, comandantul e comandant... el a reflectat, a gasit solutia... cand vin eu sa-i spun ca, gata, s-a transmis si ca avem comandant si la Arad, zice: "Ia suie-te tu in masina, du-te tu acolo si vezi ce e cu Marcu". Deci, am doua obsesii: dusul si cu Marcu. Du-te dupa Marcu la Timisoara, du-te dupa Marcu la Arad.
Deci l-au arestat dupa ce-l numisera in Frontul Salvarii de acolo?
Da. Fusese membru al Frontului si dupa aia il arestasera.
|
CONTRAZIS DE RAPORTUL COMISIEI SENATORIALE
|
|
Generalul Eugen Badalan explica "episodul" arestarii maiorului Dumitru Marcu, comandantul UM 01380-Cetate, ca pe un act de insubordonare anarhica a maiorului Niculai Deaconescu. Raportul Comisiei Senatoriale constituite prin Hotararea Senatului Romaniei nr. 11/16 iulie 1991 ofera o explicatie oficiala a acelui eveniment, explicatie care arunca semnul indoielii asupra variantei oferite de actualul sef al Armatei. "Revolutionarii au inceput sa-l suspecteze pe mr. Marcu, intrucat acesta s-a retras in "Cetate" si a refuzat sa mai vina la Consiliu, motivand ca nu mai are comanda, aceasta fiind exercitata de cei doi ofiteri de la Divizie, maiorul Badalan si colonelul Sau, care sunt in regiment. (â¦) In dimineata de 24.12.1989, dupa ce au fost intrerupte, la un moment dat, toate legaturile telefonice, conducatorii revolutionarilor l-au trimis pe maiorul Micu cu un tanc sa-l aduca la Consiliu pe mr. Marcu, suspectat ca ar fi ordonat intreruperea telefoanelor. (â¦) Mr. Marcu a dat raspunsuri evazive si neconvingatoare, motiv pentru care a fost facut tradator si i s-a spus ca este arestat."
|
.
.
"Nu-mi gasesc nici o culpa morala!"
|
|
|
L-au acuzat de "jocuri duble" in legatura cu fuga celor doi generali?
Opinia mea este alta. Pentru ca, uitandu-ma acum prin documente, mi s-a confirmat o parere a mea mai veche. Marcu a fost arestat la doua ore, dupa ce ii arestase el pe seful Securitatii si Militiei din Arad. Deci, trageti o concluzie. Am plecat de la Oradea la Arad, intr-un ARO, insotit de un ofiter si doi soldati, toti trei din Batalionul de Cercetare al Diviziei. Ma duc in cazarma si in cazarma aflu stirea: Marcu e arestat. Prima intrebare a fost "Cine l-a arestat?". Raspunsul a fost: "Maiorul Marcu, insotit de doi ofiteri, sub amenintarea armelor". Inclusiv un soldat cu mitraliera, care avea ordin expres de la Marcu: "Daca nu se supune, tragi". Apoi m-am interesat ce i-a venit lui Micu si am aflat ca a actionat la ordinul lui Diaconescu. De unde si pana unde? Diaconescu nu era in masura sa-i dea ordin lui Micu. La asta toata lumea ridica din umeri. L-am contactat pe Diaconescu la telefon, i-am spus cine sunt. La care el a raspuns: "Cu tine nu vorbesc. Eu sunt comandantul militar aici. Am fost numit de seful Marelui Stat Major in aceasta functie. De generalul Hortopan". I-am raspuns: "Mai, nebunule, Hortopan nu este seful Marelui Stat Major, nu putea sa te numeasca". El mi-a raspuns ca nu discuta cu mine, iar chestia asta a durat vreo doua-trei ceasuri. Am discutat cand cu Diaconescu, care imi inchidea telefonul, cand cu Voicila, care spunea ca stie el de la Diaconescu ca Marcu e un tradator... chestii din astea. Pana la urma, l-am convins pe Voicila ca Marcu este comandantul acelei unitati si ca este membru al consiliului lor si ca Marcu trebuie sa ia comanda unitatii. L-am convins pe Voicila. Nu am facut-o numai eu, pentru ca, intre timp, eu toate astea i le spuneam lui Schiopu, si a discutat si Schiopu cu Voicila la telefon. Si, intr-un tarziu, i-au dat drumul lui Marcu. Dar, in tot acest interval de timp, eu a trebuit sa gestionez cel mai nenorocit fenomen care se putea intampla in Arad si care sunt convins ca s-a mai intamplat si prin alte parti. Diaconescu a indus detasamentelor lui ideea ca soldatii lui Marcu sunt ostili si ca toate obiectivele in care sunt soldatii lui Marcu trebuie ocupate de detasamentele lui. Asa s-a intamplat, de exemplu, la Posta. Intamplator l-am sunat pe comandantul Scolii de la Lipova, pe maiorul Preda, si i-am spus: "Preda, Diaconescu este subordonatul tau, discuta cu el. Incearca si tu sa-l linistesti". I-am explicat ca l-a arestat pe Marcu, ca este pe punctul sa puna oamenii sa se bata intre ei, Preda mi-a relatat ca anterior Diaconescu il sunase si ii ceruse o companie de tancuri, ca nu mai face fata la teroristii din Arad. Eu i-am cerut lui Preda sa opreasca tancurile si sa le intoarca la Lipova, ca nu are ce face cu ele la Arad. Pana la urma am reusit sa-l aduc pe Marcu in unitate. Abia dupa ajungerea lui acolo s-a produs acel declic, cand mi-am dat seama ca suntem supusi unui program de dezinformare. Apoi am adunat toata grupa si am decis ca din acel moment nimeni sa nu mai reactioneze la nici o informatie telefonica. Le-am cerut sa aduca toate efectivele in cazarma si, de cate ori se primeste cate o informatie, sa se ceara numarul de telefon, adresa si numele persoanei care anunta. Au mai sunat trei sau patru telefoane la care s-a folosit aceasta formula, dupa care nu au mai sunat. Si, din momentul ala, lucrurile in Arad au intrat intr-o liniste suparator de fireasca in comparatie cu ce se intamplase pana atunci....
Si, pe aceasta atmosfera de calm, de liniste, l-am adus pe Micu in unitate... ca eu il numisem pe Micu sef de securitate... El, cand l-a arestat pe Marcu, era seful Securitatii. Si de-aia leg eu niste chestii... ce se intamplase cu doua ore inainte sa il aresteze... nu mai vreau sa spun ca la momentul ala unul din fratii lui Micu era ofiter de Securitate.... Astea sunt povesti de care la momentul ala habar nu aveam... L-am adus pe Micu in fata ofiterilor si l-am pus sa ne spuna de ce si-a arestat comandantul, sa ne spuna daca avea sau nu acest drept. El a replicat scurt, ca el a facut treaba asta pentru ca a primit ordin de la Diaconescu, care ii spusese ca are acest drept. Apoi, i-am spus ca, imediat ce ajung la Divizie, sunt obligat sa-i fac raport de trecere in rezerva, pentru ca si-a arestat comandantul. Lucru pe care l-am si facut. Cand am ajuns in Divizie, i-am facut acest raport. Ca Micu nu a fost trecut in rezerva atunci, aia e alta poveste.
"Nu-mi pot reprosa nimic"
A fost trecut mai tarziu...
Deci, cam astea sunt intamplarile mele la Arad. Zilele trecute, una din persoanele care m-au supus oprobiului public.... respectiv primarul de Arad, a trecut pe la mine sa rezolvam o problema administrativa..... si am discutat, am rezolvat problema respectiva si, la sfarsit, cand sa ne despartim, i-am spus: "Domnule primar, in legatura cu parerile dumneavoastra despre mine, in legatura cu ce am facut eu in Arad, cu ce reactie aveti dumneavoastra.... este o tema pe care eu cu dumneavoastra nu o s-o discut, dar pe langa ca eu nu-mi pot reprosa nimic, ca nu pot fi culpabil, nici macar o culpa morala nu-mi pot face din ce am facut in Arad.... pentru ceea ce am demontat eu in Arad in noaptea de 24 spre 25... cand cineva va scrie istoria Aradului peste ani... un om de buna credinta, un om normal, ar putea sa va propuna ca in umbra unui colt de cladire sa imi faceti un bust.⦠Ca, daca nu interveneam pe nebuniile pe care le declansase acolo Diaconescu, in Arad era prapad. Daca incepeau sa traga soldatii lui in altii, la Posta, daca ajungea compania de tancuri in Arad si incepea sa traga impotriva regimentului.... numai Dumnezeu stie ce iesea din Arad. Ca astazi parerile unora sunt altele, ca astazi Voicila povesteste ca eu l-am amenintat cu arma si i-am zis ca il impusc... in conditiile in care eu niciodata nu am avut arma asupra mea in acea perioada...". Ca am vazut aici in intrebarile dumneavoastra ca spuneti ca am calcat nu stiu ce drapel...
Vreau sa intreb un lucru. Mi se pare ca aceasta activitate a fost pozitiva...
Eu nu spun nici ca e pozitiva, nici ca e negativa....
Asa rezulta din spusele dumneavoastra.
Nici ca-i pozitiva, nici ca-i negativa. E o activitate. Reactiile negative, acolo... au plecat doar din doua puncte, de-a lungul vremii... eu stiu cum s-au dezvoltat alea... a fost reactia lui Diaconescu.... In mintea lui Diaconescu, probabil, in acel moment a fost ca el este in jocul puterii si ca este momentul ca el sa fie participant direct si sa capete putere.
Sa zicem ca asta era valabil in decembrie, ianuarie.
Chestie pe care eu i-am stopat-o... eu sunt vinovat ca... (rade) si o asemenea vina nu se poate ierta usor... (rade)
"Voicila traieste un profund sentiment al frustrarii"
Corect.
Asa... al doilea..., dar intotdeauna al doilea a avut reactii dupa reactiile lui Diaconescu. A fost Micu. Si fata de... si numai daca ma gandesc la faptul ca eu i-am intocmit acel raport de trecere in rezerva, reactia lui mi se pare fireasca. Ca nu-i normal, aia e altceva.
Micu v-a vorbit foarte putin si aproape de bine. Deci, nu va ganditi la el....
In legatura cu reactiile lui Voicila... vazandu-l pe Voicila cum s-a comportat in momentele alea, eu il consider pe Voicila un tip cu multa minte si o capacitate de a-si stapani reactiile, pentru ca un alt tip de om nu putea sa faca ce a facut el in zilele si in noptile alea. Dar presupun ca el insusi este victima unor barfe ulterioare, interpretari ulterioare si a apucat sa intre intr-un joc... sa ma ierte Dumnezeu, dar cred, cred ca in acest moment Voicila traieste si un profund sentiment al frustrarii.
Pe domnul Voicila l-am cunoscut personal, pot sa va garantez ca nu are frustratii, cel putin cat l-am putut "citi" ca om.
Este parerea mea.... pentru ca, atentie, cu Voicila atunci m-am intalnit, nu au fost decat acele trei sau patru momente cand am stat fata in fata, altele nu, de atunci si pana acum eu nu m-am mai intalnit cu Voicila.
Pot sa va spun ca Voicila nu are nici un fel de frustrari.
Atunci de ce o face? De ce.... eu de-aia am si inceput intalnirea cu dumneavoastra cu aceasta intrebare: "Domnule, care este motivatia pentru care se intampla acest lucru, pentru ca eu nu reusesc sa decelez, sa inteleg aceasta motivatie?".
"Nimeni nu m-a chemat vreodata"
Haideti sa va pun aceeasi intrebare pe care mi-am pus-o eu. De ce sunt foarte multi aradeni care va acuza?
Sunt oameni de acolo... eu numai cu Voicila nu m-am mai intalnit de atunci si pana acum. Cu Gheorghe, medicul care i-a fost in grupa, care a venit dupa mine de la Oradea... nu m-am mai intalnit de atunci. Cu Iercosan nu m-am mai intalnit de atunci si pana acum, cu Dogaru... cu Dogaru... mint. M-am mai intalnit o singura data aici in Bucuresti, intamplator. Deci, sunt... cu acesti oameni din decembrie 1989 - ianuarie1990 pana in ziua de azi eu nu m-am mai intalnit niciodata. Cum au evoluat in mintea fiecaruia momentele traite atunci... mie mi-e greu sa spun de ce au evoluat asa. Pentru mine e o curiozitate.
E o surpriza?
Da.
De ce apar diverse persoane, din diverse pozitii, care au aceeasi... acelasi "speach"?
Eu am sa va spun ceva. Eu puteam sa va povestesc multe alte faze, multe alte trairi, multe alte ganduri... Le-am relatat pe astea si numai pe astea dintr-un singur motiv. Toate aceste afirmatii ale mele pot fi probate cu documente existente. Nu stiu daca astazi, maine sau nu stiu cand va fi liber accesul la aceste documente, dar daca cineva vrea sa probeze aceste afirmatii, eu imi asum scoaterea acestor documente si prezentarea lor.
E foarte important ce imi spuneti.
Apare urmatoarea chestiune: de ce din decembrie â89 si pana acum pe mine nimeni nu m-a chemat vreodata, macar in calitate de martor al unuia din evenimentele din decembrie 1989?
E simplu... Pentru ca nu au fost morti la Arad pana in 22, iar in celelalte zile nimeni nu v-a acuzat ca ati fi avut o participare negativa.
Eu iti pun o alta intrebare... revin la setul de intrebari din paranteza noastra initiala. Ma stii de 15 ani, da? Bun... Imagineaza-ti cum imi sta mie sa ies aici pe hol sa incep sa tip: Baionete!
Problema e ca eu nu am crezut asa ceva.
Nu asa, daca vreti. Sunteti sceptici si aveti dreptate sa fiti sceptici la asemenea chestiuni.
Este meseria care ne obliga.
Acum esti un om in varsta, un om asezat, cu o pozitie... atunci puteai, aveai alt gen de reactii.
Un om maturizat capata... intelepciune...
Daca vreti sa stiti care erau comportamentele mele, nu pe momentul ala.... anterior momentului aluia, stati de vorba odata cu niste oameni din Focsani, unde am fost sef de stat major de regiment un an jumate si comandant de regiment cinci ani, si oamenii aia va pot spune care sunt reactiile mele in situatii normale si in situatii-limita.
Aici e problema... situatia de criza.
Sa nu credeti ca situatii de criza noi militarii am traversat numai atunci...., dar de amploarea asteia niciodata. De amploarea asteia niciodata. Dar micute crize, asa, am traversat multe. Si oamenii in general stiu... Dar nu trebuie sa intrebati care au fost reactiile mele. Am sa va dau un exemplu: la un moment dat, intr-una din zile, nu mai stiu cand, in care conjunctura, in haosul general, locotenet-colonel Dogaru a venit si mi-a spus: "Poti sa te si impotrivesti, din acest moment eu nu ma mai despart de tine" si i-am spus: "Esti nebun! Doar nu o sa te culc cu mine in pat!". Eu sunt un tip caruia nu ii dispare umorul nici in situatii de criza. Zic: "Ce te-a apucat? De cand te-a apucat dragostea de mine?", si zice el atunci "am vazut ca esti singurul care iti pastrezi capul pe umeri". Mi-a dat Dumnezeu atata putere ca, in acele momente, eu chiar mi-am pastrat capul pe umeri. Si, repet, a fost un lant al intamplarilor fericite care m-au adus in aceasta situatie. A fost intamplarea cu Hodre, a fost intamplarea cu statia de amplificare, intamplari pe care nu le-am provocat eu, dar care au venit.
Prea multi actori
Nici la comisia senatoriala nu ati fost audiat?
Nu, o singura data, o singura data am fost chestionat, in mai.... aprilie... nu mai stiu exact luna... se constituise la Timisoara o comisie care facea investigatii.
Era comisia guvernamentala?
Acea comisie m-a chemat si am avut aceasta discutie. O discutie... fara nici un document scris. Si de ce cred ca a fost o simpla discutie? Domnule, eu dupa ce am ajuns la Oradea pe 2-3 ianuarie 1990, intr-o zi a venit procurorul militar de acolo, din Oradea, si..."
Mai stiti cum il cheama?
Nu stiu, efectiv nu stiu cum il cheama. Era un colonel si, in birou la Schiopu, eu am inceput sa povestesc, sa rememoram fazele cu arestarea lui Marcu, si atunci el mi-a zis: "Baiete, ar fi bine ca toate chestiile astea tu sa le scrii pe o hartie". Repet, erau oameni in varsta, care aveau simtul unor lucruri pe care eu, la momentul ala, nu-l aveam. Si zic, ce sa le scriu pe hartie? "Scrie-le pe o hartie si lasa-le la mine." I-am zis: "Domnule, ce faci, imi iei declaratia?". Zice: "Tu crezi ca incep cercetarile imediat dupa ce se intampla, ce s-a intamplat, cum s-a intamplat?", si zice: "Probabil ca nu peste multa vreme o sa intru si o sa cercetez acest lucru". Si am facut aceasta... vreo 6-7 pagini, 10 pagini, nici nu mai stiu cat, am facut acest film pe care vi l-am prezentat acum si dumneavoastra, film care a ramas scris pe aceste documente, care au ramas la acel procuror militar. De atunci si pana in ziua de astazi nu am mai relatat nimanui, nu am mai fost intrebat de cineva, nu am mai...
Asta e foarte interesant...
Eu mi-am interzis sa povestesc si nici dumneavoastra nu v-am povestit, pentru ca dumneavoastra ati vazut, v-am dat niste puncte albe.
Totusi au fost trei ore.
Sa stiti ca intentia mea initiala a fost sa organizez o conferinta de presa, dar mi-am dat seama ca, organizand o conferinta de presa, tocmai pentru ca sunt persoana publica care sunt, nu pun in joc persoana Badalan, pun in joc institutia militara. Este lucrul care m-a determinat sa ma tin de la aceasta treaba. Nu va ascund ca mi s-a propus sa ies pe sticla, lucru pe care l-am refuzat din aceleasi considerente. Iar intalnirea cu dumneavoastra am acceptat-o, si nu numai ca am acceptat-o, am provocat-o, puteam pur si simplu sa raspund la aceste intrebari sau puteam pur si simplu sa nu raspund. Dar am provocat-o si am acceptat-o pentru ca ati fost cei care ati iesit primii cu aceasta stire. Am realizat, de fapt, ca Jurnalul National... probabil ca aveti in intentia, dupa cum am vazut ca sunt scrise astea.... nu exclud ideea aparitiei unei carti... pentru ca ele se leaga asa, toata chestia asta.... si am zis, domnule, nu are rost sa lasam niste semne de intrebare pentu zone care chiar nu merita sa aiba semne de intrebare... Nici nu vreau sa contracarez, nici nu vreau sa intru in disputa cu nimeni, v-am spus care sunt parerile mele despre Voicila, v-am spus care sunt parerile mele despre Diaconescu. V-am spus, am avut senzatia, la vremea respectiva, ca Voicila este un tip foarte puternic, un tip cu carisma, un tip care a avut capacitatea sa tina in mana acea mutime de oameni, sa o miste cum a vrut el.
Unul dintre actorii aia ciudati care au participat la Revolutie...
Este una din intrebarile mele. De ce la Bucuresti actor, de ce la Cluj actor, regizor, de ce la Oradea actor, de ce la Arad actor?
Nici eu nu am inteles, dar... ma rog... ma intreb inca...
Una din celelalte intrebari pe care le pun asa si nu sunt incarcate de retorisme, cateodata, asa, de ce toti cei care initiau panica in 17 la Timisoara erau toti cu bocanci cu caramb inalt, blugi, geci albe? De ce, de ce?
Atunci au aparut si barbosii...
Adica sunt intrebari pe care, daca le vrei, nu le vrei, ele se nasc. Ca le gasesti un raspuns, ca nu le gasesti un raspuns, aia e alta fata a lucrurilor.
|
"AM GLUMIT!"
| ||
. |
.
.
