Baron cu trei amante

S-a intamplat la vreme de razboi. Din mare amor pentru baronul Muler, un chipes capitan neamt, mama si fiica isi ucid cu sabia rivala: pe camerista cea frumusica. Despre aceasta drama, dar si despre grozavia petrecuta la conacul boierului Nemteanu povesteste comisarul Tandin.

Baronul Hans Muler, un tip inalt cu talia subtire si fata de adolescent, era capitan in armata germana. La 25 de ani, facuse campania din Franta, Norvegia si in anul 1942, cand are loc intamplarea la care ne referim, facea parte dintr-o mare unitate de rezerva amplasata la Iasi. Cartiruit la o familie de filogermani infocati, se bucura de atentii cu totul speciale.

Frecvent, industriasul Buciumeanu organiza petreceri, la care erau invitati ofiteri superiori si chiar generalul-sef al garnizoanei germane. La fel de des, omul de afaceri roman pleca in Germania pentru diverse tranzactii cu vestita societate Solagna. In lipsa lui, oficiile de gazda la superba lui resedinta din cartierul Copou ramaneau in seama doamnei, o satena de o frumusete orientala, de vreo 38 de ani, si a fiicei sale, Ana-Luiza, studenta in anul I la Medicina. Dupa vreo luna de la cazarea lui Hans in somptuoasa vila cu 14 camere, Magda, stapana casei, puse stapanire si pe inima capitanului. Asa cel putin credea ea, caci la fel de incandescenta era si dragostea fetei, Ana-Liuza, pentru neamt.

UN ADEVARAT CUCERITOR. Intr-o dimineata, in timp ce Magda era la coafor, tanara se pomeni in camera ei cu Hans. Totul se desfasura in tacere. S-au inteles din priviri. Mai complicat a fost pentru el sa-si descalte cizmele inalte, sa-si scoata tunica si celelalte. Mult mai simpla se dovedi pregatirea pentru amor a tinerei studente. Fara nici o jena, isi lepada camasuta din matase, vizita pentru cateva minute dusul si se stecura in pat, asteptandu-l pe zveltul ofiter. Vorbea germana in mod fluent, asa ca nu a fost nevoie de mari eforturi lingvistice pentru a-l dirija pe nu prea experimentatul capitan pe fagasul modului meridional de a face sex.

Cantarind situatia pe toate fetele, bavarezul ajunse totusi la concluzia ca focoasa Magda, prin patul careia trecusera destui amanti, avea mai multa dexteritate si initiativa. Curand, Ana-Luiza realiza ca si maica-sa face amor cu Hans. Studenta descoperi ca, de regula, in timpul cat lipsea tatal sau, locul lui in patul conjugal era ocupat de Hans. Acum isi explica fata de ce ofiterul era palid si avea cearcane la ochi.

GELOZIE IN FAMILIE. Scanteia care declansa incendiul fu o remarca malitioasa a mamei: "Fata mea, de cand a poposit unitatea lui Hans in Iasi, ai cazut la trei examene! Aud ca ai o preferinta pronuntata pentru culoarea verde a vestoanelor si tresele argintii ale ofiterilor!". "Stii ce, mama, sa nu ne ascundem dupa deget! Asa o fi, dar dumneata n-ai nici macar decenta sa te feresti de servitori, cand esti in frigurile amorului cu neamtul, in patul din camera de colo!", si-i arata dormitorul parintilor ei. Magda se inalbi de furie. Ridurile subtiri devenira mai pronuntate. Se intoarse pe calcaie si parasi incaperea, fara un cuvant.

Se pare ca Hans isi pusese in gand sa nu-i scape nici o fiica a Evei din vila de pe dealul Copoului. Intr-o zi, Magda si Ana-Luiza, care se complaceau intr-un armistitiu mut, dar nu-si uitau ranile pricinuite, trecand prin holul principal, au auzit un tipat usor de satisfactie maxima, ce venea dinspre camera unde Lenuta, fata in casa, facea curatenie. Amandoua au navalit acolo cu chipurile crispate. L-au vazut pe Hans in uniforma, aplecat asupra tinerei slujnice. Fustita ei, excesiv de scurta, facilitase amorul pe fuga.

Cand le observa pe cele doua femei, Hans parasi "linia frontului" in graba, lasand-o prada "inamicului" pe neajutorata Lenuta, care n-apucase nici macar sa-si traga chilotii. Mama si fiica, solidare, tabarara pe rivala. Curand, pumnii delicati ai agresoarelor devenira la fel de vineti ca obrajii subretei. Lipsa de antrenament! In final, furioasa la culme, Magda lua sabia capitanului, ce se afla intr-un colt, si cu toata forta o implanta, pe la spate, in cea care jinduise la nobilul ei amant, ce-l impartise cu fiica sa.

EPILOG. Cand industriasul se intoarse de la München, isi gasi sotia si fata in arestul politiei. In scurt timp se judeca procesul. Magda a fost condamnata la 10 ani inchisoare, iar Ana-Luiza la 7. Indureratul capitan muri in acelasi an, la 15 noiembrie, in batalia pentru Stalingrad.

Conacul insangerat

Anul 1936. Dan Nemteanu era un om bogat, in adevaratul inteles al cuvantului. Avea mosii in judetele Iasi, Roman, Vaslui, iar in ultimii ani cumparase numeroase terenuri si pe plaiurile manoase ale Baraganului. In Bucuresti era puternic ancorat in lumea financiara si pe cale de a achizitiona cateva fabrici in industria textila. Pe cat era Nemteanu de bogat, pe atat era de "mana sparta". Sume fabuloase se topeau pentru intretinerea numeroaselor sale amante, pe care le avea aproape in toate orasele unde il purtau diversele sale afaceri.

In timpul unei partide de pocher la casa unui bogatas, un prieten al lui Dan remarca malitios: "De regula, oamenii cu multi bani au o amanta, doua, pe care le finanteaza mai gras. Danut al nostru le ofera insa apartamente, masini, coliere scumpe, mantouri, ca si cum le-ar cumpara cate o pereche de manusi. Asta-l va duce, mai devreme sau mai tarziu, la faliment. E insa ceva care-l poate lasa chiar si fara viata!". Partenerii ciulira urechile, se facu tacere. Asteptau cu totii o explicatie, care insa nu mai venea. "Fii mai limpede, nu ne mai fierbe." "Ca maine sa stie tot orasul, nu? Imi dati cuvantul ca va veti tine gura?" "Ne tratezi ca pe niste pusti", se bosumfla unul dintre parteneri, vorbind parca si in numele celorlalti. "Necazurile vor veni de la una din mosiile recent cumparate. Mai mult nu va spun nimic." "Ne-ai lamurit bustean", fu replica inciudata a curiosului.

Profetia lansata la masa de pocher fu curand uitata si plasata ca vorba de claca. O secventa neobisnuita avu loc insa luna urmatoare. Soferul lui Nemteanu a fost pus pe liber de stapan. Ciudat, el, atat de tolerant, de omenos cu subalternii. Tot la o partida de pocher se afla si motivul si tot de la amicul bine informat. Se spunea ca, la un sprit, cel care conducea Buic-ul bogatasului daduse sa se inteleaga ca multe din nevestele arendasilor se au bine cu boierul. "Deci, tu ma spionezi si ma si discuti, Sile!, il lua la rost patronul. Pentru asta nu te-ar ierta nici un stapan." Soferul, care primi la plecare salariul pe un an, ca un nou gest de generozitate al stapanului, confirma o data in plus lipsa sa de caracter. Il astepta pe Bogdan, arendasul "incornorat", pe care-l stia ca venea joia la Bucuresti, suflandu-i la ureche: "Vedeti ca asta-seara boierul se duce la mosie. Frumoasa dumneavoastra sotie e demult combinata cu domnul Dan".

Arendasul, mai in varsta decat sotia cu 20 de ani, se facu stacojiu. S-a intors acasa de la oras mai devreme si, fara a fi observat, s-a furisat in interiorul cladirii conacului. Astepta cu rabdare sosirea boierului. Vazu bucuria femeii la venirea lui, cum au servit opulenta cina, mangaierile femeii pentru incalzirea lui Nemteanu, om trecut de 60 de ani, de care el nu se bucurase niciodata. In momentul suprem de voluptate, cand trupurile celor doi se unira, porni detunatura. Femeia muri pe loc. Dar Bogdan mai trebui sa incarce arma inca o data, caci Dan inca rasufla. Apoi, duse teava pustii de vanatoare la gura si apasa pe tragaci.

La sosirea sefului de post, dormitorul era o balta de sange. Fetele celor doi barbati si a femeii erau total desfigurate, de nerecunoscut. Jucatorii de pocher se lamurira, in sfarsit, cum poate "ucide" o mosie.

Motanu a fost castrat cu foarfecele O drama conjugala, care iese din comun si care a facut o deosebita impresie in Caracal, s-a petrecut acum cateva zile. Eroii acestei drame sunt cunoscuti in oras. Iata faptele. De mai mult timp, dl Aristide Dobrescu, un tanar proprietar din localitate, isi banuia sotia cu avocatul Marin Motanu. Spre a-si verifica banuielile, dl Dobrescu a pretextat ca pleaca la mosie cu automobilul. Dupa cateva ore, s-a inapoiat acasa si a surprins-o pe sotia sa in flagrant delict de adulter cu numitul avocat. Vazandu-si casnicia distrusa, sotul inselat l-a lovit pe amantul sotiei sale cu tocul revolverului in cap. Apoi, cu ajutorul unor servitori, i-a taiat organele genitale cu foarfecele. Dezbracat si plin de sange, avocatul Motanu a luat-o la fuga tipand pe strada pana a ajuns la spital. Sotul inselat s-a prezentat apoi la politie punandu-se la dispozitia Parchetuui. Victima acestei drame, avocatul Motanu, se afla in stare grava la spital, unde i s-a facut o interventie chirurgicala. In urma faptului ca a umblat gol pe strada, in acest timp de iarna, numitul a racit grav si se crede ca va face o dubla pneumonie. Drama a produs o deosebita senzatie. (Universul, 11 decembrie 1939) Procesul avocatului Ernest Iliut Impartasind intru totul convingerea cronicarului Ioan Neculce cum ca "nu exista zabava mai dulce decat cetitul" ma cufund adesea intr-o asemenea indeletnicire aducatoare nu numai de desfatare, dar si de indemn la meditatie. Aflat la Biblioteca Academiei, intr-una din zilele acestei atat de timpurii si aprige ierni, intr-un numar al colectiei ziarului Universul, din 20 martie 1941, mi-a retinut atentia o intamplare. Este vorba despre judecarea la Curtea criminala, Sector 1, a procesului tanarului avocat Ernest Iliut sub acuzatia de a fi incercat s-o omoare cu o lovitura de cutit pe Eugenia Cosmita, fosta sotie a cunoscutului scriitor Cezar Petrescu, pe care o iubea, fara ca distinsa doamna sa-i rasplateasca dragostea. Tanar, corect, linistit, acesta marturiseste la interogatoriu ca a cunoscut-o pe cea care i-a inflacarat inima, in vara anului 1935, la Mangalia. In anul urmator s-au intalnit in aceeasi statiune. Cu toate ca isi dadea seama ca nu este iubit, a vizitat-o apoi si la Bucuresti. Cum in casa acesteia il gasea frecvent pe domnul Dimitrievici si-a inchipuit ca intre acesta si femeia iubita exista ceva. Parca pentru a-i intari convingerea, intr-o zi, doamna Cosmita i-a adus la cunostinta dorinta aceluia de a nu-l mai vedea pe acolo. Disperat din cauza situatiei fara iesire, Iliut a incercat in trei randuri sa se sinucida, o data cu revolverul si de doua ori cu otrava. In ziua de 25 octombrie 1940, s-a dus acasa la aceasta, avand asupra sa pumnalul, cu intentia de a-si pune capat vietii in fata ei. Intrucat ea nici n-a vrut sa stea de vorba cu el, ci i-a intors spatele, infuriat i-a implantat arma intre omoplati, dupa care s-a dus si s-a predat la politie. Martorii: inginer Valeriu Vintoiu, fost coleg de scoala cu acuzatul, colonel Ion Apostolescu, Corneliu Zenda si inginerul Emil Dimitrievici, care locuia la doamna Cosmita, au avut cuvinte de apreciere la adresa caracterului, a comportarii sale, in general. Dimitrievici a marturisit ca stia despre dragostea ce o avea avocatul pentru victima, dar afirmase ca nu l-a crezut in stare de actul necugetat. Ca sa vezi unde poate duce dragostea neimpartasita... Pentru a-si dovedi barbatia, un sot incornorat face trei victime Tanarul Vasile Alexandru, care lipsea de mai multa vreme din Capitala, fiind concentrat, inapoindu-se ieri noapte acasa, in Str. Arhitect Mandrea nr. 6, si-a gasit sotia petrecand in tovarasia tanarului Stanescu Mircea, cat si pe sora sotiei sale, d-soara Achimescu, functionara, in tovarasia functionarului Gh. Theodorescu, din serviciul CFR. Furios peste masura de ceea ce vedea, a inceput sa faca scandal, agitandu-si si pistolul cu care era inarmat. - Impusca-ne daca ai curaj, i-a spus sfidator sotia. Fara sa mai stea pe ganduri, sotul ultragiat s-a executat si a tras mai multe focuri asupra celor ce se aflau in dormitorul lui la acea ora. Sotia, reusind sa fuga din casa, a putut scapa cu viata. In schimb, d-soara Achimescu - adica cumnata sa - cat si ceilalti doi tineri, fiind loviti din plin de gloante, au fost raniti atat de grav incat, dupa o scurta agonie, au incetat din viata. Dupa savarsirea acestei sangeroase ispravi, criminalul s-a prezentat singur la circumscriptia 16 politieneasca, unde s-a predat, povestind cele intamplate la domiciliul sau. (Universul, 20 mai 1942)