Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
ŞMECHERIE ● Puiu Popoviciu a reuşit să-i păcălească pe aleşii locali
În ciuda secretomaniei create în jurul celei mai înalte construcţii din
Bucureşti, proiectul imobiliar a fost găsit. El a primit avizele
necesare încă de acum trei ani.
Secretomania din jurul celui mai mare bloc din Capitală, al cărui proprietar este Puiu Popoviciu, are şi o explicaţie. Cele 29 de etaje au fost de la început desenate şi explicate în memoriul de prezentare necesar obţinerii avizelor. Cu toate că au fost încălcate cel puţin două legi, cea a sportului şi cea a mediului, consilierii generali au fost de acord cu imobilul gigant de pe Ştrandul Tineretului.
Afacerea a fost bine aranjată încă din 2000, când omul de afaceri, Puiu Popoviciu a intrat în posesia terenului din baza sportivă "Lia Manoliu". Aşa de bine, încât cu greu s-a găsit urma actelor care arătau că acea construcţie mamut a fost de la început prevăzută cu 29 de etaje.
În 2005, consilierii generali au aprobat un Plan Urbanistic Zonal (PUZ), puţini ştiind despre ce era cu adevărat vorba. Introdus pe sub mână, proiectul se referea la două blocuri, unul de şapte etaje şi al doilea de 29 de etaje, ambele urmând a fi construite pe terenul bazei sportive. Clădirile erau prevăzute şi cu trei nivele la subsol, folosite pentru parcare.
În prima fază s-a crezut că acest PUZ se referea la o construcţie înaltă de 10 etaje, ulterior în baza documentele ascunse bine, dar găsite în final de Jurnalul Naţional, a reieşit faptul că proiectul aprobat de aleşii locali în 2005 se referea la o clădire de şapte etaje şi la una de 29. Din acest motiv subiectul a fost trecut la capitolul "strict secret", mulţi din Primăria Capitalei nefiind dispuşi să dea foarte multe detalii. Singurul care s-a opus investiţiei imobiliare este arhitectul-şef al Bucureştiului, Adrian Bold, dar care preferă să stea ascuns.
Trebuie menţionat faptul că PUZ-ul lui Puiu Popoviciu a fost aprobat ilegal de consilierii locali, fiind încălcate atât Legea Sportului, cât şi Legea Mediului. Nu de alta, dar construcţiile erau amplasate pe spaţiul verde inclus pe o bază sportivă.
Totul a fost pus la cale cu dibăcie. Pentru a se pierde urma şi a se crea o situaţie confuză despre cine este în spatele acestei afaceri, numele firmei omului de afaceri a suferit o schimbare. Dacă în 2000, conducerea Complexului "Lia Manoliu", respectiv directorul de atunci, Bogdan Gheorghe, actual secretar general, a semnat cu SC Trigranit România SA, în 2005 firma lui Popoviciu a fost redenumită K.B. Plaza SA.
CONTRACTUL BUCLUCAŞ. Despre contractul dintre Complexul Sportiv "Lia Manoliu" şi Puiu Popoviciu am relatat ieri în Jurnalul Naţional. Pentru că actul este un izvor nesecat de ilegalităţi, astăzi vom veni cu noutăţi privind modul în care Statul român a cedat 12.000 de metri pătraţi dintr-o bază sportivă.
În contractul cu pricina la capitolul "Schimbarea Utilizării şi Dezvoltare" este scris negru pe alb şi foarte greu de descifrat, fapt pentru care vă redăm mai multe citate relevante: "Chiriaşul intenţionează să solicite Consiliului Local al Municipiului Bucureşti reîncadrarea utilizării parcelei pentru birouri comerciale şi utilizării conexe ale acesteia, în cazul obţinererii aprobării privind reîncadrarea utilizării parcelei, chiriaşul intenţionează să contruiască una sau mai multe clădiri. Dacă Chiriaşul dezvoltă imobiliar parcela, acesta propune să ofere ca garanţie dreptul său ca şi chiriaş în condiţiile prezentului contract în vederea finanţării dezvoltării imobiliare. Proprietarul este de acord şi susţine intenţiile declarate ale chiriaşului. De asemenea, va sprijini pe deplin aceste demersuri".
O altă anomalie din contract se regăşte la articolul privind îndeplinirea obligaţiilor.
Practic, în înţelegere nu a fost trecută nici o clauză de reziliere.
"Dacă o parte nu-şi îndeplineşte oricare dintre obligaţiile convenite din acest contract, partea în drept să beneficieze de efectele îndeplinirii acestei obligaţii poate solicita pe cale judecătorească, conform cu prevederile legii aplicabile contractului, îndeplinirea obligaţiei, cât şi daune".
În momentul în care Bogdan Gheorghe, cel care a semnat contractul cu pricina, şi Puiu Popoviciu s-au aşezat la masa negocierilor, omul de afaceri a reuşit să se acopere sută la sută, astfel încât nimeni vreodată să nu-l deranjeze. "Proprietarul şi chiriaşul convin ca preţul parcelei să fie calculate în conformitate cu valoarea actuală netă a chiriei prevăzută în prezentul contract (n.red. – adică mai puţin de un euro pe metro pătrat, şi vorbim despre 12.000 de mp situaţia pe Bulevardul Kiseleff. Dacă Popoviciu va dori să cumpere terenul, o va putea face pe câţiva lei.).
... Dacă chiriaşul în orice moment solicită proprietarului să vândă parcela şi specifică preţul pe care este dispus să plătească, proprietarul trebuie să acorde toată atenţia cuvenită solicitării chiriaşului şi în afară de cazul în care proprietarul îl notifică pe chiriaş că nu este dispus să vândă, acesta trebuie să negocieze de bună credinţă cu chiriaşul, având intenţia să încheie vânzarea", se precizează în contract. Cu alte cuvinte, proprietarul se angajează ca prima ofertă avantajoasă să-i revină fără prea multe comentarii, lui Popoviciu.
OFF-SHORE-URI. O inginerie a firmelor controlate de Puiu Popoviciu stau dovada faptului că PUZ-ul găsit de Jurnalul Naţional ar fi trebuit să rămână ascuns.
TriGranit a vândut partea sa de participaţiune partenerului din România. Acesta este Băneasa Developments. Baneasa Developments este parte a grupului Baneasa Investments, deţinut de Popoviciu şi Radu Dimofte. Kiseleff Business Plaza SA aparţine următoarelor firme: IBT Corporation Investitii, IBT Invest Trust şi AOL Servicii Expert. Potrivit Registrului Comerţului, prima este administrată de mama lui Puiu Popovici, Ligia Popovici. Celelalte două firme funcţionează sub atenta coordonare a două off-shore-uri din zona de interes a lui Puiu Popoviciu: Tatika Investments Limited şi Bladon Enterprises Ltd, ambele înregistrate în Cipru.
Afacerea a fost bine aranjată încă din 2000, când omul de afaceri, Puiu Popoviciu a intrat în posesia terenului din baza sportivă "Lia Manoliu". Aşa de bine, încât cu greu s-a găsit urma actelor care arătau că acea construcţie mamut a fost de la început prevăzută cu 29 de etaje.
În 2005, consilierii generali au aprobat un Plan Urbanistic Zonal (PUZ), puţini ştiind despre ce era cu adevărat vorba. Introdus pe sub mână, proiectul se referea la două blocuri, unul de şapte etaje şi al doilea de 29 de etaje, ambele urmând a fi construite pe terenul bazei sportive. Clădirile erau prevăzute şi cu trei nivele la subsol, folosite pentru parcare.
În prima fază s-a crezut că acest PUZ se referea la o construcţie înaltă de 10 etaje, ulterior în baza documentele ascunse bine, dar găsite în final de Jurnalul Naţional, a reieşit faptul că proiectul aprobat de aleşii locali în 2005 se referea la o clădire de şapte etaje şi la una de 29. Din acest motiv subiectul a fost trecut la capitolul "strict secret", mulţi din Primăria Capitalei nefiind dispuşi să dea foarte multe detalii. Singurul care s-a opus investiţiei imobiliare este arhitectul-şef al Bucureştiului, Adrian Bold, dar care preferă să stea ascuns.
Trebuie menţionat faptul că PUZ-ul lui Puiu Popoviciu a fost aprobat ilegal de consilierii locali, fiind încălcate atât Legea Sportului, cât şi Legea Mediului. Nu de alta, dar construcţiile erau amplasate pe spaţiul verde inclus pe o bază sportivă.
Totul a fost pus la cale cu dibăcie. Pentru a se pierde urma şi a se crea o situaţie confuză despre cine este în spatele acestei afaceri, numele firmei omului de afaceri a suferit o schimbare. Dacă în 2000, conducerea Complexului "Lia Manoliu", respectiv directorul de atunci, Bogdan Gheorghe, actual secretar general, a semnat cu SC Trigranit România SA, în 2005 firma lui Popoviciu a fost redenumită K.B. Plaza SA.
CONTRACTUL BUCLUCAŞ. Despre contractul dintre Complexul Sportiv "Lia Manoliu" şi Puiu Popoviciu am relatat ieri în Jurnalul Naţional. Pentru că actul este un izvor nesecat de ilegalităţi, astăzi vom veni cu noutăţi privind modul în care Statul român a cedat 12.000 de metri pătraţi dintr-o bază sportivă.
În contractul cu pricina la capitolul "Schimbarea Utilizării şi Dezvoltare" este scris negru pe alb şi foarte greu de descifrat, fapt pentru care vă redăm mai multe citate relevante: "Chiriaşul intenţionează să solicite Consiliului Local al Municipiului Bucureşti reîncadrarea utilizării parcelei pentru birouri comerciale şi utilizării conexe ale acesteia, în cazul obţinererii aprobării privind reîncadrarea utilizării parcelei, chiriaşul intenţionează să contruiască una sau mai multe clădiri. Dacă Chiriaşul dezvoltă imobiliar parcela, acesta propune să ofere ca garanţie dreptul său ca şi chiriaş în condiţiile prezentului contract în vederea finanţării dezvoltării imobiliare. Proprietarul este de acord şi susţine intenţiile declarate ale chiriaşului. De asemenea, va sprijini pe deplin aceste demersuri".
O altă anomalie din contract se regăşte la articolul privind îndeplinirea obligaţiilor.
Practic, în înţelegere nu a fost trecută nici o clauză de reziliere.
"Dacă o parte nu-şi îndeplineşte oricare dintre obligaţiile convenite din acest contract, partea în drept să beneficieze de efectele îndeplinirii acestei obligaţii poate solicita pe cale judecătorească, conform cu prevederile legii aplicabile contractului, îndeplinirea obligaţiei, cât şi daune".
În momentul în care Bogdan Gheorghe, cel care a semnat contractul cu pricina, şi Puiu Popoviciu s-au aşezat la masa negocierilor, omul de afaceri a reuşit să se acopere sută la sută, astfel încât nimeni vreodată să nu-l deranjeze. "Proprietarul şi chiriaşul convin ca preţul parcelei să fie calculate în conformitate cu valoarea actuală netă a chiriei prevăzută în prezentul contract (n.red. – adică mai puţin de un euro pe metro pătrat, şi vorbim despre 12.000 de mp situaţia pe Bulevardul Kiseleff. Dacă Popoviciu va dori să cumpere terenul, o va putea face pe câţiva lei.).
... Dacă chiriaşul în orice moment solicită proprietarului să vândă parcela şi specifică preţul pe care este dispus să plătească, proprietarul trebuie să acorde toată atenţia cuvenită solicitării chiriaşului şi în afară de cazul în care proprietarul îl notifică pe chiriaş că nu este dispus să vândă, acesta trebuie să negocieze de bună credinţă cu chiriaşul, având intenţia să încheie vânzarea", se precizează în contract. Cu alte cuvinte, proprietarul se angajează ca prima ofertă avantajoasă să-i revină fără prea multe comentarii, lui Popoviciu.
OFF-SHORE-URI. O inginerie a firmelor controlate de Puiu Popoviciu stau dovada faptului că PUZ-ul găsit de Jurnalul Naţional ar fi trebuit să rămână ascuns.
TriGranit a vândut partea sa de participaţiune partenerului din România. Acesta este Băneasa Developments. Baneasa Developments este parte a grupului Baneasa Investments, deţinut de Popoviciu şi Radu Dimofte. Kiseleff Business Plaza SA aparţine următoarelor firme: IBT Corporation Investitii, IBT Invest Trust şi AOL Servicii Expert. Potrivit Registrului Comerţului, prima este administrată de mama lui Puiu Popovici, Ligia Popovici. Celelalte două firme funcţionează sub atenta coordonare a două off-shore-uri din zona de interes a lui Puiu Popoviciu: Tatika Investments Limited şi Bladon Enterprises Ltd, ambele înregistrate în Cipru.
"Protecţia mediului"
"Schimbarea destinaţiei terenurilor amenjate ca spaţii verzi prevăzute în planurile urbanistice este interzisă", conform Art. 71 din Ordonanţa de Urgenţă 195/2005. În plus, Legea Sportului interzice schimbarea destinaţiei bazelor sportive. Cum au fost respectate şi interpretate aceste acte normative în înţelegerea dintre conducerea Complexului Sportiv "Lia Manoliu" şi omul de afaceri, Puiu Popoviciu? Astfel, "proprietarul confirmă şi garantează chiriaşului că parcela a fost folosită în conformitate cu legislaţia privind mediul înconjurător pe toată durata de folosinţă dinaintea datei de început. Atât cât are la cunoştită proprietarul, parcela nu conţine substanţe clasificate drept periculoase de legea română şi nu a fost folosită pentru depozitarea, stocarea, stratarea sau deversarea de deşeuri, sau apei reziduale, şi nu este înregistrată nicăieri ca fiind teren poluat sau contaminat". Aşa au înţeles reprezentanţii statului să apere un teren care era şi spaţiu verde, şi bază sportivă.
