Bloomberg: R este pentru România, Romi și Rasism în dezbaterea europeană despre migrație

Bloomberg publică un editorial semnat de Tim Judah, corespondent The Economist, autor al mai multor cărți despre Balcani, care pledează în favoarea României, aflată zilele acestea sub un tir aproape continuu de critici din partea mass-mediei și politicienilor occidentali. Editorialul este intitulat „R este pentru România, Romi și Rasism în dezbaterea europeană despre migrație”.

Articolul poate fi pus în contrapondere celui din Daily Mail, despre situația creată în orașul german Duisburg, în urma migrației masive a țiganilor din România și, de aceea, îl reproducem, în integralitate.

 

„Citește presa populară din Marea Britanie și Germania în ultimele luni, și vei deține următoarele adevăruri intrinseci:

Nici una dintre aceste afirmații nu se susține în realitate. Recesiunea poate fi o explicație parțială a isteriei, dar avem de a face și cu un puternic damf de rasism avându-i ca țintă pe romi – România găzduiește cea mai largă populație de romi, cunoscuți încă, pentru unii, ca țigani.
 

Săptămâna aceasta am zburat de la București la Paris cu o cursă low-cost și am remarcat că niciunul dintre pasagerii români nu se potrivea descrierii hoardei puturoase din media europeană. Erau un amestec de oameni cu aspect normal – studenți, muncitori pe care te-ai aștepta să-i vezi pe orice șantier, turiști, domni la costum cu genți diplomat și câteva doamne șic îmbrăcate.
 

Ce se întâmplă, de fapt? Esența argumentației din discursul unor politicieni și din unele articole de presă din Marea Britanie și Germania este că anul viitor vor fi ridicate ultimele restricții pentru muncitorii români și bulgari, iar în acel moment zăgazurile care rețin revărsarea acestora vor fi deschise. Dar aceste două țări au aderat la Uniunea Europeană în 2007, iar cetățenii români și bulgari au deja dreptul de a lucra în celelalte țări ale Uniunii, cu unele restricții ce diferă, de la o țară, la alta. În Marea Britanie, de exemplu, un tâmplar român sau bulgar trebuie să fie liber întreprinzător (persoană fizică autorizată) și nu angajat. E puțin probabil că ridicarea acestei restricții va face diferența în privința atractivității pieței muncii din Marea Britanie, pentru tâmplarii români. De asemenea, există puține argumente care să susțină pretențiile din media referitoare la abuzul față de beneficiile sistemului de securitate socială.
 

De partea ei, Germania face tot ce poate, pentru a rezista continuării integrării românilor și bulgarilor în UE. România și Bulgaria își doresc să se alăture celor 26 de țări din Zona Schengen, în interiorul căreia se circulă fără pașaport. Românii nu au nevoie de viză pentru a călători în alte țări europene, dar sunt obligați să arate un document de identitate la o vamă Schengen. Pe 7 martie, confruntate cu veto-ul Germaniei, România și Bulgaria au decis să nu forțeze un vot în Consiliul Justiție și Afaceri Interne. UE va relua dezbaterea asupra subiectului la finele anului.
 

Cele două țări arată că au investit enorm pentru a-și pregăti sistemele de securitate grănicerești, pentru ca frontierele lor să devină, efectiv, cele ale Germaniei și Franței, în momentul aderării la Schengen. Ministrul german de Interne, Hans-Peter Friedrich susține că are temeri legate de corupție, care ar permite indezirabililor să își cumpere prin mită vizele Schengen de la români și bulgari.
 

Pare clar că românii și bulgarii, care sunt relativ puțin numeroși în Marea Britanie, sunt folosiți de o parte a mediei ca argument al neîncetatei campanii anti-unioniste. În Germania, politicenii eurosceptici, al căror număr este modest, se folosesc de același argument, pentru a face paradă de forță, înaintea alegerilor generale din septembrie.
 

Apoi, nimeni nu știe câți români și bulgari sunt deja peste granițe. Numărul acestora este fluid, întrucât mulți sunt în mișcare, pleacă și revin. Totuși, probabil că numărul românilor de peste hotare este de peste 2 milioane și e posibil să se apropie chiar de 3 milioane. Mai puțin de un milion se crede că s-ar afla în Spania și peste un milion în Italia. Prin urmare, dacă ar fi ca cineva să își manifeste îngrijorarea, aceia ar trebui să fie italienii și spaniolii. Dar aceștia nu sunt îngrijorați. Iar românii susțin că cei mai mulți dintre cei care și-au dorit să migreze pentru a munci în altă țară, au făcut-o deja.

Desigur, există români și bulgari care nu reușesc să își găsească un loc de muncă în țările de destinație, dar aceștia sunt în minoritate. Conform unei analize a Fondului Marshall pentru Germania, 80% dintre românii și bulgarii din Germania sunt angajați, iar dintre aceștia 22% sunt înalt-calificați, iar 46% calificați, reprezentând exact acei profesioniști de care Germania are urgentă nevoie. Pe de altă parte, migranții adesea contractează joburi pe care germanii le refuză, cum ar fi muncile sesoniere. În plus, nu toți cei care nu muncesc sunt beneficiari de ajutoare sociale – mulți sunt studenți.
 

În vreme ce ministrul Friedrich își arată mușchii vorbind despre abuzurile la adresa libertății de mișcare din partea celor care „vin doar ca să încaseze ajutoare sociale”, unele ziare din presa de calitate au devoalat faptul că e vorba de un mesaj de campanie electorală. Suddeutsche Zeitung punctează: „Friedrich capitalizează sentimentele anti-imigrare, în timp ce Guvernul Germaniei se implică activ în atragerea profesioniștilor din țările lovite de criză”.
 

În România, oprobiul împotriva acestei campanii de denigrare din exterior este în creștere. „Suntem obișnuiți, dar asta nu înseamnă că nu ne deranjează”, spune Oana Popescu, directorul centrului de sondaj Global Focus Center.
 

Așadar, de ce aceste acuze reverberează, când evidențele sunt că cei blamabili sunt o minoritate care există în fiecare populație? Nimeni nu se plânge de româncele care sunt angajate ca surori medicale în Germania sau de doctorii români din Marea Britanie sau de asistenții români ai italienilor vârstnici. De fapt, dezbaterea este focalizată pe migranții romi.
 

Săraci și discriminați acasă, mulți romi și-au făcut bagajele și au plecat spre miriștile mai verzi din străinătate. Cei mai vizibili dintre ei -de exemplu, cerșetorii din metroul parizian sau vânzătorii de ziare pentru oamenii străzii din Londra- au atras, inevitabil, atenția mediei.

Mircea Geoană, fost ministru român de Externe spune că „în vremuri de dificultate economică, revine vechiul sindrom european. La început, au fost evreii de vină, pe urmă romii, iar acum națiunile de la periferie”. Campaniile au deteriorat reputația țării sale. „A fost o degradare graduală, iar acum accelerată a modului în care suntem percepuți”, arată el.
 

Multe fonduri europene au fost cheltuite, în ultimii 20 de ani, pentru a ajuta la îmbunătățirea integrării romilor în societate. „Dacă un tânăr rom renunță la școală la vârsta de 9 ani, șansele ca el să ajungă în închisoare sunt de 59%. Dar, dacă va rezista până la 13 ani ca elev, atunci șansele de a fi închis scad la 9%”, spune Geoană. Totuși, admite că „strategia a fost impecabilă, dar rezultatele obținute modeste”.
 

A existat dintotdeauna un înalt nivel de antipatie la adresa romilor în România și se pare că acest sentiment se acutizează. Ostilitatea împotriva românilor în alte țări europene îi stârnește pe unii români împotriva romilor. Vlad Radu, manager al lanțului de aprovizionare într-o fabrică de îmbuteliere, spune că, atunci când el și familia sa și-au petrecut vacanța la Paris, au evitat să vorbească românește la metrou, pentru a nu fi asociați cu romii din România care păreau a se afla peste tot, cerșind.

În același timp, mulți români remarcă, cu oarecare satisfacție, că numărul romilor din țară s-a micșorat abrupt în ultimii ani, fiindcă au plecat peste hotare. „Acum, au devenit o problemă europeană”, spune Radu. „Ne spuneți că trebuie să-i integrăm și ne criticați pentru că n-am reușit, așa că arătați-ne voi cum se face”.