Calauzire - Cer si Iad la Betleem

espre steaua care i-a calauzit pe magi vorbeste doar Evanghelistul Matei. Tot el este singurul care mentioneaza uciderea pruncilor Betleemului de catre Irod. Nasterea Domnului a provocat deopotriva lacrimi de bucurie si durere.

"Steaua sus rasare, ca o taina mare" ... Despre steaua care i-a calauzit pe magi vorbeste doar Evanghelistul Matei. Tot el este singurul care mentioneaza uciderea pruncilor Betleemului de catre Irod. Nasterea Domnului a provocat deopotriva lacrimi de bucurie si durere.
In apropierea Craciunului, steaua de la Betleem devine un subiect important pentru cei care calca pragul planetariilor.

EVANGHELIA. Desi concisa, relatarea Evanghelistului Matei despre stea este importanta prin bogatia detaliilor. El subliniaza cateva trasaturi de baza ale stelei. In primul rand, ea a fost un obiect nou aparut, neobisnuit, incat i-a determinat pe magi sa plece intr-o lunga calatorie. Apoi, ea s-a aratat in doua randuri, la intervale destul de scurte. Mai intai i-a calauzit pe magi pana la Ierusalim, unde a avut loc intrevederea cu Irod. Ascunzandu-se pentru un timp, s-a aratat din nou si a mers pe cer pana la Betleem, stationand deasupra casei in care se afla Pruncul. Reaparitia ei i-a bucurat foarte mult pe magi. Matei nu precizeaza nimic despre o stralucire intensa a stelei. Poate din acest motiv ea nu a fost vazuta de sfatuitorii regelui Irod, ci doar de magi.

PROFETIA. Acest episod biblic nu se regaseste in celelalte Evanghelii sau in alte scrieri din acea perioada. Contestatarii stelei de la Betleem considera aparitia ei drept o legenda fabricata de primii crestini, pentru a da greutate religiei nou aparute. Altii il acuza pe Sfantul Matei ca ar fi introdus in Evanghelia sa fapte imaginare, pentru a justifica unele profetii referitoare la Mantuitorul. In cartea Numeri 24, 17, Valaam asociaza o stea lui Mesia: "O stea rasare din Iacov, un toiag se ridica din Israel". Este posibil ca aceasta profetie sa fi fost cunoscuta si in Persia, datorita evreilor dusi in exilul babilonian, cu secole inainte. Prezumtia ca magii au avut in vedere aceasta profetie in momentul observarii stelei confera un plus de adevar relatarii evanghelistului.

ASTRONOMIA. Intrucat magii au vazut steaua la rasarit, astronomii au concluzionat ca a fost un obiect astronomic. O nova, o supernova, o cometa, o conjunctie de planete sunt doar cateva candidate propuse de astronomi si astrologi. Caracteristicile stelei elimina din cursa varianta primelor trei corpuri ceresti. Conjunctii neobisnuite de planete au avut loc in anii 7, respectiv 3-2 i.e.n. Miscarea retrograda a planetelor ar explica oarecum si traiectoria neobisnuita a stelei, de la Ierusalim la Betleem, pe directia nord-sud, si oprirea ei brusca. Intrucat data nasterii lui Hristos nu a fost inca stabilita cu exactitate, ea variind intre anii 8-1 i.e.n., este dificil de optat pentru o varianta sau cealalta. Astfel incat ipoteza astronomilor se bazeaza la randul ei pe o ipoteza. Oricat de documentate ar fi explicatiile stiintifice, ele nu fac decat sa sporeasca taina nasterii lui Hristos.

MASACRUL. Dupa ce S-au inchinat lui Hristos, magilor li s-a cerut in vis sa se intoarca in patria lor pe un alt drum. Irod, care abia astepta intoarcerea lor pentru a afla unde se afla regele nou-nascut al iudeilor, si-a dat seama ca a fost inselat. De teama de a nu-si pierde tronul, a poruncit sa fie ucisi toti pruncii mai mici de 2 ani din Betleem si din imprejurimi. Soldatii au indeplinit numaidecat crudul ordin. Evanghelistul Matei a surprins dramaticul moment, ce a cutremurat tihna Betleemului, prin redarea unei profetii: "Glas se aude in Rama, bocet si plangere amara. Rahila isi plange copiii si nu vrea sa se mangaie, pentru ca nu mai sunt" (Ieremia 31, 15). Alegerea Rahilei este sugestiva. Sotie iubita a lui Iacov si mama eroina, ea este evocata in contextul luarii in robie a evreilor, cand deplange amarnic soarta lor, dar este mangaiata cu promisiunea venirii unui Rascumparator.

Ca si in cazul magilor si al stelei de la Rasarit, Evanghelistul Matei este singurul care relateaza despre uciderea pruncilor. Din acest motiv, veridicitatea acestui episod a fost contestata. Ceilalti evanghelisti nu amintesc acest nefericit incident. El nu este consemnat nici de Iosif Flavius. Acestui istoric ii datoram cele mai multe informatii din timpul lui Irod cel Mare si al urmasilor sai. S-a vehiculat si ideea ca imparatul Augustus, caruia Irod ii era un supus fidel, nu ar fi tolerat un act atat de odios. Dar si domnia lui Augustus a avut un caracter sangeros, motiv pentru care a trecut cu vederea multe dintre atrocitatile regelui iudeilor.

AUTENTICITATE. Obiectia ca Iosif Flavius nu consemneaza uciderea pruncilor nu este foarte intemeiata. Istoricul insusi marturiseste ca nu a insiruit toate faptele crudului tiran. Desi mai tarzie, exista totusi o marturie istorica cu privire la acest eveniment. Ea ii apartine lui Macrobiu, in Saturnalia (secolul al IV-lea). Daca nu trebuie sa ne indoim de autenticitatea episodului, numarul pruncilor ucisi poate fi pus la indoiala, cifra consacrata de Biserica fiind mai mult simbolica - 14.000 de prunci. Teologii considera ca acest numar reprezinta suma tuturor crimelor lui Irod. Iosif Flavius spune ca Irod a savarsit cate o crima pentru fiecare zi de domnie. Avand insa in vedere populatia din Betleem si imprejurimi, precum si natalitatea, istoricii au avansat mai multe cifre, variind de la 5 la 25.

STEAUA LUI "Unde este regele iudeilor?... Caci am vazut la Rasarit steaua Lui si am venit sa ne inchinam Lui. (...) Iar ei au plecat si iata, steaua pe care o vazusera in Rasarit mergea inaintea lor, pana ce a venit si a stat deasupra, unde era Pruncul" Matei 2, 2, 9 14.000 DE PRUNCI "Iar cand Irod a vazut ca a fost amagit de magi, s-a maniat foarte si trimitand a ucis pe toti pruncii care erau in Betleem si in toate hotarele lui" Matei 2, 16