x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

"Când m-am rătăcit, mă chema Alina”. Şi-a regăsit familia pierdută, după 21 de ani

4
Autor: Adriana Oprea-Popescu 30 Dec 2013 - 14:15
"Când m-am rătăcit, mă chema Alina”. Şi-a regăsit familia pierdută, după 21 de ani


E povestea unei fetiţe de 6 ani care a plecat într-o după-amiază la joacă şi a rămas cu picioarele înţepenite într-un cazan cu smoală. E povestea unei vieţi distruse din cauza unor miliţieni care, deşi ar fi trebuit să ajute copilul, l-au dus pe un câmp, la ţigani, în loc să-l ducă acasă. E povestea unei tinere care şi-a regăsit familia, după două decenii.

"Eram şocată, nu puteam nici să plâng”
"Totul s-a întâmplat într-o după-amiază. Îmi amintesc că am ieşit afară, să mă joc cu copiii, şi că ne-am dus prea departe ca să-mi mai amintesc drumul spre casă. Şi aşa, m-am rătăcit. Îmi amintesc că, în acea zi, am ajuns lângă o casă unde era un cazan mare cu smoală şi eu am început să mă joc cu el. Am rămas înţepenită cu picioarele în smoală şi copiii cu care eram au plecat acasă. Eu am ramas acolo şi, după aia, doamna bătrână care locuia în acea casa m-a ajutat să ies din smoală.
I-am spus că nu ştiam drumul către casă, dar ea era prea bătrână ca să mă ajute, aşa că mi-a spus să mă duc singură şi să încerc să-mi găsesc casa. Îmi amintesc că apoi s-a înserat, eu am început să plâng şi două femei care vorbeau lângă o casă m-au ajutat, m-au dus la postul de poliţie din sat. M-au primit doi poliţişti, care mi-au spus că mă duc acasă. Dar nu s-a întâmplat asta, ei nu m-au dus acasă, nu m-au întrebat nimic, nici cum mă cheamă, nici unde sunt părinţii mei. La puţin timp după ce am ajuns la post, m-au urcat în maşina de poliţie şi m-au dus pe un câmp unde lucrau ţigani. Poliţiştii nici acolo nu au întrebat nimic, îmi amintesc că, atunci când am coborât din maşină, ţiganii au început să mă tragă de mână, un ţigan spunea «o iau eu» şi un alt ţigan spunea «nu, o iau eu!». Eu eram şocată, nu puteam nici să plâng. Din acea zi, eu nu mi-am mai văzut niciodată familia. Am rămas cu ţiganii şi am cerşit pentru ei mulţi ani...”
Aşa începe mesajul pe care o tânără de 28 de ani l-a postat, cu ceva vreme în urmă, pe site-ul http://copiidisparuti.wordpress.com. Îi vom proteja identitatea, pentru că, acum, asta îşi doreşte ea. Astăzi, ea locuieşte departe de România, are o familie şi e liniştită. Niciodată însă, din ziua în care a rătăcit drumul spre casă, n-a încetat să spere că-şi va regăsi părinţii...

"Dormeam în blocuri şi cerşeam pentru mâncare”
"Eu cred că ţiganii m-au luat de unde locuiam cu familia mea, dintr-un sat, pentru că nu erau blocuri, erau doar case cu grădină. Ştiu că familia mea adevărată locuia într-o casă ce se afla lângă colţul şoselei principale, şosea cu asfalt. Casa avea o fereastră către şosea. Şi aveam în faţa casei un magazin mare şi un parc mic pe stânga. Nu ştiu dacă este important, dar îmi amintesc că odată am spart geamul de la fereastra ce dădea către strada principală pentru a merge în parc, să mă joc, şi, când am ajuns în mijlocul străzii pe care treceau maşinile, ţineam de mână un băieţel mai mic decât mine, cred că era fratele meu, şi după aia am văzut că a venit mama. Îmi amintesc că nu ne-a pedepsit mama (eu am spart geamul, cu o lingură de bucătărie), a pus doar o pătură în fereastră şi gata.
Pe stradă circulau multe maşini şi cred că nu era un mic sat, probabil că era o comună, pentru că pe timpul lui Ceauşescu nu erau multe maşini şi nu toate străzile erau asfaltate. Mă gândesc că localitatea era mai mare decât un sat... Din păcate, eram prea mică şi nu-mi amintesc prea mult.
Ştiu că ţiganul care m-a luat se numea Costică şi trăia într-un sat de lângă Galaţi. Îmi amintesc de Galaţi, pentru că ţiganii luau trenul pentru a merge la Vaslui, ca să cerşească şi, când plecau seara, luau trenul înapoi, către Galaţi. Cred că ne dădeam jos la a şaptea sau a opta staţie de tren dinspre oraşul Vaslui către Galaţi. Din păcate, nu ştiu numele staţiei... Lângă satul unde am crescut cu ţiganii era o pădure mare şi am văzut şi lacuri, şi râuri. Trenul acela mergea şi direct, şi personal, dar pentru a ajunge în sat, la ţigani, trebuia să luăm autobuzul de la staţia de tren. Dupa ani, am fugit de la ţigani şi m-am dus la Bucureşti. Aici, am trăit fără o casă şi fără o identitate. Am fost de multe ori la Centrul "Pinocchio” din Bucureşti. Cei de acolo m-au ajutat să-mi fac actele. Am trăit pe stradă, fără mâncare şi fără un pat unde să mă culc, dormeam în blocuri şi cerşeam pentru mâncare. Şi totul s-a întâmplat doar pentru că poliţia nu şi-a făcut datoria şi mi-a distrus viaţa. Poliţiştii ar fi trebuit să mă ducă acasă, la familia mea, şi nu la ţigani”.

"Chipul mamei mele este doar un «flesh»”
A fost internată pentru prima dată în Centrul "Pinocchio” din Bucureşti în 1992. În acte era trecută doar cu un prenume fictiv. "Nu aveam o identitate, iar numele îl spuneam eu, cum îmi plăcea mie că sună. Numele meu adevărat este însă Alina. Aşa mă chema, când eram mică. Când am făcut actele şi am primit certificatul de naştere de la Primăria Sectorului 1 din Bucureşti, un antropolog a stabilit că m-am născut la 18 septembrie 1981. Când m-am rătăcit (era pe vremea lui Ceauşescu), aveam 3 şi jumătate, maxim 5 ani. Nu sunt foarte sigură, dar cred că am avut vârsta aceea. Îmi amintesc că, atunci când trăiam cu ţiganii aveam încă dinţi de lapte şi am citit că dinţii permanenţi cresc după 6 ani. S-a întâmplat undeva, între anii 1984 – 1986. Aveam ochii căprui, iar părul lung şi castaniu. Îmi amintesc că în ziua în care m-am rătăcit eram îmbrăcată în pantaloni de culoare închisă, iar în picioare avem nişte pantofiori din material raiat.
Din păcate, nu-mi mai amintesc numele mamei mele sau al tatălui meu. Chipul mamei mele este doar un «flesh» în mintea mea, dar pot să spun că avea părul închis la culoare şi scurt. Avea, cred, aproximativ 30 de ani şi un chip tânăr, nu bătrân. Era înaltă cam la 1,70 m, pentru că eu am acum 1,72 m înălţime, nu sunt pititică... Multe s-au şters din memorie, tare aş vrea să-mi amintesc mai multe, dar în zadar. Din păcate, îmi amintesc foarte puţin, dar mă rog să fie de ajutor”.

Mama locuia în aceeaşi ţară
Alina ne-a trimis câteva fotografii de-ale ei. Am cerut ajutorul artistului criminalist Florin Lăzău, inspector la IPJ Bihor, şi, în baza cunoştinţelor antropologice şi a experienţei pe care o are în "îmbătrânirea imaginii”, expertul i-a "întinerit” imaginea, realizând portretul fetiţei care dispăruse înainte de Revoluţie. Era prima oară când se confrunta cu un astfel de caz, aşa că "întinerirea” a fost o premieră.
Cu puţinele amintiri ale Alinei şi fotografia "întinerită” a acesteia, am cerut ajutorul Direcţiei de Investigaţii Criminale din IGPR. Singura şansă ca părinţii fetei să fie găsiţi era ca ei să fi reclamat atunci dispariţia, la miliţie. În evidenţa cazurilor vechi de pe site-ul http://copiidisparuti.wordpress.com nu figura niciunul care să semene măcar cu povestea fetei. Şi nici în baza de date publică de pe internet a Poliţiei Române.
Cu toate acestea, părinţii Alinei îşi căutaseră fata şi ceruseră şi ajutorul miliţiei pentru a o găsi. Nu aveau însă şi o fotografie a ei. Fetiţa dispăruse din judeţul Vaslui în anul 1989. Avea atunci 6 ani. De-a lungul timpului, cazul a fost tratat cu toată "responsabilitatea”, adică nimeni nu şi-a bătut capul cu el. În toamna lui 2005, când Jurnalul Naţional a început campania pentru copiii dispăruţi şi a centralizat toate datele de la inspectoratele judeţene de poliţie, IPJ Vaslui nici măcar nu a pomenit de cazul acestui copil. El nu mai exista.
Alina însă, fetiţa de 6 ani cu picioarele prinse în smoală, n-a încetat niciodată să spere că-şi va regăsi părinţii. Bruma ei de amintiri a scos la lumină, din arhive, dosarul dispariţiei din Vaslui. S-au comparat semnalmentele. Semnele particulare: două aluniţe, o pată închisă la culoare, de formă distinctă, pe care o avea de la naştere. Existau indicii că e vorba de unul şi acelaşi copil. Mama fetei era plecată la muncă în străinătate, ironia sorţii – în aceeaşi ţară în care copil ei dispărut, crescut acum mare, se stabilise şi-şi întemeiase o familie. Acolo au fost făcute şi testele ADN care au stabilit, fără niciun dubiu, că Alina, fata pe care ţiganii o puneau să cerşească în Galati, era una şi aceeaşi cu fata pe care familia din Vaslui o reclamase ca fiind dispărută.
Poliţiştii de acum şi-au făcut datoria, iar Alina şi-a găsit, în sfârşit, părinţii. De atunci, viaţa ei a ramas neschimbată; trăieşte în aceeaşi ţară, se bucură de tot ce are şi ştie că nimeni nu-i poate da înapoi cei 21 de ani irosiţi. A aflat însă de unde vine, a cui este şi din ce cauză a suferit toată copilăria şi adolescenţa ei.
După aflarea deznodământului, ea a ales să nu se expună public, iar din acest motiv îi vom proteja identitatea. Povestea ei a rămas nespusă vreme de trei ani. O dezvăluim astăzi, când şi alte "cazuri Alina” aşteaptă să fie rezolvate. Copii dispăruţi, împinşi de la spate de amintiri, pe drumul către casă. Copii care-şi caută familiile, la ani distanţă după ce din sufletele părinţilor a dispărut şi ultima speranţă. Această poveste adevărată le este dedicată lor. Şi Oamenilor care încă mai cred în miracole şi fac tot ce le stă în putere ca ele să se întâmple.

 

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 





Mai multe titluri din categorie

Incredibil. DSU susține că instanța a încălcat legea când a ridicat carantina instituită în localitatea Gornet

Incredibil. DSU susține că instanța a încălcat legea când a ridicat carantina instituită în localitatea Gornet
Galerie Foto Înalta Curte de Casație și Justiție trebuie să soluționeze, mâine, recursul formulat de Departamentul pentru Situații de Urgență, împotriva hotărârii Curții de Apel București, prin care, în data de 4...

Mircea Barzuca, omul care are grijă de moștenirea lăsată de marea artistă Margareta Sterian: ”Nepăsarea, imensa nepăsare a autorităților, a făcut ca operele ei să rămână nevăzute”

Mircea Barzuca, omul care are grijă de moștenirea lăsată de marea artistă Margareta Sterian:  ”Nepăsarea, imensa nepăsare a autorităților, a făcut ca operele ei să rămână nevăzute”
Galerie Foto Margareta Sterian, una dintre marile artiste date de România secolului trecut, are un destin copiat la indigo cu al altor oameni de cultură: operele îi sunt apreciate mai mult în străinate decât acasă....

Pentru evitarea gastritelor, mai puţine mezeluri și conserve

Pentru evitarea gastritelor, mai puţine mezeluri și conserve
Auzeai pe buzele multor oameni tânguirea: „Mă doare, mă supără stomacul, am gastrită”! Cu implementarea investigaţiei endoscopice, cu acea cameră video, s-au limpezit multe diagnostice în bolile digestive....

Legea carantinei pune instanțele într-o situație ingrată: dau drumul pe stradă la infectați sau țin arestate medical persoane sănătoase

Legea carantinei pune instanțele într-o situație ingrată: dau drumul pe stradă la infectați sau țin arestate medical persoane sănătoase
Galerie Foto Internarea cu forța, în unitățile sanitare sau în locațiile afiliate acestor unități medicale, prevăzute în noua lege privind carantina și izolarea, mult lăudată de Guvern și de președinte, încalcă...

Situația măștilor pentru nevoiași va fi tranșată de instanță la 10 zile după expirarea celei de-a treia lună de stare de alertă

Situația măștilor pentru nevoiași va fi tranșată de instanță la 10 zile după expirarea celei de-a treia lună de stare de alertă
Achiziția pe care Ministerul Sănătății este obligat să o facă, prin lege, privind măștile ce trebuie să fie puse, gratuit, la dispoziția categoriilor vulnerabile din punct de vedere fianciar, va fi tranșată...

Cei cu gută trebuie să evite carnea roşie, tânără, organele și mezelurile

Cei cu gută trebuie să evite carnea roşie, tânără, organele și mezelurile
Există boli care atacă articulaţiile degetelor, cum sunt poliartrita reumatoidă, dar şi guta. Celebra artistă Edith Piaf avea degetele atât de deformate, strâmbe ca nişte vreascuri, încât strângea în palmă...

Arestarea medicală a președintelui CJ Giurgiu, desființată de judecători. Instanța consideră carantinarea acestuia nelegală și netemeinică

Arestarea medicală a președintelui CJ Giurgiu, desființată de judecători. Instanța consideră carantinarea acestuia nelegală și netemeinică
Galerie Foto Motivare devastatoare a Judecătoriei Giurgiu împotriva măsurilor instituite de Direcția de Sănătate Publică Giurgiu împotriva președintelui Consiliului Județean Marian Mina. Acesta a fost plasat, pur și simplu...

Guvernul a prins „soldurile”: își cumpără măști la jumătate de preț față de cele pentru persoanele vulnerabile

Guvernul a prins „soldurile”: își cumpără măști la jumătate de preț față de cele pentru persoanele vulnerabile
Galerie Foto Membrii Palatului Victoria și-au asigurat stocurile necesare de măști de protecție facială, pentru două luni, de la o companie pe care premierul Ludovic Orban a vizitat-o la debutul stării de alertă și care,...

Judecătorii eliberează primii pacienți „arestați” în spitale

Judecătorii eliberează primii pacienți „arestați” în spitale
Galerie Foto Cel puțin trei judecătorii, din trei județe diferite, au dispus punerea în libertate a persoanelor carantinate ilegal, prin decizii ale Direcției de Sănătate Publică, motivarea hotărârilor instanțelor fiind...

După scoaterea vezicii biliare, omul poate mânca orice

După scoaterea vezicii biliare, omul poate mânca orice
Galerie Foto Mulţi oameni şi-au găsit un vinovat de serviciu pentru neplăcerile digestive: bila. Care este adevărul despre vezica biliară ne explică profesor doctor Nicolae Iordache, de la Spitalul „Sfântul...

Gheorghe Smeoreanu, autorul romanului „Regele și regina sistemului solar”: „Niciodată omenirea nu a citit cărți, a citit doar elita omenirii”

Gheorghe Smeoreanu, autorul romanului „Regele și regina sistemului solar”: „Niciodată omenirea nu a citit cărți, a citit doar elita omenirii”
Galerie Foto La începuturile democrației, scriitorul Gheorghe Smeoreanu devenea primul patron al unui ziar privat din România - Curierul de Vâlcea. De fel plimbăreț, ajuns în cele mai exotice locuri ale lumii, acesta își...

Casa de Cultură a Sindicatelor din Suceava, preluată ilegal, scoasă la mezat la fel de ilegal

Casa de Cultură a Sindicatelor din Suceava, preluată ilegal, scoasă la mezat la fel de ilegal
Exploatată zeci de ani de sindicatele apărute după 1990, Casa de Cultură a Sindicatelor din Suceava a fost lăsată în paragină. În loc să spună ce au făcut cu banii obţinuţi din activităţile desfăşurate...

Cel mai mare sector din București, filmat pentru serviciile secrete

Cel mai mare sector din București, filmat pentru serviciile secrete
Galerie Foto În toamna anului 2017, când, la nivelul societății românești, exista o dispută aprinsă cu privire la neconstituționalitatea protocoalelor de cooperare încheiate, în 2009 și 2016, de Parchetul General, DNA...

Campania de „pîrjolire” a turismului românesc

Campania de „pîrjolire” a turismului românesc
Secretarul de stat pentru Turism, Emil-Răzvan Pîrjol, a reușit, în timp record, să distrugă tot ce s-a făcut bine în ultimii ani pentru industria ospitalității. În timp ce Pîrjol se filmează pe șalupă,...

Lovitură de la justiție pentru Binomul Coldea-Kovesi, în dosarul în care este judecat soțul șefei DIICOT

Lovitură de la justiție pentru Binomul Coldea-Kovesi, în dosarul în care este judecat soțul șefei DIICOT
Galerie Foto Toate probele obținute de DNA, în 2015 și 2016, în baza colaborării fructuoase cu Serviciul Român de Informații, în dosarul “Carpatica”, în care, pe lângă Angela Toncescu, a fost trimis în judecată și...
Serviciul de email marketing furnizat de