Suprapopularea va atinge, după estimările experţilor, un maximum de 9,5 miliarde de oameni în 2075. “Armageddon-ul” supraînmulţirii locuitorilor Terrei va face ca “planeta albastră”, despre care, până acum, se ştie că este singura pe care există viaţă, este cea mai mare provocare a secolului al XXI-lea.
Din păcate, puţini iau în seamă acest lucru sau, dacă se gândesc la o asemenea situaţie, nu au încă suficiente mijloace de a-l preveni.
Şi omul este o specie – cea mai evoluată – iar o specie nu poate fi oprită de la perpetuare, decât fie de natură, care îi face condiţiile nefavorabile înmulţirii, fie de diferite situaţii şi evenimente provocate de însuşi omul, de la distrugerea mediului, până la războaie, dictaturi, sărăcire şi multe altele. În plus, politicile “unui singur copil”, cum este cea adoptată de China, de exemplu, vin în contradicţie flagrantă cu Drepturile Omului, care au dat tonul democraţiei ce se doreşte a fi, într-o bună zi, extinsă pe tot globul.
Înmulţirea fără precedent a populaţiei planetei reprezintă însă cel mai mare pericol, mai mare decât controversata “încălzire globală” ce e pusă, teoretic, pe seama activităţilor din ce în ce mai artificializate ale omului, deşi încă există contradicţii referitoare la acest proces, între oamenii de ştiinţă, despre care o parte dintre ei susţine că ar fi una dintre evoluţiile fireşti de climă ale Terrei. Unii savanţi mai optimişti au recomandat chiar migrarea, în viitor, a pământenilor pe alte planete unde ar fi posibilă viaţa.
În alte teorii şi scenarii SF, însăşi specia umană s-ar putea transforma în următoarele secole şi milenii, prin tot soiul de descoperiri ale ştiinţei şi tehnicii, în aşa fel încât ar deveni de nerecunoscut.
Un astfel de scenariu am văzut, de pildă, într-un documentar difuzat pe Discovery, în care omul viitorului va fi o fiinţă amorfă, o “arătare” mai precis, dar provenită din pământeni criogenizaţi şi transportaţi cu nave spaţiale de mărimea statului american Texas pe alte planete, unde vor fi readuşi la viaţă şi modificaţi genetic astfel încât să reziste “supertehnologizaţi” la condiţiile de mediu de acolo. Dar aceea cred că nu s-ar mai putea numi “viaţă”. Cel mult, o altă formă de viaţă. Oricum, mai e până atunci...
Deocamdată, experţii de la Institution of Mechanical Engineers citaţi de Daily Mail ne avertizează că, peste aproximativ şase decenii, populaţia planetei va “exploda”, ajungând de la 6,9 miliarde de locuitori, cât este în prezent, la 9,5 miliarde, în 2075, înmulţindu-se anual cu aproximativ 75 de milioane de oameni. Cea mai mare creştere se va înregistra în ţările de pe continentul African, care vor urma paşii industriali de dezvoltare după modelul asiatic.
De asemenea, până în 2050, se estimează că populaţia urbană a globului va ajunge la 6,4 miliarde de oameni, faţă de 3,3 miliarde, cât arătau statisticile în 2007, de exemplu. Dar urbanizarea nu pare a fi tocmai o soluţie fericită, în ciuda avantajelor pe care doar aparent le are. Astfel, se vor înmulţi “mahalalele” – acele suburbii mizere, specifice lumii sărace, slab dezvoltate, acestea făcându-se cu timpul tot mai numeroase şi în metropolele supraaglomerate din ţările cele mai dezvoltate. Din această cauză, miliarde de oameni vor fi expuşi riscului foametei, scăderii resurselor de apă şi locuirii în condiţii precare, ceea ce ar putea genera nemulţumiri profunde, ce ar putea duce la conflicte şi revolte publice.
Se estimează că nevoia de apă pentru populaţia din ce în ce mai numeroasă ar fi cu 30% mai mare până în 2030 decât este în prezent, iar cea a resurselor de hrană se va dubla până în 2050, mai ales cea de resurse agricole. Or, urbanizarea excesivă dublată de înmulţirea populaţiei va “mânca” o mare parte a acestor resurse naturale, în primul rând prin faptul că vor fi mai multe guri de hrănit, iar pe de alta, din cauza distrugerii mediului din care noi luăm aceste resurse pentru a face loc, în schimb, construcţiilor şi infrastructurii urbane. Nu în ultimul rând, activităţile umane specifice unui asemenea trai vor produce multă poluare, dacă nu vor fi întreţinute şi perfecţionate sisteme de combatere eficiente, ceea ce îşi va pune amprenta asupra mediului şi sănătăţii noastre.
Conducătorul studiului la care au contribut peste 70 de specialişti din lumea întreagă, Tim Fox, avertizează că “până la fârşitul acestui secol omenirea se va confrunta cu problemele celei mai mari explozii a populaţiei din istorie”. Însă dificila situaţie care se anunţă şi care va presupune costuri de trilioane şi trilioane de dolari, va putea fi depăşită dacă naţiunile bogate, care îşi vor permite să investească atâţia bani pentru a contracara efectele, vor înţelege să le ajute şi pe cele sărace, împărţind cu ele atât povara financiară, cât şi resursele tehnologice.
Un alt aspect prezentat în raportul doctorului Fox este acela că numărul populaţiei din ţările cu industrii în curs de dezvoltare şi cel din ţările dezvoltate şi puternic industrializate va înregistra o stagnare sau chiar o scădere în următoarele decenii. În Europa, de pildă, se estimează că populaţia va scădea cu 20% până în 2050.
Concluziile lui Fox sunt că ar trebui să ne îngrijim de pe-acum de asigurarea cel puţin a “proviziilor pentru nevoile de bază ale omenirii”, iar specialiştii cu care a lucrat la studiu propun ca prime soluţii “reducerea risipei de energie, îmbunătăţirea capacităţii de stocare a hranei şi detectarea unor surse noi de apă”. Numai aşa, în opinia specialiştilor, va fi cu putinţă să fie susţinută o populaţie de aproximativ 10 miliarde de locuitori ai planetei. Ei mai afirmă că impactul creşterii la nivel global a populaţiei va face ca “schimbările survenite într-o regiune ar putea avea impact la mii de kilometri distanţă”, asupra altor regiuni, într-o lume din ce în ce mai interconectată prin noile sisteme de comunicare din ce în ce mai performante.
Până în anul 2050, cei din urmă ar putea fi cei dintâi
În privinţa evoluţiei economice a diferitelor ţări de pe continent, statistici şi previziuni recente completează previziunile din studiul anterior, arătând că statele unde există deja şi continuă ritmul creşterilor de populaţie vor înregistra, multe dintre ele, şi progrese economice, care vor schimba ecuaţia de până acum a puterii în acest domeniu. Astfel, potrivit unui clasament publicat de banca HSBC Holding, care citează studii întreprinse de PricewaterhouseCooper, China şi încă şase ţări în curs de dezvoltare le vor depăşi pe cele dezvoltate şi puternic industrializate până sfârşitul acestui deceniu, iar producţia mondială se va tripla până în 2050. Avantajul acestor ţări, în frunte cu China şi India, a fost creat de actuala criză economică şi financiară, care a lovit puternic multe dintre cele mai bogate şi dezvoltate economii şi democraţii ale lumii, este părerea experţilor.
Ei prevăd că în următorul deceniu, şapte ţări în curs de dezvoltare – China, Rusia, India, Brazilia, Mexic, Indonezia şi Turcia – vor depăşi grupul G-7 al celor mai puternic industrializate ţări – Statele Unite, Japonia, Germania, Marea Britanie, Franţa, Italia şi Canada. În privinţa Produsului Intern Brut, cel al economiilor în curs de dezvoltare îl va depăşi pe cel al economiilor dezvoltate până în anul 2032. De asemenea, bogăţia produsă în lume se va tripla până în 2050, iar China va fi liderul mondial, SUA trecând în urma ei. Cu toate acestea, experţii recunosc că anticipările lor ar putea fi răsturnate de neprevăzut, cele mai probabile cauze fiind războaiele militare şi comerciale, revenirea în forţă a protecţionismului sau răspândirea diferitelor boli. Dar şi experţii în economie, ca şi cei din studiul anterior, sunt de părere că cea mai mare provocare pentru omenire rămâne tot asigurarea echilibrului ecologic al planetei şi exploatarea raţională a resurselor naturale din ce în ce mai puţine.