Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cazimir Ionescu s-a născut la 14 martie 1946. În biografia oficială aflată pe site-ul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii Cazimir Ionescu susţine că înainte de 1989 a absolvit două facultăţi: Istorie-Filosofie la Universitatea Bucureşti şi Facultatea de Foraj şi Exploatare a Zăcămintelor de Petrol, Gaze şi Geologie de la Ploieşti. Neobişnuit traseu pentru acele timpuri, obţinerea a două diplome universitare era un lucru complicat, necesitând aprobări speciale. În plus, după terminarea unei facultăţi, absolventul primea repartiţie, neprezentarea la post putând atrage consecinţe neplăcute. În intervenţiile sale televizate din primii ani după Revoluţie, Cazimir Ionescu a amintit doar studiile sale de inginerie.
Între 1973 şi 1978 a lucrat ca inginer proiectant la Institutul de Cercetări pentru Petrol şi Gaze Câmpina - Filiala Braşov; apoi, până în 1982, la Institutul de Cercetări şi Proiectări pentru Petrol şi Gaze - Filiala Trustului de Petrol Bolintin, tot ca inginer proiectant. În 1983 a absolvit un curs postuniversitar de Economia Conservării Energiei şi Politici Energetice la Academia de Studii Economice Facultatea Economia Industriei, Construcţiilor şi Trasporturilor (actuala Facultate de Management). În acel an, până în 1989, a trecut în cercetare, la Institutul Naţional de Cercetări Economice, ocupându-se cu studii de economia industriei. În această calitate, de tehnocrat, s-a alăturat noii puteri în zilele revoluţiei: "Era nevoie de oameni care ştiau despre noua economie de piaţă, consideră Cazimir Ionescu, despre reformă, cum să se treacă de la economia de tip socialist la economia liberă de piaţă". În calitate de cercetător a vizitat în mai multe rânduri Polonia, în epoca de apogeu a Solidarităţii. "Unul dintre principalii participanţi mi-a spus: «Cea mai mare greşeală ar fi să nu faceţi ce facem noi acum. Am dat mesaje în toate marile oraşe. Am scris pe trenuri, ne-am folosit de toate mijloacele disponibile. Cel mai eficient ar fi însă un semnal de un minut prin radio sau televiziune». Cu ideea aceasta am pornit pe 22 decembrie, la prânz, spre Televiziune", îşi aminteşte Cazimir Ionescu începuturile carierei sale politice.
S-a numărat printre primii 12 revoluţionari care au păşit pe holurile Televiziunii, a intrat cu gândul de a transmite acel mesaj de un minut. "Ne-au plimbat vreo două ore. Ba că nu merg aparatele, ba să vină tovarăşul director... La un moment dat au început să se adune oameni care aveau un nume şi erau ascultaţi. Au venit Caramitru, Nicolaescu, Gelu Voican, Brucan, Iliescu, Dinescu. Şi lucrurile au început să se coaguleze în jurul acestor nume."
Ce a însemnat CPUN-ul şi de ce a intrat în randurile membrilor? "CPUN-ul a fost un hibrid de miniparlament neales care a reuşit, datorită lui Iliescu, să ţină totul în echilibru. Iliescu a avut capacitatea de a construi şi a pune în aplicare un program. Eu nu am fost de acord cu FSN-ul, însă Brucan mi-a demonstrat că greşesc. Cea mai importantă sarcină a CPUN-ului a fost adoptarea Constituţiei, pe care n-am fi avut-o nici azi dacă n-ar fi existat FSN-ul, să se întrunească majoritatea de voturi."
A ajuns în Biroul Executiv la propunerea lui Ion Caramitru şi a lui Mircea Dinescu.
Citește pe Antena3.ro
