Cazul „Vasile Milea", ingropat de la inceput

Generalul Vasile Milea a murit, potrivit raportului de autopsie, din cauza hemoragiei interne, la 5-10 minute dupa ce un glont i-a strapuns plamanul stang si i-a atins inima. Este poate una dintre putinele certitudini din dosarul Procuraturii militare, care nu a putut cuprinde ce ar fi lamurit, dincolo de orice dubiu, daca ministrul a fost asasinat sau s-a sinucis.

Procurorii au pornit cu marele handicap de a nu putea stabili anumite circumstante decat pe vorbele unor oameni, care puteau minti sau ar fi putut pur si simplu sa distorsioneze adevarul prin propriul subiectivism. Asa ca au incercat sa suplineasca prin experimente stiintifice multele piese lipsa din cazul Milea. Rezultatele expertizelor n-au reusit insa decat clarificarea elementelor care nu exclud sub nici o forma posibilitatea unui asasinat.

Nu putea fi un accident

Arma cu care s-a tras a fost ridicata si sigilata, pe 22 decembrie 1989, de ofiterul armurier Vlad Dumitrescu. „Am manevrat pistolul cu ajutorul unui prosop. Am scos incarcatorul, am armat pistolul si am scos cartusul care era pe teava. Toate aceste piese au fost introduse intr-un plic alb care a fost sigilat cu scotch", declara Dumitrescu. Expertizarea armei a stabilit ca pistolul Carpati, model 1974, calibru 7,65 mm, era in perfecta stare de functionare. Specialistii au exclus posibilitatea unei descarcari accidentale datorita modului in care se armeaza pistolul. Arma prezenta urme de tragere destul de putine, ceea ce indica faptul ca s-a tras „posibil doar o data".

Nici o proba ca Milea ar fi tras

Experimentele balistice facute cu pistolul Carpati acrediteaza ideea ca lipsa urmelor suplimentare de tragere pe mana dreapta a generalului Milea este explicabila, pentru ca „in cazul acestui tip de arma urmele suplimentare se depun pe mana in cantitati foarte mici, prin cadere nu prin infigere si daca nu sunt prezervate imediat se pot scutura sau altera". Nu vom sti insa niciodata cu siguranta daca ministrul a prezentat astfel de urme pe mana, urme ce ar inlatura ipoteza crimei. Specialistii au stabilit ca pistolul Carpati al ofiterului Tufan este arma din care a pornit glontul care l-a ucis pe ministru. Nimeni in acest dosar nu a parut sa se gandeasca insa la ridicarea amprentelor de pe arma. Un procedeu clasic de cercetare criminalistica si un aspect esential intr-un caz de moarte violenta. Urmele degetelor generalului Milea ar fi trebuit sa se regaseasca foarte clar pe manerul armei in eventualitatea sinuciderii, dar aceasta proba nu a fost prelevata niciodata.

O expertiza sporeste misterul

Expertizele au stabilit ca generalul Milea statea pe scaun in momentul impuscarii. Scaunul a fost expertizat insa mult dupa inceperea anchetei, pentru ca i se pierduse urma. A fost gasit de procurorul Vasile Pantea la o unitate militara. Spatarul prezenta in partea de sus orificii specifice unui proiectil, care de altfel nu s-a gasit niciodata. In mod ciudat glontul a avut un traiect decendent prin corp, dar a intrat in scaun perpendicular. Pentru a fi posibil un asemenea unghi de intrare a glontului, generalul Milea ar fi trebuit sa stea pe scaun intr-o pozitie cel putin incomoda pentru un om care se sinucide: intr-o rana, pe partea stanga, cu mana dreapta usor ridicata si cu arma nelipita de corp, practic fara un punct de sprijin al mainii care tinea pistolul.

---

"Presa vroia neaparat un dosar de crima"

Vasile Pantea este acum avocat. In 1990 a preluat, ca procuror militar, dosarul mortii generalului Milea si dupa cateva luni a dat solutia neinceperii urmaririi penale. „Nu s-a exercitat nici un fel de presiune asupra mea, iar eu sunt un om extrem de riguros in profesie. Cred si acum ca am dat o solutie buna in acest dosar, cred ca generalul Milea s-a sinucis, desi la acel moment am avut si eu indoielile si intrebarile mele. Daca vreti, declaratiile din dosar au avut exact caracterul haotic al acelor zile in care informatiile erau trunchiate de zvonuri si dezinformare. Poate singurele presiuni au fost acelea ale presei, care voia cu tot dinadinsul ca acest dosar sa se transforme intr-unul de crima", ne-a declarat Vasile Pantea.

SECRETOMANIE. „Am propus sa iesim in presa si sa spunem toate greutatile pe care le intampinam decat sa fim suspectati ca ascundem unele lucruri sau suntem de rea-credinta. Dar nu s-a vrut si nici acum nu inteleg de ce", isi aminteste Pantea. A trebuit sa inceapa ancheta cu un handicap major: lipsa cercetarii la fata locului. „S-au pierdut foarte multe date si marturiile luate dupa o perioada de la intamplarea evenimentului sunt tot timpul distorsionate de trecerea timpului, de modul diferit de perceptie al fiecaruia. Una din intrebarile pe care mi le-am pus este daca Milea, dupa ce s-a impuscat, ar fi putut ajunge singur pe canapea, lasand pistolul unde se presupune ca era. Nu e neaparat o dovada de crima. Chiar daca cineva ar fi intrat dupa sinucidere si l-ar fi pus pe Milea pe canapea pentru a-i acorda primul ajutor, tot nu ar fi spus asta in vecii vecilor, din frica de a nu fi suspectat de o asemenea moarte. De asta m-am izbit in ancheta. Esti obligat sa lucrezi numai cu probele pe care le ai in dosar, or, ce aveam eu nu permitea nici o lata solutie", declara fostul procuror.

PROPRIA OPINIE. Vasile Pantea isi aminteste ca generalul Milea a fost descris de toti martorii ca fiind un om care a urcat greu in ierarhie, un om cu credinta in valorile militare, care facea lucrurile din convingere. „ Cred ca Milea vedea lucrurile hiperbolizat. Numarul de morti si raniti, dezastrul din jur capatasera in mintea lui o amploare nereala. Poate de aceea i s-a rupt echilibrul. Din marturii reiese presiunea infernala la care a fost supus Milea in acele zile si starea deosebita pe care o avea. Cred ca nu a mai suportat sa-si incalce propriile valori si a facut acest gest ca un om de buna-credinta caruia i s-a sfaramat lumea in care credea".

---

Semnele de intrebare

• Cercetarile au fost ingreunate de lipsa unei cercetari la fata locului.
• Ora la care s-au intamplat lucrurile este nesigura. Marturiile celor prezenti la etajul 6 variaza la distanta de o ora.
• Intamplarile din dimineata zilei de 22 decembrie, inclusiv ultimele cuvinte ale generalului Milea, sunt povestite de cei aflati acolo, iar in parte nu se sustin unele pe celelalte.
• Pozitia exacta a pistolului, pozitia scaunului pe care statea generalul Milea in momentul in care glontul i-a strapuns pieptul au ramas in ceata. Nu reiese daca si unde a fost gasit glontul care l-a ucis pe general.
• Desi se spune ca in birou exista o singura intrare, nimeni nu vorbeste despre alte posibilitati de patrundere in cabinet. Nu se stie daca geamurile erau deschise sau nu, ori daca cineva a cercetat in acele momente debaraua.
• Carnetele generalului Milea cu ultimele insemnari nu se regasesc la dosar, iar continutul lor nu este redat.
• Autopsia a fost facuta extrem de tarziu, dupa ce corpul generalului fusese tinut la frigider timp de 4 zile.
  Miruna Pasa