Cazul româncei ucise din Italia - Povestea celor doi "monştri din Florenţa”

Cel care a ucis-o pe tânăra româncă în Italia a fost botezat de mass-media „maniacul” sau „noul monstru din Florenţa”. Vestea că un violator în serie e încă liber a redeschis, în această parte a Italiei, o rană mai veche. Între anii 1968 -1985, în împrejurimile Florenţei a acţionat un criminal în serie care a ucis nu mai puţin de 16 victime. Toate crimele aveau loc în seri cu lună plină. Criminalul, care nu a fost prins niciodată, a intrat în legendele urbane sub titulatura de „monstrul din Florenţa”. Despre el s-au scris cărţi şi s-au făcut filme. Unul dintre procurorii care s-au ocupat de cazul „monstrului din Florenţa” a fost, la un moment dat, chiar Paolo Canessa, cel care anchetează acum şi uciderea tinerei Andrea Cristina Zamfir. Presa italiană scrie că aceasta va fi, cel mai probabil, şi ultima anchetă în Florenţa pentru procurorul Canessa: din vară, el se muta în Pistoia, unde va ocupa funcţia de procuror - şef. Paolo Canessa şi-a început cariera alergând după un monstru. Pe care nu l-a prins. Va renunţa la munca de investigaţie, încercând să identifice „noul monstru”. Fireşte, el ştie că între cei doi infractori există mari diferenţe. Pentru italieni însă, şi mai ales pentru presa de acolo, miza este una la fel de mare.

Împuşcaţi prin parbrizul maşinii

Povestea „Monstrului din Florenţa” a fost publicată de Brian Lane şi Wilfred Gregg în cartea „Enciclopedia ucigaşilor în serie” (1996). Cei doi autori scriu că modelul urmărit cu stricteţe de criminal a fost uciderea unor cupluri care făceau dragoste în maşini (cu o singură excepţie), pe străzile pustii din împrejurimile Florenţei. „Monstrul din Florenţa” a ucis 16 oameni, acţionând în perioada 1968 – 1985. Victimele erau împuşcate prin parbrizul maşinii şi, în cazurile în care urma mutilarea, organele sexuale ale femeii erau extirpate, probabil cu un bisturiu.

Prima crimă a avut loc în august 1968, când un bărbat şi iubita sa au fost împuşcaţi, cu un pistol automat de calibru 22, în maşina parcată în apropierea unui cimitir abandonat, la circa 15 mile de Florenţa. În acest caz, soţul femeii, Stefano Mele, victimă a unei erori judiciare, a fost acuzat şi judecat pentru uciderea lor, ca şi pentru sperjur, iar în martie 1970 a fost condamnat la 14 ani de închisoare.

Pe data de 14 septembrie 1974, un bărbat şi o femeie au fost împuşcaţi în maşina lor cu un pistol de calibru 22, dovedit a fi, ca urmare a expertizelor balistice, aceeaşi armă care fusese folosită la dubla crimă din 1968. Victimele erau dezbrăcate, iar trupurile lor prezentau răni de forme ciudate, despre care experţii au presupus că fuseseră făcute cu mânerul unui bisturiu. În plus, femeia fusese violată cu un băţ.

Un alt cuplu a fost ucis în 6 iunie 1981, acesta fiind primul caz în care organele sexuale ale femeii au fost mutilate. La 22 octombrie 1981, criminalul a ucis doi tineri, cu acelaşi pistol de calibru 22. Şi de această dată, femeii, care a fost şi înjunghiată, de mai multe ori, în sânul stâng, i-au fost extirpate organele sexuale.

În noaptea de 19 iunie 1982, alt cuplu a fost ucis într-o maşină, pe un drum cu trafic redus, dar constant. Cel mai probabil, ucigaşul nu a mai avut timp să-şi ducă la îndeplinire fanteziile sexuale. Femeia nu a fost mutilată sexual, iar bărbatul a fost găsit încă în viaţă, imediat după atac. Transportat la spital, el nu a supravieţuit şi nici nu şi-a mai revenit, pentru a da detalii despre atacator.

Zodiac, varianta italiană

La 9 septembrie 1983, au fost ucişi, în timp ce dormeau în camioneta lor, doi turişti germani, studenţi. Anchetatorii au considerat, la vremea respectivă, că agresorul, în întuneric, l-a confundat pe unul dintre bărbaţi, care avea părul lung, cu o femeie, şi a crezut, prin urmare, că ucide tot un cuplu. Şi de aceasta dată arma crimei a fost un pistol de calibru 22.

La 29 iulie 1984, doi tineri au fost împuşcaţi în maşina lor şi apoi înjunghiaţi. Pe lângă mutilarea sexuală, femeii i-a fost secţionat sânul stâng. Ultima crimă dublă a „monstrului din Florenţa” a avut loc la 8 septembrie 1985, pe un teren înconjurat de chiparoşi, lângă un cimitir. Victimele au fost atacate, de această dată, în cortul pe care şi-l instalaseră în zonă. Brutalizarea trupului femeii a inclus, din nou, extirparea sânului stâng. Două fâşii de piele decupate de criminal de pe sânul victimei au fost trimise, într-un plic anonim, procurorilor care se ocupau de caz. Adresa Parchetului din Florenţa a fost scrisă de criminal cu litere decupate din ziare. Cadavrele celor două victime au fost descoperite, din întâmplare, cu doar două ore înainte ca scrisoarea să ajungă la procurori. La câteva săptămâni după comiterea acestei ultime crime, cei trei procurori au primit trei scrisori anonime ce conţineau un articol decupat din ziarul „Nazione”, un cartuş marca Winchester calibrul 22, serie „H" şi o foaie albă de hârtie, împăturită în două, pe care era scris, la maşină, „Uno a testa vi basta” („Unul din fiecare vă e suficient”). Apoi, criminalul s-a oprit.

„Monstrul din Florenţa” e un Zodiac în variantă italiană. În comparaţie cu el, „monstrul” pe care-l caută astăzi procurorul Canessa abia a eclozat. E mai degrabă un agresor sexual care a debutat târziu, dar a compensat prin perseverenţă, alegându-şi victimele într-una din cele mai vulnerabile zone ale societăţii (prostituate).

Profilul noului „monstru”

În cursul zilei de ieri, poliţia a reuşit să stabilească existenţa aceluiaşi profil ADN în trei incidente similare. Atacurile asupra prostituatelor au avut loc în iulie 2011 (Prato), martie 2013 (Florenţa), 21 februarie 2014 (Calenzano). ADN-ul agresorului a fost stabilit din saliva pe care acesta a lăsat-o pe banda scotch cu care-şi lega victimele şi pe care o rupea cu dinţii. Urmează ca experţii să stabilească dacă în ultimul caz, cel al tinerei românce care a fost ucisă, există vreun profil genetic de-al agresorului.

Medicii legişti au stabilit că Andrea Cristina Zamfir a decedat din cauza hemoragiei interne. Urmează ca raportul medico-legal să fie completat cu rezultatele examenelor histologice şi toxicologice .

Sângerarea victimei a fost cauzată de leziunile interne produse de agresorul care şi-a sodomizat victima, folosind un băţ. Introducerea de obiecte (crengi, beţe) înfipte în vaginul/anusul victimei e o dovadă că agresorul suferă de „necrofilie regresivă”. În cartea sa, „Whoever Fights Monsters”, Robert Ressler, profiler FBI, spune că „necrofilia regresivă este caracteristică ucigaşilor puternic dezorganizaţi”. Aceste acte sunt o ilustrare a unei ostilităţi deosebit de virulente împotriva femeii şi, în acelaşi timp, sunt o dovadă de totală ignorare a sexualităţii consensuale. „Asemenea acte sunt adesea greşit percepute de criminologi, care văd o tentativă de mutilare acolo unde e mai curând vorba de o chestiune de sexualitate substitutivă”, susţine Ressler.

„Noul monstru din Florenţa” e o copie, din fericire nereuşită, a originalului. Folosind o bandă stoch identificabilă, pe care a rupt-o cu dinţii după ce şi-a imobilizat victimile, lăsând în urmă amintiri recuperabile din mintea femeilor care au supravieţuit atacurilor, dar şi elemente ce-i pot creiona profilul, fizic şi psihologic, criminalul tinerei românce a devenit celebru doar din întâmplare. Doar pentru că, cel mai probabil, poliţiştii nu au dat importanţa cuvenită plângerilor unor prostituate, pentru că nu au făcut legătura între aceste atacuri şi, mai ales, pentru că nu au luat în calcul că, într-o zi, una dintre victime s-ar putea să şi moară...