Artistul adevarat nu moare niciodata, spiritul sau continua sa fie viu in amintirile contemporanilor, in creatiile pe care le lasa posteritatii, dincolo de momentul trecerii in nemurire.
In fertila singuratate pe care si-a impus-o fata in fata numai cu pianul si cu masa de scris in modesta garsoniera din Banu Manta (de abia in ultimele luni de viata s-a mutat intr-un apartament prin zona Caii Mosilor), Johnny Raducanu a slefuit lumi de frumuseti sonore ale caror titluri, alaturate, ar configura ele insele un poem. Daca va lasati coplesiti de "Bucuria" incercata intr-o "Dupa amiaza de iarna", cand "Pasari albe au zburat" si se va fi petrecut luna lui "Octombrie Song"..., atunci se aude "Oltul povestind". El ingana "Ecouri din Carpati" si alte mirifice "Spatii romanesti" si atunci razbat spre sufletele noastre "Confesiuni" filigranate in "Blues moldav", "Blues unison", ca "Expresie si ritm" pentru acel "Vechi tezaur". In anii din urma, grupurile Iris si Phoenix au avut sansa sa-l aiba ca invitat in doua mari spectacole. Cu Iris Johnny a cantat "Soldier of Fortune", cu Phoenix ? "Canarul" si "Floarea stancilor". Mony Bordeianu, primul solist Phoenix, a tinut sa spuna: "Nu voi uita niciodata cat de important a fost Johnny Raducanu pentru Phoenix. In 1968 a fost impreuna cu Cornel Chiriac in juriul Festivalului National de arta studenteasca de la Iasi, care a acordat grupului Phoenix «Marele Premiu», in prima confruntare nationala a trupelor rock. Atunci, pe locul doi nu a fost nimeni, iar Rosu si Negru a ocupat locul al treilea. In acelasi an, tot la Iasi, Phoenix a luat premii speciale de interpretare, tinuta scenica si compozitie, intrecand trupe ca Rosu si Negru, Coral sau Mondial. Ultima oara am cantat cu el la aniversarea de 45 de ani... Intr-adevar, e o mare pierdere... faptul ca a murit parasit si fara indemnizatie de pensie – dupa cate am auzit – e o rusine!"
Pe numele sau adevarat Raducan Cretu, Johnny Raducanu s-a nascut la Braila, la 1 decembrie 1931, intr-o familie de tigani cu traditii muzicale de peste 300 de ani, de pe timpul lautarului Petre Cretu Solcanu. Niciodata nu si-a renegat originile si deseori critica atitudinea "tiganetului" din ziua de astazi.
Johnny, inzestrat cu harul comunicarii
Iata ce spune Florian "Mosu" Lungu despre Johnny: "Contributia artistului Raducanu la dezvoltarea, propagarea si impunerea jazzului, aici si aiurea, apare realmente dificil de estimat in doar cateva randuri. Personalitatea sa bine conturata, inca din tinerete, se racordeaza prin multe fire la filonul autohton al genului, stralucind prin consecventa si fervoare, cu lumina de simbol. Un merit aparte consta in capacitatea lui de a-i conferi jazzului o dimensiune intelectuala in plus, cu adresa explicita catre atatia oameni din elita spiritului romanesc – oameni de litere, actori, muzicieni, plasticieni, istorici, filozofi, profesori, chiar si politicieni – care il respecta. Multi dintre ei au declarat ca au descoperit si cunoscut jazzul gratie lui Johnny Raducanu, ca sunt onorati a-i fi prieteni, apreciindu-l pentru inteligenta vie, pentru franchetea necontrafacuta si sufletul sau mare. Un impact la fel de elocvent il are si asupra publicului larg, muzicianul fiind inzestrat de Cel de Sus cu harul comunicarii".