Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Preacuvioşi şi preacucernici Părinţi,
Iubiţi fraţi şi surori in Domnul,
Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos este vestită de ingeri ca bucurie mare pentru măntuirea oamenilor. (...) Sfăntul Evanghelist Luca ne spune că vestea Naşterii lui Hristos, adusă păstorilor de la Betleem de ingerul Domnului, a fost insoţită de slava Domnului care a inconjurat pe păstori in timp ce ingerul a stat lăngă ei (cf. Luca 2, 9). Aşadar, vestea Naşterii Domnului se face deodată prin cuvănt ceresc şi prin vedere cerească, prin slove rostite şi slavă privită, pentru că Dumnezeu-Cuvăntul Cel nevăzut cu ochii trupeşti, necuprins cu mintea şi cu privirea şi neatins cu măna, Se face Om văzut cu ochii, ascultat cu urechile, inţeles cu mintea şi atins cu măinile. De ce? Pentru ca să ne dăruiască nouă, oamenilor, limitaţi şi trecători, slava Lui cea nemărginită şi veşnică. Să ne ridice la sfinţenia Lui pe noi cei căzuţi in păcat. Să ne dăruiască viaţă veşnică nouă, celor muritori. Să ne inveţe ascultarea smerită şi recunoştinţa faţă de Dumnezeu pe noi cei neascultători şi nerecunoscători. Stăpănul lumii Cel atotputernic şi preaslăvit de ingeri S-a făcut om sărac şi slujitor smerit pentru ca pe noi să ne elibereze din robia lăcomiei după cele materiale şi din tirania orgoliului şi a slavei deşarte. Cel ce Se naşte veşnic din Dumnezeu-Tatăl, fără mamă, Se naşte in timp din mamă fără tată, ca să fie deodată Fiul unic al Tatălui ceresc şi fiul unic al Fecioarei. Fiul Cel veşnic al Tatălui ceresc a luat chip de Copil, născut din mamă pămănteană, fără tată pămăntean, pentru ca să ne inveţe pe noi pămăntenii să căutăm neincetat şi să iubim pururea pe Tatăl Cel veşnic, Făcătorul cerului şi al pămăntului. Hristos coboară din ceruri pe pămănt, ca pe noi pămăntenii să ne inalţe la ceruri. (...)
TAINA MÃ...NTUIRII. La Naşterea lui Hristos, cerul se uneşte cu pămăntul, iar ingerii se bucură impreună cu păstorii, pentru a ne arăta nouă taina măntuirii oamenilor in Biserica lui Hristos, in care Liturghia săvărşită pe pămănt de păstorii sufleteşti ai turmei cuvăntătoare se uneşte cu Liturghia cerească săvărşită necontenit de către ingeri in ceruri, după cum se spune chiar in rugăciunile Sfintei Liturghii (...). In acest sens, Sfăntul Evanghelist Luca ne spune că, la Naşterea Domnului, impreună cu ingerul binevestitor s-a mai arătat păstorilor şi "mulţime de oaste cerească lăudănd pe Dumnezeu şi zicănd: Slavă intru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pămănt pace, intre oameni bunăvoire!" (Luca 2, 13-14). (...)
După cum odinioară ingerii şi păstorii turmelor de oi de la Betleem au vestit Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos "cu bucurie mare", ca fiind o minunată lucrare cerească implinită pentru măntuirea oamenilor, aşa şi astăzi, in Biserica Ortodoxă, copiii şi tinerii, asemenea ingerilor, şi preoţii păstori ai comunităţilor de creştini, asemenea păstorilor de la Betleem, vestesc in Ajunul Crăciunului Naşterea Domnului, căntănd troparul praznicului şi arătănd icoana slavei Naşterii Domnului, din casă in casă, iar apoi se intorc la Casa Domnului, in biserică, să slăvească şi să laude impreună, cu mare bucurie, taina Naşterii Domnului, iubirea milostivă şi minunată a lui Hristos pentru oameni. Naşterea Măntuitorului nostru Iisus Hristos a fost vestită de ingeri ca fiind bucurie mare pentru tot poporul, pentru că ea este bucuria măntuirii. (...) Cănd Hristos-Domnul vine in lume, Prunc născut in multă smerenie, ingerii vestesc păstorilor bucurie mare. Cănd Hristos-Domnul Cel răstignit inviază din morţi, El insuşi intămpină pe cale femeile mironosiţe cu salutarea: Bucuraţi-vă! Cănd Hristos Cel inviat din morţi Se inalţă intru slavă la ceruri, El făgăduieşte că va fi cu cei ce cred in El, in toate zilele, pănă la sfărşitul veacurilor (cf. Matei 28, 20), iar ucenicii trăiesc cu "bucurie mare" (Luca 24, 52) adevărul făgăduinţei lui Hristos şi al prezenţei Lui in ei, prin lucrarea Duhului Sfănt, Măngăietorul (cf. Ioan 15, 26; 16, 13-14). Bucuria credinţei sau bucuria creştinilor in Hristos-Domnul este vestită de Sfăntul Apostol Petru, ca bucurie a măntuirii, plină de har şi lumină: "pe El (pe Hristos), fără să-L fi văzut, Il iubiţi; intru El, deşi acum nu-L vedeţi, voi credeţi şi vă bucuraţi cu bucurie negrăită şi preaslăvită, dobăndind răsplata credinţei voastre, măntuirea sufletelor" (1 Petru 1, 8-9). (...)
SEMNELE BUCURIEI. In viaţa noastră de fiecare zi, dar mai ales in aceste zile de sărbătoare, să oferim celor din jurul nostru daruri şi semne ale bucuriei. Să aducem bucurie in casele şi in sufletele in care se află tristeţe şi singurătate, boală şi sărăcie, suferinţă şi instrăinare. Să răspundem iubirii nemărginite a lui Hristos pentru măntuirea oamenilor cu fapte ale iubirii noastre frăţeşti, ştiind că adevărata credinţă este "credinţa lucrătoare prin iubire" (Galateni 5, 6). Să nu uităm in rugăciunile noastre şi in semnele iubirii noastre frăţeşti de Crăciun şi de Anul Nou nici pe fraţii noştri romăni care se află departe de ţară şi de casă.
In noaptea de 31 decembrie 2007 spre 1 ianuarie 2008 şi in ziua de Anul Nou să inălţăm rugăciuni de mulţumire lui Dumnezeu (Te-Deum) pentru binefacerile primite de la El in anul care a trecut şi să-I cerem ajutorul in toată lucrarea cea bună şi folositoare din anul nou in care intrăm. (...)
Cu prilejul Sfintelor Sărbători ale Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos, Anului Nou - 2008 şi Botezului Domnului, vă adresăm tuturor calde şi părinteşti urări de pace şi sănătate, fericire şi ajutor mult de la Dumnezeu in tot lucrul bun şi folositor, dimpreună cu tradiţionala urare "La mulţi ani!".
Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi impărtăşirea Sfăntului Duh să fie cu voi cu toţi!
Al vostru către Hristos-Domnul rugător,
Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romăne
Iubiţi fraţi şi surori in Domnul,
Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos este vestită de ingeri ca bucurie mare pentru măntuirea oamenilor. (...) Sfăntul Evanghelist Luca ne spune că vestea Naşterii lui Hristos, adusă păstorilor de la Betleem de ingerul Domnului, a fost insoţită de slava Domnului care a inconjurat pe păstori in timp ce ingerul a stat lăngă ei (cf. Luca 2, 9). Aşadar, vestea Naşterii Domnului se face deodată prin cuvănt ceresc şi prin vedere cerească, prin slove rostite şi slavă privită, pentru că Dumnezeu-Cuvăntul Cel nevăzut cu ochii trupeşti, necuprins cu mintea şi cu privirea şi neatins cu măna, Se face Om văzut cu ochii, ascultat cu urechile, inţeles cu mintea şi atins cu măinile. De ce? Pentru ca să ne dăruiască nouă, oamenilor, limitaţi şi trecători, slava Lui cea nemărginită şi veşnică. Să ne ridice la sfinţenia Lui pe noi cei căzuţi in păcat. Să ne dăruiască viaţă veşnică nouă, celor muritori. Să ne inveţe ascultarea smerită şi recunoştinţa faţă de Dumnezeu pe noi cei neascultători şi nerecunoscători. Stăpănul lumii Cel atotputernic şi preaslăvit de ingeri S-a făcut om sărac şi slujitor smerit pentru ca pe noi să ne elibereze din robia lăcomiei după cele materiale şi din tirania orgoliului şi a slavei deşarte. Cel ce Se naşte veşnic din Dumnezeu-Tatăl, fără mamă, Se naşte in timp din mamă fără tată, ca să fie deodată Fiul unic al Tatălui ceresc şi fiul unic al Fecioarei. Fiul Cel veşnic al Tatălui ceresc a luat chip de Copil, născut din mamă pămănteană, fără tată pămăntean, pentru ca să ne inveţe pe noi pămăntenii să căutăm neincetat şi să iubim pururea pe Tatăl Cel veşnic, Făcătorul cerului şi al pămăntului. Hristos coboară din ceruri pe pămănt, ca pe noi pămăntenii să ne inalţe la ceruri. (...)
TAINA MÃ...NTUIRII. La Naşterea lui Hristos, cerul se uneşte cu pămăntul, iar ingerii se bucură impreună cu păstorii, pentru a ne arăta nouă taina măntuirii oamenilor in Biserica lui Hristos, in care Liturghia săvărşită pe pămănt de păstorii sufleteşti ai turmei cuvăntătoare se uneşte cu Liturghia cerească săvărşită necontenit de către ingeri in ceruri, după cum se spune chiar in rugăciunile Sfintei Liturghii (...). In acest sens, Sfăntul Evanghelist Luca ne spune că, la Naşterea Domnului, impreună cu ingerul binevestitor s-a mai arătat păstorilor şi "mulţime de oaste cerească lăudănd pe Dumnezeu şi zicănd: Slavă intru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pămănt pace, intre oameni bunăvoire!" (Luca 2, 13-14). (...)
După cum odinioară ingerii şi păstorii turmelor de oi de la Betleem au vestit Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos "cu bucurie mare", ca fiind o minunată lucrare cerească implinită pentru măntuirea oamenilor, aşa şi astăzi, in Biserica Ortodoxă, copiii şi tinerii, asemenea ingerilor, şi preoţii păstori ai comunităţilor de creştini, asemenea păstorilor de la Betleem, vestesc in Ajunul Crăciunului Naşterea Domnului, căntănd troparul praznicului şi arătănd icoana slavei Naşterii Domnului, din casă in casă, iar apoi se intorc la Casa Domnului, in biserică, să slăvească şi să laude impreună, cu mare bucurie, taina Naşterii Domnului, iubirea milostivă şi minunată a lui Hristos pentru oameni. Naşterea Măntuitorului nostru Iisus Hristos a fost vestită de ingeri ca fiind bucurie mare pentru tot poporul, pentru că ea este bucuria măntuirii. (...) Cănd Hristos-Domnul vine in lume, Prunc născut in multă smerenie, ingerii vestesc păstorilor bucurie mare. Cănd Hristos-Domnul Cel răstignit inviază din morţi, El insuşi intămpină pe cale femeile mironosiţe cu salutarea: Bucuraţi-vă! Cănd Hristos Cel inviat din morţi Se inalţă intru slavă la ceruri, El făgăduieşte că va fi cu cei ce cred in El, in toate zilele, pănă la sfărşitul veacurilor (cf. Matei 28, 20), iar ucenicii trăiesc cu "bucurie mare" (Luca 24, 52) adevărul făgăduinţei lui Hristos şi al prezenţei Lui in ei, prin lucrarea Duhului Sfănt, Măngăietorul (cf. Ioan 15, 26; 16, 13-14). Bucuria credinţei sau bucuria creştinilor in Hristos-Domnul este vestită de Sfăntul Apostol Petru, ca bucurie a măntuirii, plină de har şi lumină: "pe El (pe Hristos), fără să-L fi văzut, Il iubiţi; intru El, deşi acum nu-L vedeţi, voi credeţi şi vă bucuraţi cu bucurie negrăită şi preaslăvită, dobăndind răsplata credinţei voastre, măntuirea sufletelor" (1 Petru 1, 8-9). (...)
SEMNELE BUCURIEI. In viaţa noastră de fiecare zi, dar mai ales in aceste zile de sărbătoare, să oferim celor din jurul nostru daruri şi semne ale bucuriei. Să aducem bucurie in casele şi in sufletele in care se află tristeţe şi singurătate, boală şi sărăcie, suferinţă şi instrăinare. Să răspundem iubirii nemărginite a lui Hristos pentru măntuirea oamenilor cu fapte ale iubirii noastre frăţeşti, ştiind că adevărata credinţă este "credinţa lucrătoare prin iubire" (Galateni 5, 6). Să nu uităm in rugăciunile noastre şi in semnele iubirii noastre frăţeşti de Crăciun şi de Anul Nou nici pe fraţii noştri romăni care se află departe de ţară şi de casă.
In noaptea de 31 decembrie 2007 spre 1 ianuarie 2008 şi in ziua de Anul Nou să inălţăm rugăciuni de mulţumire lui Dumnezeu (Te-Deum) pentru binefacerile primite de la El in anul care a trecut şi să-I cerem ajutorul in toată lucrarea cea bună şi folositoare din anul nou in care intrăm. (...)
Cu prilejul Sfintelor Sărbători ale Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos, Anului Nou - 2008 şi Botezului Domnului, vă adresăm tuturor calde şi părinteşti urări de pace şi sănătate, fericire şi ajutor mult de la Dumnezeu in tot lucrul bun şi folositor, dimpreună cu tradiţionala urare "La mulţi ani!".
Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi impărtăşirea Sfăntului Duh să fie cu voi cu toţi!
Al vostru către Hristos-Domnul rugător,
Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romăne
