Chilipir - Licitatiile Ceausescu

Ceausestii au avut si o avere personala. Raportata la miliardul de dolari despre care vorbea comunicatul emis dupa executia lor, acea avere poate fi considerata doar un soi de maruntis, vandut si acela "cu portareii" prin licitatie publica.

Sute de perechi de incaltaminte, costumele si sepcile proletare ale lui "nea Nicu", blanurile luxoase ale Elenei, obiectele de arta din Palatul "Primaverii", masinile care au facut parte candva din delegatiile oficiale ale "Carmaciului", plus o impresionanta colectie de clondire cu bauturi alcoolice de soi, despre toate acestea s-a spus ca fac parte din averea Ceausestilor. La inceputul anilor ’90 ele au intrat in custodia Regiei Autonome Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat (RAPPS). Ulterior, o parte din aceasta avere a fost "lichidata" in cateva reprize, prin licitatii publice.

JAF CA LA REVOLUTIE. Dupa ce s-a aflat ca sotii Ceausescu au dat bir cu fugitii, numerosi bucuresteni au dat navala in "Palatul Interzis" din Primaverii. O multime pestrita a venit acolo adusa fie de ura fata de fostii locatari, fie de curiozitate ori de gandul ca "poate pica ceva". Motiv pentru care paza "obiectivului" a fost incredintata unui grup de parasutisti. Mai tarziu, aceiasi militari de elita au supravegheat si inventarierea bunurilor din Palat. Peste ani, comandantul parasutistilor a povestit ca, atunci, din debaralele palatului s-a adunat un munte de incaltari vechi, atat de scalciate, incat nu era de crezut ca Ceausestii le-au purtat vreodata. Concluzie clara: multi dintre "musafirii" inopinati ai "Odiosului" si "Sinistrei" si-au trecut "pe numele lor" o buna parte din incaltarile de lux ramase fara stapan. Iar in locul lor si-au lasat ciubotele lor prapadite. Unul dintre membrii comisiei de inventariere, istoric de meserie, ne-a relatat si el ca, intr-o buna zi, o colega, si ea specialist in istorie, a venit de acasa imbracata cu o haina de blana jerpelita si a incercat sa plece cu un mantou al Elenei. Inlocuirea a fost bineinteles observata, dar colegii s-au multumit doar sa-i arate obrazul distinsei specialiste.

SACII CU BIJUTERII. Foarte multa lume isi aminteste ca, in cadru oficial, Elena aparea impodobita cu bijuterii spectaculoase, de foarte buna calitate. La fel ca restul "averii Ceausestilor", si acestea erau procurate tot de "Gospodaria de Partid", de la care "Prima Tovarasa" le primea spre folosinta. Iar pentru ca palatul din "Primaverii" era pazit mai abitir decat Banca Angliei, "coana Leana" nu avea nici un motiv sa nu si le tina acasa. In anii care au urmat, mai multi martori au relatat ca toate bijuteriile gasite acolo au fost adunate in saci de panza care au fost sigilati si trimisi la Banca Nationala. De asemenea, s-a mai aflat ca, in calitatea sa de expert in istoria artei, Razvan Teodorescu a coordonat "trierea" obiectelor de valoare. Dupa 1990, Ioan Hidegcuti, fostul sef al RAPPS, a afirmat intr-un interviu: "Prin diverse acte normative guvernamentale, o parte din bijuterii au intrat in tezaurul Bancii Nationale. Restul au fost valorificate prin Muzeul Taranului Roman, intre 1990 si 1991". Ce legatura o fi avut Muzeul Taranului Roman cu bijuteriile Elenei? La cine or fi ajuns ele, la ce preturi? Si mai ales unde s-au dus banii rezultati din vanzarea lor? Probabil ca nu o sa aflam niciodata. Daca adevaratul lor proprietar era tot "Gospodaria de Partid", de ce au fost vandute in baza sentintei de condamnare a Ceausestilor? Nici asta nu o sa mai aflam.

COLECTIILE "DIAVOLULUI". Alte bunuri, confiscate conform sentintei de la Targoviste, sub motiv ca au facut parte din averea lui Ceausescu, au fost obiectele de arta gasite in "Primaverii" si in alte case de protocol "grad zero". O parte erau cadouri. Altele proveneau tot de la "Gospodaria de Partid". Intr-o interpelare facuta in 1996, parlamentarul Lazar Ladariu spunea ca, incepand cu 1965, "Gospodaria de Partid" a preluat 942 de tablouri semnate de Grigorescu, Luchian, Patrascu, Tonitza si alti maestri romani, care au fost apoi repartizate Consiliului de Stat, CC al PCR, Palatului Cotroceni si resedintelor oficiale ale familiei Ceausescu. Dupa 1990, majoritatea lor au disparut fara urma, impreuna cu registrele in care fuse-sera luate in evidenta. Ulterior, multe asemenea capodopere au aparut la licitatiile de arta. In baza unei hotarari de guvern, alte opere de arta au fost trimise la Camera Deputatilor, pentru "ambientarea" Casei Poporului. Au facut parte aceste valori de patrimoniu din "averea Ceausestilor"? Nimeni nu s-a ostenit sa le precizeze statutul juridic. Cert este un singur lucru: in ultimii 17 ani, multe dintre ele au disparut fara urma.

CEAUSESCU, VANDUT "LA BUCATA". Alte bunuri ale Ceausestilor au fost vandute in cateva "reprize" de licitatii. In august 1999, RAPPS a organizat la Palatul "Primaverii" o prima licitatie publica prin care s-a pus in vanzare o parte dintre bunurile atribuite sotilor Ceausescu. Cel mai mare succes l-au avut celebrele sepci ale lui "nea Nicu", a caror licitatie a pornit de la 200.000 de lei bucata si s-a oprit pe la 400.000-500.000. Mare cautare au avut si multe alte maruntisuri: fete de masa, bomboniere si fructiere, servicii de masa, unele din portelanuri fine, ceasuri de mana si de perete, jocuri de sah unicate si multe alte fleacuri care nu aveau alt merit decat ca se aflasera candva in casa "Odiosului" si a "Sinistrei". Ceva mai greu s-au vandut, pentru ca erau cu mult mai scumpe, mantourile din blanuri exotice ale Elenei. Piesele "de rezistenta", cele mai scumpe, au fost masinile folosite de Ceausescu de-a lungul timpului. "Prima strigare" la ultimul sau automobil, un Renault 25, a fost de 4.558 de dolari, iar un autobuz tip MAN a pornit de la un miliard de lei. Devenita cu adevarat o masina de colectie, a carei valoare era mult sporita si de semnificatia ei istorica, a fost si prima Dacie 1300, pe care Ceausescu a primit-o cadou inainte de intrarea in productie de serie.

DIN "TIGARETA II" IN CRAMA LUI CEAUSESCU

Se stie ca nici Elena si nici Nicolae Ceausescu nu au fost niste mari consumatori de alcool. Totusi, dupa Decembrie ’89, publicului telespectator i-au fost aratate pe micile ecrane crama din Palatul "Primaverii", precum si colectia de bauturi, de buna calitate, aflata acolo. In mod normal, calitatea, deci si valoarea bauturilor cresc o data cu "varsta" acestora. In mod surprinzator, acest principiu nu a functionat si in cazul licorilor din colectia lui "Ceasca". In 1990, Camera Deputatilor a preluat cateva mii de sticle cu vin si de alte bauturi, care urmau sa fie folosite in protocoale oficiale. Conform datelor unei anchete de presa publicate in ziarul nostru, in 2002, oficialitatile au ajuns la concluzia ca bauturile lui Ceausescu nu mai pot fi utilizate pentru ca au ambalajul deteriorat. In urma acestei constatari, s-a luat decizia ca trebuie sa fie casate, adica sa fie aruncate la canal. Pe atunci era vorba despre mai mult de 200 de sticle cu coniac produs in anul 1980, aproape 1.000 de sticle cu rachiuri, distilate intre 1977 si 1980, si peste 600 de sticle cu vinuri vechi de peste 30 de ani. O fi ajuns cu adevarat colectia "Carmaciului" la canal? Nu se stie. Si pentru ca lucrurile sa intre definitiv in ceata, unul dintre specialistii desemnati sa aprecieze calitatea acelor bauturi a fost Aida Bajenaru, fost aghiotant al premierului Nastase, devenit director in Directia de Protocol a Camerei Deputatilor. Aceeasi Aida Bajenaru despre care unii martori au spus ca nu a fost straina de afacerea "Tigareta II", derulata in primavara anului 1998, la Otopeni.