De ceva vreme, si in Romania a inceput sa aiba loc o confruntare 'la vedere' intre ceea ce reprezinta manifestarea libera si directa a vocii cetatenilor ca violenta nonviolenta si libertatea de actiune a reprezentantilor puterii ca nonviolenta violenta. Pana acum, lupta avea cel mult un caracter simbolic si era tinuta in spatiul puterii de cei care se voiau a fi delegati ai cetatenilor. Problema unei astfel de confruntari statea in controlul total pe care puterea il avea si il exercita asupra societatii civile.
Iata ca, azi, 'nasterea' Pietei Universitatii schimba total aceasta perspectiva. Este, in primul rand, vorba despre cucerirea unui spatiu unde fiecarea poate vorbi pentru sine (de aici si diversitatea mesajelor), libertatea vocii neautorizate fiind protestul propriu-zis impotriva manipularii si a controlului pe care lumea politica il exercita asupra socialului, pana la imprimarea unui anumit mod de a privi si intelege lumea din jur: orice manifestare care nu are aprobarea autoritatilor este periculoasa si destabilizatoare etc. Intrebarea principala: un spatiu de acest tip, castigat de cetateni, functioneaza in limitele sau in afara legii?
Conform CEDO se garanteaza dreptul la libera exprimare a intrunirilor pasnice, atat timp cat ele nu devin violente. Ba mai mult, autoritatile au obligatia sa protejeze astfel de manifestari de eventuale atacuri violente. Cu alte cuvinte, exista dreptul legal al cetatenilor de a-si cladi acest spatiu al exprimarii libere.
Desi toate aceste lucruri ar trebui sa fie cunoscute de autoritati, totusi in seara de 14 februarie 2012 au avut loc incalcari grave ale drepturilor omului.
Mars pasnic
Manifestatia spontana din Piata Universitatii se deplasa, ca de obicei, pasnic spre Centrul Vechi, cand, in dreptul bisericii ruse, un grup de patru sau cinci jandarmi patrunde in multime si incepe sa-l agreseze pe cel la care se afla portavocea. Voiau sa-l scoata de acolo si sa ii disperseze pe protestatari. Motivul invocat a fost, la inceput, ca nu exista autorizatie pentru acel mars, apoi ca este deranjata linistea publica, desi se aflau in limitele orare legale (pana in ora 23).
Marsul a continuat pasnic, pe trotuar, pana la o noua interventie a fortelor de ordine, cand protestatarii au inceput sa fie legitimati – explicatiile: 'sunteti legitimati pentru ca sunteti suspecti? 'nu e voie sa umblati pe strada in grupuri mai mari de trei' (de ce?) si 'am uniforma, am dreptul sa legitimez pe cine vreau'.
Instigare la violenta
Tot conform CEDO, autoritatile publice ar trebui sa arate toleranta fata de intrunirile pasnice, in care demonstrantii nu se angajeaza in acte violente. Rezultatul: in dreptul BCR-ului, jandarmii (in numar de peste douazeci) au intervenit din nou, de data aceasta si mai violent, scotand din randurile manifestantilor si tarand prin zapada, fara motiv, un protestatar. Cum se numeste aceasta interventie, domnilor jandarmi, protectie a manifestantilor sau instigare la violenta? Ce trebuie facut atunci cand tocmai fortele de ordine, cele care ar trebui sa protejeze cetateanul, provoaca violentele?
In ziua urmatoare (15 februarie 2012), in dreptul McDonald’s, de la Romana, cativa tineri au fost verificati de doi jandarmi in civil, pe motivul ca sunt in cautarea 'unor suspecti'. Le-au aratat legitimatiile rapid, fara sa lase sa li se vada numele. Le tot spuneau tinerilor sa vorbeasca mai incet, ca sa nu atraga atentia.
In fata acestor interventii, ne intrebam: este legal sau nu, domnilor politicieni? Exista posibilitatea de a invoca incalcarea legii in cazul protestatarilor care au dreptul legal de a manifesta pasnic in spatiul public si, in acelasi timp, de a sustine legitimitatea actiunii fortelor de ordine care actioneaza fara nici o baza legala? Da, exista, numai ca asta inseamna instalarea 'starii de exceptie'. Sa fie vorba despre asa ceva si care ar fi motivul?
De la asumarea pe proprie raspundere a unor legi de catre Guvern pana la numirea unui prim-ministru, care timp de trei zile a fost si prim-ministru, si angajat SIE, si terminand cu abuzurile Jandarmeriei din Bucuresti, lucrurile incep sa alunece usor spre o limita, dincolo de care nu putem intrezari nimic bun. Caci da, este nevoie de plasarea in afara legii pentru ca spatiul de exprimare libera a cetatenilor sa fie luat din nou in posesie de catre politic.
Si, ca sa ne lamurim, nu trebuie decat sa ne raspundeti la o singura intrebare, domnilor politicieni: de ce si de cand nu avem voie sa mergem in grupuri mai mari de trei persoane pe strazile Bucurestiului?