Comisarul european, între ce vrea România şi ce poate primi

O parte dintre componenţii actualei Comisii Europene au toate şansele să îşi menţină posturile dacă Jose Manuel Barroso va conduce Executivul Uniunii pentru încă cinci ani. În aceste condiţii, un Guvern care se pregăteşte să îşi aleagă un candidat pentru forul de la Bruxelles trebuie să îşi ia gândul de la unele posturi cu greutate.

Aflată în căutarea unui astfel de mandat important, România trebuie să îşi evalueze opţiunile şi să cunoască exact regulile repartizării locurilor în Comisia Europeană.

Între cele 27 de state ale Uniunii Europene, România s-ar plasa pe locul al şaptelea dacă topul ţărilor cu influenţă ar depinde de numărul de europarlamentari care îi revine fiecăreia. Cu 33 de mandate în Legislativul UE, România ar fi surclasată doar de Germania (99 de mandate), Franţa, Marea Britanie, Italia (cu câte 72 de mandate) şi Spania şi Polonia (câte 50 de europarlamentari).

În aceste condiţii, o repartizare a mandatelor în Comisia Europeană ar privilegia România, dându-i acces la un portofoliu cu greutate. Agricultura, Competiţia, Justiţia şi Afacerile Interne, Transporturile, Industria şi Întreprinderile, Afacerile economice şi monetare ar putea fi opţiuni clare. Numai că influenţa şi greutatea unui stat în UE se evaluează şi după alte criterii: vechimea în spaţiul comunitar, experienţa în instituţiile europene, imaginea sau lobby-ul eficient.

Acestea sunt condiţiile în care, spre exemplu, Finlandei i-a revenit postul de comisar pentru Extindere, un domeniu-cheie al UE sau Olandei, postul de comisar pentru Concurenţă în mandatul 2004-2009 al Comisiei Barroso. Un alt element important este pofilul candidatului, unde pregătirea, greutatea în politica internă şi vizibilitatea la nivel internaţional şi mai ales european joacă un rol decisiv.

Obiectivul României este să obţină, în viitoarea Comisie, fie portofoliul agriculturii, fie Transportul, Protecţia Consumatorului sau Energia. Obiective provizorii, după cum a indicat, zilele trecute, vicepremierul Dan Nica. "Decizia ţine cont şi de faptul că trebuie să avem un număr de susţinători important, ca să fim siguri că portofoliul care i se cuvine României este un lucru fezabil", a spus Nica.

MUNCĂ DE CONVINGERE
Legislaţia europeană arată că propunerea trebuie să vină din partea guvernelor statelor membre. Preşedintele ales al Comisiei atribuie portofoliile şi duce lista celor 27 de comisari pe masa de lucru a Consiliului de Miniştri, compus din liderii ţărilor comunitare, unde trebuie aprobată prin majoritate calificată. Lista intră apoi în dezbaterea Parlamentului European şi, odată obţinut votul Legislativului, se întoarce în Consiliu pentru aprobarea finală, potrivit reglementărilor publicate pe site-ul CE.

Tot acest demers birocratic arată că statul care propune un comisar are nevoie de susţinere pe mai multe fronturi. Multe depind de însuşi şeful Comisiei, care asociază fiecărui candidat portofoliul pe care îl consideră potrivit. Foarte importantă este susţinerea celorlalte state membre, cu care preşedintele CE se consultă. Un număr important de aliaţi în PE este, de asemenea, la mare preţ, întrucât Legislativul are puterea de a întoarce din drum un candidat sau de a îl refuza pentru portofoliul la care a fost propus.

Italianul Rocco Buttiglione a fost respins de eurodeputaţi în 2004, deşi făcea parte din partidul premierului Silvio Berlusconi şi avea sprijinul teoretic al celui mai mare grup politic, cel al Popularilor Europeni (PPE-ED). Ungurul Laszlo Kovacs a fost considerat nepotrivit în rolul iniţial de comisar pentru Energie, audierea sa fiind caracterizată de europarlamentari drept "o ruşine". Jose Manuel Barroso l-a retras şi l-a "reciclat" în postul de comisar pentru Impozitare şi Uniune Vamală, al cărui titular iniţial, letona Ingrida Udre, primise, de asemenea, aviz negativ.

Barroso a cerut Letoniei să facă o altă propunere şi astfel a ajuns Andreas Piebalgs comisar pentru Energie.

"EUROVEDETELE"
Odată devenit comisar, reprezentantul unui stat nu are în fişa postului susţinerea intereselor ţării din care provine, la fel cum europarlamentarii îi reprezintă pe toţi cetăţenii UE, nu doar pe cei din statele lor sau, şi mai şi, din colegiul din care fac parte. Prestaţia sa poate aduce un plus de imagine (sau un minus, după caz) ţării sale şi îl poate propulsa în ierarhia persoanelor influente din capitala UE.




Un exemplu în acest sens este cel mai recent clasament al "eurovedetelor", după titlul dat de Financial Times, clasament în care comisarul Bulgariei, Meglena Kuneva, figurează printre cele mai influente 30 de personalităţi de la Bruxelles. Alţi "colegi de comisie" prezentaţi de FT drept "eurovedete" sunt olandeza Neelie Kroers de la Concurenţă şi spaniolul Joaquin Almunia, comisarul pentru Afaceri economice şi monetare.

TRANSPORTUL ŞI ENERGIA, DEJA DATE?
În ţintirea unui portofoliu şi desemnarea unui posibil ocupant (deşi regula este ca o ţară să trimită candidatul şi în funcţie de acesta preşedintele CE alege potrofoliul) un stat membru trebuie să mai ţină cont de posibilitatea ca anumiţi membri ai Comisiei să-şi fi anunţat intenţia de a părăsi forul comunitar sau, din contră, de a-şi menţine funcţia şi, eventual, domeniul de lucru. Site-ul Euractiv apreciază că în viitorul Executiv al CE vor apărea în jur de 20 de figuri noi.

"Cei care pleacă o fac fie în urma unei decizii personale, fie ca rezultat al schimbării contextului politic din ţările de provenienţă", se arată în comentariul Euractiv. Cinci comisari au şanse mari să obţină un nou mandat: italianul Antonio Tajani, (Transporturi), estonianul Siim Kallas (Administraţie şi Combaterea fraudelor), finlandezul Olli Rehn (Extindere), luxemburgheza Viviane Reding (Societate informaţională), şi bulgara Meglena Kuneva (Protecţia consumatorului).

Cu şanse medii sunt creditaţi slovenul Janez Poto_nik (Ştiinţă şi Cercetare) şi letonul Andris Piebalgs (Energie). Dacă aceste informaţii sunt valabile, într-o perioadă în care nimeni de la Bruxelles nu doreşte să comenteze pe acest subiect sensibil, înseamnă că România are şanse reduse de a obţine două dintre cele patru portofolii anunţate de Dan Nica.

 

Cele 26 de portofolii din "ofertă":

n Relaţii instituţionale şi Strategie de comunicare;
n Întreprinderi şi Industrie;
n Justiţie, Libertăţi şi Securitate;
n Afaceri administrative şi anti-fraudă
n Transporturi
n Societate informaţională şi Media
n Mediu
n Afaceri economice şi monetare
n Politici regionale
n Afaceri maritime şi pescuit
n Programe financiare şi Buget
n Ştiinţă şi Cercetare
n Educaţie, Pregătire, Cultură şi Tineret
n Extindere
n Dezvoltare şi ajutor umanitar
n Impozite şi Uniune vamală
n Concurenţă
n Agricultură şi dezvoltare rurală
n Relaţii externe şi Politica europeană de Vecinătate
n Piaţa internă şi servicii
n Piaţa muncii, Afaceri sociale şi Egalitatea şanselor
n Energie
n Protecţia consumatorilor
n Multilingvism
n Sănătate
n Comerţ