Condamnati la foame si la frig

Oamenii sau natura? ""Sa caza casa si la tine, ca la mine!"" Le-a inundat omenia Starea de urgenta nu este o urgenta Basescu - 12, Tariceanu - 6 Ratie de soare pentru Bucuresti

Miile de victime ale celui de-al saselea val de inundatii sunt fara speranta in fata iernii care se apropie. Cu casele sub ape, cu recolta spulberata, ramasi doar cu o mana de haine ponosite, sinistratii din Baragan si Dobrogea sunt cei mai descoperiti in fata sortii potrivnice. Autoritatile sunt datoare sa includa ajutorarea acestora intr-un regim de urgenta. Iar solidaritatea nationala acum trebuie probata!

Unda dezastrului

De sub apele care au inghitit satul Barbulesti mai ies doar cateva indicatoare si acoperisurile fostelor locuinte. Evacuatii stau de o saptamana ticsiti in scoala. La Movilita, Cazanesti si Crasani, alte comune ialomitene amenintate, localnicii au fost izolati de ape fara a le patrunde, inca, in locuinte.

Auzisem ca cele mai intrate la apa comune ialomitene ar fi Barbulesti si Movilita si am pornit-o de dimineata spre ele. Tot drumul ne-a stapanit o senzatie stranie, caci soseaua era aproape parasita, era intuneric si crestea un vuiet surd.

VIITURA CU ICRE. La intrarea in Movilita, un barbat cu o plasa in mana priveste spre sat cu varfurile ghetelor in apa. Sandu a fost internat la spitalul din Slobozia si, cand a auzit ce se intampla in sat, s-a externat "pe semnatura", mai ales cand sotia lui i-a spus ca sta cu scara in casa, "pentru a urca in pod, in orice eventualitate". Ar vrea sa ajunga acasa, dar ar trebui sa o ia pe ocolite, pe marginea canalului, pe dig. Il luam calauza pana ajungem in buricul satului, unde oamenii stau ciorchine. Satenii sunt intrigati, caci cred ca apa nu ar fi dat peste ei daca stapanul unor bazine piscicole din zona "ar fi fost mai pasator". Domnu’ Bala, cum ii spun ei, are vreo 28 de balti si o pescarie in comuna. "El a refuzat sa-si sparga digurile, ca sa nu-si piarda pestele", spune Constantin Coman, care are si el concesionate patru bazine piscicole. "Cand am vazut cat s-a umflat apa, eu am spart digurile si am dat drumul la peste. Nu mi-a mai pasat, mi-am zis ca nu vreau sa primejduiesc oamenii din cauza baltilor mele. O sa-mi scot eu banii", spune concesionarul. "Colegul meu statea atunci cu plasele sa prinda pestele care curgea de la mine, in loc sa faca si el acelasi lucru", mai spune Coman. Gospodaria lui Sorin Ilie, patronul carciumei, e cea mai la indemana viiturii. "Toata noaptea am stat cu frica-n san, ca ma ia cu totu’. Ironia sortii, azi sunt si nun mare. Las viitura si ma duc sa iau lautarii de la Buzau", spune carciumarul. Cu o noapte in urma s-a incercat dinamitarea unui stavilar cu vreo 12 kilograme de trotil, ca sa mai dea voie apei sa o ia la vale, insa a esuat. La televizorul din bar, stiri despre Movilita. Satenii se strang in jurul lui, asculta tacuti si se roaga ca sa nu le semene comuna, in scurt timp, cu Barbulestiul.

"VOM FI DISCRIMINATI". La Barbulesti gasim o caruta care sa ne treaca de un prim puhoi de apa ca sa ajungem in sat. Carutasul ne cere un pret de transport care ne face sa ne razgandim. Pana la urma ne duce "pe parale mai putine". Peste trei sute de case sunt sub apa. Evacuatii sunt cazati la scoala. In cinci dormitoare-sali de clasa oamenii stau in banci intr-un miros greu. Au aprins sobele de teracota cu ce mai gasisera uscat. Unii dintre ei si-au adus in camera gainile, pisicile si cainii pe care i-au putut salva. Cu vaicareli pe buze, se aliniaza pe rand la vaccin. Multi dintre ei spun ca nu se asteapta la ajutoare pentru ca vor fi discriminati. "Noi suntem aici 80% rromi, veti vedea cum va fi tratata treaba asta - ba ca-i sat de camatari, ba ca facem rau, ba ca furam... si ca asa ne trebuie", spune Lilica Gheorghe. Femeia insista sa o trecem pe o lista, cu orice pret. "Am cei mai multi TBC-isti in familie din sat, trece-i pe toti", zice Lilica. Intr-unul din dormitoare, cativa prichindei infuleca dintr-o cratita mare cartofi fierti. Doi batrani, sotii Tudor, si-au instalat culcusul pe catedra. Langa ei, Viorica Bolea isi struneste cei trei copii care ii cer conserva. "Am primit un pateu si o sticla de apa la patru-cinci persoane, n-am pus nici pe-o masea", spune femeia.

LACUSTRA. Lasam campusul pagubitilor in urma si incercam sa inaintam spre "mare", cum ii spun copiii barbulestenilor partii de sat in care apa e inca la un metru si jumatate - doi. Turnuletele fostelor locuinte ies din loc in loc din intinderea care a inghitit aproape totul. Inaintam cu o barca a armatei pana la halta satului. Acolo e o palma de pamant neacoperit inca. Continua sa ploua torential. In toneta in care cu o saptamana in urma satenii asteptau trenurile, acum un purcel salvat de puhoi grohaie dupa stapan. Inaintam cu barca spre malul dinspre Urziceni. Acolo cativa localnici cer celor de la armata si catorva SPP-isti sa ii duca pana la case, sa vada daca pot salva ceva. Ionel Marcu e cazat la niste prieteni la Urziceni cu fiica lui, Gina. Au venit azi aici, pe mal, sa mai afle una-alta. Stau amandoi in ploaie, cu cate o sacosa cu mancare, sa aiba de drum. Vor, parca, sa ajunga macar cu privirea la casa pe care au lasat-o cu patru zile in urma. "Ne e frica de hoti, daca mai poate fi scos ceva de acolo si ne jefuiesc?", spune Gina. Pana la urma, isi fac loc amandoi intr-o barca de culoare kaki si pornesc spre casa. Dupa un scurt popas pe mal ne intoarcem pe acelasi traseu. La halta il gasim pe Costel Arion. Are sotia insarcinata in luna a opta si ii este teama sa n-o afecteze sperietura asta cu apa. "M-as duce sa mai cotrobaiesc prin casa, ca nici haine nu avem, am ramas cu un tricou si o geaca, dar decat sa pice peste mine cand incerc sa intru, mai bine stau potolit", spune Costel.

La scoala, o noua galceava: temerea ca li se va fura din casele parasite se intareste. Jandarmii ii linistesc ca vor incerca patrularea pe strazile mai accesibile. "Aiurea", nu se incred. Se retrag in salile de clasa unde, asa ticsiti cum stau, par niste frati siamezi lipiti ca ouale de broasca.

TEMERE
"Vom fi discriminati pentru ca suntem tigani... veti vedea. Se va face diferenta intre noi si ceilalti sinistrati. Nici ajutoare nu cred ca vom primi" - Lilica Gheorghe sinistrata din Barbulesti

STERSI
"Noi, practic, nu mai existam in momentul asta. Suntem stersi. Acte nu, case nu, stam risipiti, de nu stim unii de altii - copiii intr-o parte, noi intr-o parte. Multi dintre noi, bolnavi de astm si de TBC" - Tita Vasile, sinistrata din Barbulesti

RUINA
"Fiul meu abia si-a terminat de construit casa. Patru sute de milioane l-a ajuns. Nu a locuit o zi in ea. Si uite-o sub apa" - Tudor Dumitru, sinistrat din Barbulesti

IZOLATI

Cand am ajuns in Cazanesti tocmai se oprisera sirenele. Oamenii erau mobilizati pentru indiguiri. Au asezat, ajutati de jandarmi, aproape 2.000 de saci de pamant. Floarea Radu a tras lacatul la poarta si a plecat la soacra sa. Apa i-a patruns pana la praguri. Are prima casa de langa lanul care a devenit o ditamai intinderea de ape. Nu departe de sat au stat izolati de apa la o stana trei oieri. Ciobaneii au fost evacuati in cele din urma, insa cele trei sute de oi nu au putut fi salvate. In Crasani a fost o situatie asemanatoare: apa nu a intrat in case, insa a izolat satul. Jandarmii au evacuat doar pe unii dintre calugarii mai varstnici de la manastire.