x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Copii care se joacă zilnic cu moartea

Copii care se joacă zilnic cu moartea

de Steluta Indrei    |    28 Mar 2008   •   00:00
Copii care se joacă zilnic cu moartea
Sursa foto: Vlad Dumitrescu/

Centrul “Sfântul Laurenţiu” din Cernavodă. Este locul unde 16 copii nu se dau bă­tuţi în faţa unei boli ne­cru­ţă­toa­re – SIDA. Sunt abando­naţi de părinţi, dar nu şi de Fundaţia “Copii în dificulta­te”, care se ocupă de centru. Acestora li se alătură Amalia Năstase, ambasadoarea fundaţiei.

“Fiecare om care se bucură de sănătate are datoria de a face ceva pentru un om aflat în suferinţă.” Este con­vingerea Amaliei Năstase, soţia te­nismanului Ilie Năstase, o mamă care nu poate întoarce spatele unor copii aflaţi în suferinţă. De aceea a ho­tărât să se implice în activitatea Fun­da­ţiei “Copii în Dificultate”, devenind de anul acesta amba­sa­doa­rea organizaţiei.

 

FĂRĂ BARIERE. Am însoţit-o pe Amalia Năstase în prima sa vi­zi­tă la unul dintre centrele aflate în grija fundaţiei. În jurul prânzului ajungem la Cernavodă şi descoperim pe vârful unui deal Centrul “Sfântul La­u­renţiu”. Este înfiinţat încă din 1992, fiind primul proiect în ţara noastră al Fundaţiei româno-brita­ni­ce “Copii în dificultate”. La început au existat multe obstacole. Peste 150 de copii aflaţi în stare gravă, in­fec­taţi cu HIV/SIDA, au fost îngrijiţi nu­mai de personal britanic. Nici un ro­mân nu voia să se apropie de ei. Cu timpul, britanicii au demonstrat co­munităţii că nu este nimic periculos în a îngriji un copil cu HIV/SIDA, boa­la nu se ia dacă îl strângi în braţe şi îi oferi şansa de a se simţi iubit. Trep­tat, barierele au fost depăşite, iar acum în centru există numai personal român. Peste astfel de bariere trece şi Amalia. Prima încăpere în care ne conduc Mihaela Ilaş, asistent social, şi Katerine Georgescu, direc­toa­­rea centrului, este sala de clasă în care învaţă şase tineri. Îi spun Ama­li­ei că le place matematica şi limba ro­mâ­nă. Ce vor să facă în viitor? “Vrem să învăţăm croitorie la Şcoa­la de Meserii”, răspunde Ionela, greu încercată de boală. Ea a su­fe­rit mai multe ope­ra­ţii la faţă din cauza unei infecţii care nu a mai pu­tut fi ţinută în frâu din cauza SIDA. “Ionela are un ca­rac­ter puternic şi este cea mai puţin egoistă dintre copii. Este un exemplu de curaj chiar şi pentru noi”, măr­tu­ri­seş­te Mihaela Ilaş.

 

“VICTIME ALE SUCCESULUI”. Curajul nu le lipseşte acestor copii ajunşi la Cernavodă din toată ţara. Nu îşi plâng de milă. Nu dau vi­na pe nimeni pentru ce li se în­tâm­plă. Nici măcar nu le este frică de moar­te. Pentru că au asistat la moar­tea a zeci de copii cu care învăţau sau se jucau la centru. Katerine Georgescu, fiica unui preot din Marea Brita­nie, i-a învăţat să nu se sperie de moar­te. Ei ştiu că oricând ziua de mâi­ne le poate aduce sfârşitul. Când unul dintre ei este răpus de SIDA, cei­lalţi copii îi fac sicriul, îl îmbracă şi îşi iau la revedere. Din când în când merg la cimitir şi le aprind lu­mâ­nă­ri foştilor colegi de suferinţă.

În ’92-’94, nimeni nu se aştepta ca unii dintre acei copii slabi aduşi la centru, foarte speriaţi, suferind de du­reri uneori atroce, pierduţi, sim­ţin­du-se părăsiţi şi fără speranţă, să supravieţuiască până astăzi. “Sunt «victime ale succesului». Am de­monstrat că numai datorită în­cre­derii şi dăruirii cu care au fost în­con­juraţi au găsit puterea de a su­pravieţui şi de a se bucura de fiecare zi. De-a lungul timpului, proiectele centrului s-au transformat în funcţie de nevoile copiilor. De la îngrijirea tip spital s-a trecut la căsuţe de tip fa­mi­li­al. Acum, tinerii de 18 ani stau în case protejate, sunt în­vă­ţaţi cum să se gospodărească, cum să trăiască in­de­pen­dent. Sunt pre­gă­tiţi pentru via­ţă”, povesteşte Valentina Zaharia, di­rec­tor de dezvoltare în cadrul Fundaţiei “Copii în dificultate”.

 

CASA IN­DE­PEN­DENŢI­LOR. La început, copiii internaţi la centru aveau o speranţă de viaţă de maximum doi ani. În prezent, da­to­ri­tă îngrijirii şi tratamentului antire­troviral există tineri care duc o viaţă aproape normală într-o casă la câ­te­va străzi distanţă de Centrul “Sfân­tul Laurenţiu”. Casa este pusă la dis­­po­ziţia celor patru băieţi şi două fete, de 18 ani, tot de fun­daţie. Ei merg la Şcoala de Arte şi Meserii din Cernavodă şi încearcă să fie pe pi­cioarele lor. I-am vizitat îm­preună cu Amalia Năstase. Sunt tineri ve­seli şi foarte vorbăreţi. Par absolut să­nătoşi... dacă nu ai şti că sunt pur­tă­tori ai HIV. Dau mâna cu noi, ne ara­tă camerele, carnete de note, di­plo­me de la primărie. Băieţii sunt pa­si­o­naţi de fotbal, citesc ziarele de sport, sunt mari fani ai echipei Stea­ua şi ai echipei naţionale de fotbal. De altfel, subiectul fierbinte pentru ei în ziua când i-am întâlnit era me­ciul dintre România şi Rusia. Amalia le-a promis tricouri oficiale cu autografe de la jucătorii lor preferaţi. Pâ­nă ne-am întors noi la Bucureşti, tri­co­u­rile erau deja cumpărate şi ur­mau să fie duse la stadion pentru a fi semnate de Mutu, Chivu, Dică, Bă­nel, Rădoi şi compania. Băieţii le vor primi în cel mai scurt timp.

 

AJUTOR. Pentru cei aflaţi în grija Fundaţiei “Copii în dificultate”, această instituţie înseamnă garanţia că nu sunt singuri, că nu sunt murdari, că nu sunt abuzaţi. “Aceşti copii au nevoie de ajutor şi noi îl putem ofe­ri. Trebuie să arătăm că ne pasă de cel de lângă noi. Avem la în­de­mână un gest simplu în acest sens. Doar prin simpla completare a unei hâr­tii pu­tem dona acel procent de 2% din de­claraţia de venit în sprijinul unor co­pii aflaţi în suferinţă. Nu ne costă ni­mic”, spu­ne Amalia Năstase. După câteva ore petrecute în compania acelor copii, ea şi-a dat seama “cât de gene­roasă este viaţa atunci când eşti să­nă­­tos, când poţi vorbi, poţi merge şi ai o familie”. Mulţi dintre acei copii nu au şi nici nu vor avea această şansă.

 

Mezinii şi răsfăţaţii centrului

Tot în cadrul Centrului “Sf. Laurenţiu” sunt acum doi copilaşi de 2 şi 3 ani aduşi pe lume de mame infectate cu HIV. Mezinii şi răsfăţaţii centrului au întâmpinat-o pe Amalia cu flori, s-au jucat împreună şi au ieşit la o scurtă plimbare. Chiar dacă sunt abandonaţi de părinţi, cei doi băieţi au şanse la o viaţă sănătoasă. Căci virusul nu le-a fost transmis şi lor. Până la vârsta de 18 luni au fost testaţi periodic. Din fericire, testele sunt negative. Dacă până la 18 luni un copil provenit dintr-o mamă infectată cu HIV este seronegativ, el nu mai prezintă riscul îmbolnăvirii de HIV/SIDA.

 

Exemplu

Katerine Georgescu, directoarea centrului, este o brita­nică sosită la Cernavodă în 1994, iniţial doar pentru trei luni. Au trecut însă 14 ani de atunci, iar Katerine a rămas să se ocupe de cei care aveau nevoie de ea. S-a îndrăgostit la Cernavodă de Ion Georgescu, în 2003 s-au căsătorit, iar acum sunt părinţii unui băieţel de un an şi şapte luni, care creşte alături de cei doi băieţei abandonaţi de la centru.

 

Autism

Fundaţia “Copii în dificulta­te” este o organizaţie nonprofit au­ditată de foruri internaţio­na­le, sucursală a Fundaţiei “Children in distress” din Marea Britanie. Pe lângă centrul din Cer­na­vodă, fundaţia mai are în grijă două centre în Bucureşti, unul destinat copiilor cu HIV/SIDA şi altul copiilor cu autism, un centru de copii cu dizabilităţi la Pi­teşti şi un centru de vacanţă la Curtea de Argeş, unde pot veni copii şi de la alte fundaţii din ţară.

×
Subiecte în articol: special copii amalia centru