Copiii şi joaca de-a istoria

Punînd la bătaie ima­gi­na­ţie, inteligenţă, entuziasm şi multă trudă, elevii premiaţi la a V-a ediţie a concursului Istoria mea – Eus­to­ry au arătat că istoria poa­te fi o disciplină simpatică.

Punînd la bătaie ima­gi­na­ţie, inteligenţă, entuziasm şi multă trudă, elevii premiaţi la a V-a ediţie a concursului Istoria mea – Eus­to­ry au arătat că istoria poa­te fi o disciplină simpatică.

 
Cine s-ar gîndi că sînt copii pentru care studiul istoriei e o plăcere şi-o modalitate de pe­tr­e­cere a timpului liber? Elevilor de gimnaziu ori de liceu, disciplina botezată în catalog “istorie” le poate părea o pacoste: e grea, e... lun­gă, se ocupă cel mai adesea de oa­meni care-au murit de mult, e cî­teodată plictisitoare, iar copiii nu-nţeleg la ce le foloseşte. În faţa ar­gumentelor spuse cu sinceritate, e lesne să rămîi descumpănit. Noi, oa­menii mari, dacă-am fi pe ju­mă­tate la fel de oneşti pe cît sînt ei, ar trebui să recunoaştem că puştii cam au dreptate. Pentru elevii participanţi la concursul Istoria mea – Eustory, lucrurile stau exact invers: deşi pare greu de crezut, is­to­ria nu este doar o disciplină şco­lară, ci o pasiune. Aşa ne-au spus toţi copiii cu care-am stat de vorbă la Palatul Cotroceni marţi, 27 mai, la festivitatea de premiere a ediţiei a V-a a concursului Istoria mea – Eus­tory. Această ediţie s-a adresat ele­vilor născuţi după 1 ianuarie 1988 şi a avut tema “Călătorii şi fron­tiere ieri şi azi. Întîlniri, des­părţiri, regăsiri.” Ajutaţi de profesori, de imaginaţie, de inteligenţă şi de entuziasm, copiii au născocit fel şi fel de moduri de a vorbi despre călătorii. Şi au vorbit despre pelerinaje ca formă de călătorie, deportarea unor categorii de po­pu­laţie, călătoria în spaţiul virtual cu ajutorul calculatorului şi a in­ter­netului şi multe altele.

CĂLĂTORIND SPRE GU­LAG. Am stat de vorbă cu cîţiva dintre elevii premiaţi. Mihai Groza, elev la Colegiul Naţional Lucian Blaga din Sebeş-Alba, a respectat indicaţiile organizatorilor de a căuta subiecte ale marii istorii în propria familie. Destinul unei străbunice de origine germană deportată în Siberia i-a inspirat lucrarea “Călătorii şi regăsiri. Drama etnicilor germani din Sebeş deportaţi în URSS”, alcătuită împreună cu Victor Băluţiu şi coordonată de doamna profesoară Rodica Groza. Efortul celor doi tineri a fost răsplătit cu premiul al III-lea.

“CERUL NE UNEŞTE.” Ovi­diu Octavian Onisii şi Răzvan Cio­ba­nu sînt elevi în clasa a IX-a la Co­legiul Naţional Emil Racoviţă din Iaşi şi au obţinut tot un premiu III cu lucrarea “Aeroportul Inter­na­­ţional Iaşi: cerul ne uneşte”, coor­donată de doamna profesoară Mi­haela Hendreş. Răzvan Ciobanu ne-a explicat structura lucrării pre­mia­te: au plecat de la istoria avia­ţiei mondiale şi româneşti, au ajuns la istoricul aeroportului din Iaşi. După consultarea unei biblio­gra­fii complexe, au mers în vizită la aeroport, au stat de vorbă cu an­gajaţii şi au fotografiat punctele prin­cipale. Pentru a vedea cine ce cu­noaşte despre aeroportul ieşean, cei doi elevi de clasa a IX-a au făcut şi muncă de sociologi: au elaborat chestionare pe care le-au împărţit în şcoală. Şi-au dorit ca lucrarea lor să folosească spre informarea c­o­le-gi­lor, care, după cum ne-au po­ves­tit cei doi, nu ştiau mai nimic despre subiect. Şi nu în ultimul rând, s-au gîndit şi la utilitatea viitoare a aeroportului pentru urbea de pe malurile Bahluiului.

 
DINCOLO DE FRONTIERE. Lo­rena Sabou, de la Colegiul Na­ţio­nal Ioan Slavici din Satu Mare cîştigă pentru a doua oară pre­miul întîi la concursul Istoria mea – Eus­tory. Împreună cu Mă­dă­lina Po­jar, sub îndrumarea profesorilor Cri­na şi Dorin Dărăban, au reali­zat lucrarea “Un mod de a călători: trecerea frauduloasă a frontierei”. Cele două învingătoare s-au născut şi trăiesc la Satu Mare, în apro­pie­rea graniţei cu Ungaria. Veci­nă­ta­tea frontierei şi poveştile oameni­lor care au încercat înainte de 1989 să evadeze din România comunistă, încă prezente în memoria co­lectivităţii locale, au inspirat te­ma lucrării cîştigătoare. Lorena şi Mădălina au cercetat arhivele de la Satu Mare şi au mers în satele de graniţă pentru a vorbi cu martori ai acestui tip de “călătorie” inedită. Lorena a constatat astfel că mulţi oameni ascund şi astăzi tentativele de trecere a frontierei şi că frica este foarte persistentă, chiar şi astăzi, la 20 de ani de la Revoluţie. Două fetiţe au avut curajul şi tenacitatea să descrie un fenomen ce face parte din istoria recentă a României, foarte puţin studiat chiar de către istoricii profesionişti.

Eustory în 19 ţări

Concursul Istoria mea – Eustory este parte a unei reţele internaţionale sprijinite de fundaţia Korber, care organizează concursuri de cercetare istorică pentru copii şi adolescenţi în 19 ţări europene. Organizatorii îşi propun să sti­muleze interesul tinerilor pentru istorie, pentru cunoaştere în ge­neral, dar şi pentru dezvoltarea ataşamentului acestora faţă de comunitatea locală din care fac parte, faţă de statul român, faţă de valorile europene şi general umane. “Concursul nu este strict istoric, ne-a explicat domnul Bogdan Murgescu, profesor universitar şi coordonator naţional al con­cursului, scopul lui este să pregătească cetăţeni, plecînd de la ideea că recunoaşterea trecutului serveşte prezentul şi acţiunilor viitoare.”