Copil dispărut, găsit după 19 ani

Avea 8 ani abia impliniti, ochii mari si-un fes tras pe frunte. Il chema Andronache Spiridon Ionel, iar disparitia lui a fost etichetata drept 'plecare voluntara'. A fost curios sa vada ce-i dincolo de strada lui, de orasul lui si a plecat de-acasa, acum 19 ani, lasand in urma o mama care l-a cautat prin doua decenii si-o fotografie alb negru, neclara.

A disparut inainte de Craciun. Pe 7 decembrie 1992. Mama lui muncea ca femeie de serviciu pe la blocuri. Locuiau in Vulcan, judetul Hunedoara. In acea zi, ea spala niste scari, iar pe Spiridon l-a trimis sa arunce la gunoi un sac plin de resturi. Si, din acea clipa, l-a mai revazut abia acum. O vreme, a asteptat ca el sa se intoarca singur acasa. Pe atunci, chiar politistii te indemnau sa faci asta... Pe 13 ianurie 1993, femeia a inregistrat la politia din Vulcan disparitia copilului.

Politistii l-au cautat pe baiatul femeii de serviciu fara tragere de inima si fara spor. Copilul fugit a trait printre boschetari vreme de un de zile, prin trenuri, gari si autogari. Apoi, a ajuns intr-un centru de minori din Brasov sau din Sinaia, nu-si mai aminteste astazi exact. Stie doar ca a fugit de acolo, iar in 1994 a fost internat in Centrul de Minori 'Pinocchio' din cartierul bucurestean 'Damaroaia'. Pe vremea aceea nu exista o baza de date a politiei cu copii disparuti, insa cei din centru nici macar nu s-au obosit sa anunte politistii de la Urmariri, intrebandu-i, de curiozitate, daca nu cumva plange vreun parinte dupa copilul de 10 ani. Spiridon isi daduse un alt nume, sub care a si fost inregistrat la 'Pinocchio'. A stat acolo un an, apoi a fugit din nou. Ii intrase in sange sindromul de 'dromoman', de care sufera toti copiii strazi. Voia sa fie liber, pe cont propriu, fara program impus, si sa nu dea socoteala nimanui. Intr-o zi, mergand cu trenul, Spiridon a fost batut. L-au lovit puternic in cap, iar din acel moment, spune el, a inceput sa aiba amnezii. A uitat putinul pe care-l mai stia despre viata si familia lui. Intr-o zi, sustine el, si-a uitat numele, s-atunci a decis sa spuna, cui l-o intreba, ca se numeste 'Marian'. Si-a ales si un nume de familie, si cu noua identitate a fost inregistrat intr-un alt centru de minori, din Iasi. In 1996, copilul a fost transferat la un centru din com. Halaucesti (Iasi). A invatat aici 6 clase, iar cei din centru au avut grija de el, insa, din nou, nimeni nu s-a intrebat al cui e, cine l-a adus pe lume sau daca il cauta vreun parinte in lumea asta. Ca sa i se piarda de tot urma, asa cum s-a intamplat cu multi copii disparuti inainte de 2005, cei din centru au facut demersuri ca Spiridon sa capete un cod numeric personal. Si-n 1999, prin certificatul de inregistrare a nasterii tardive, copilul a primit, pe cale judecatoreasca, identitatea pe care si-o alesese el: 'B. Marian'. A capatat un nou certificat de nastere si-o alta zi de nastere, diferita de cea reala. Astazi, 'Marian' e mai tanar cu cateva luni decat Spiridon.

Dupa ce-a plecat din casa de copii, s-a angajat in constructii si s-a mutat la gazda, in Iasi. Abia cand a luat viata in piept s-a dumirit ca e greu sa traiesti singur printre straini. A inceput sa cotrobaie prin memorie si sa-si aminteasca franturi din copilarie. Si numele lui real. I-a spus povestea lui femeii la care sta cu chirie, iar gazda i-a promis ca o sa-l ajute.

Pe 3 iulie 2009, pe site-ul http://copiidisparuti.wordpress.com publicam cazul lui Andronache Spiridon Ionel. Cateva zile mai tarziu, intr-un comentariu, cineva ne intreba daca acel copil a fost gasit. Am redirectionat persoana catre site-ul Politiei Romane. Mai departe, stim povestea din comunicatul de presa emis astazi de IGPR: 'la data de 3 martie 2011, la Politia Municipiului Vulcan s-a prezentat un tanar, din Iasi, care a declarat ca are banuiala ca el ar putea fi persoana disparuta in anul 1993'. Dupa ce si-a recunoscut chipul, lui Spiridon i-au trebuit doi ani de ezitari si de nesomn ca sa inoade firul rupt al vietii. Pe 3 februarie 2011, pe acelasi site cu copii disparuti al Jurnalului National, o alta persoana ne anunta ca 'Andronache Spiridon Ionel sta in Iasi!!! Si-a gasit parintii'.

In comunicatul IGPR se spune ca 'politistii au audiat-o pe femeia care reclamase disparitia in anul 1993, aceasta declarand ca are certitudinea ca tanarul este fiul ei disparut, recunoscandu-l dupa fizionomie, o cicatrice de pe genunchiul stang si amintirile evocate de tanar referitoare la situatia si structura familiala, la relatia cu tatal sau, la ocupatia mamei sale, la fratele decedat, la prenumele bunicului, aspecte care coincid intocmai cu situatia disparutului din 1993'.S-a dispus efectuarea unei expertize genetice. Raspunsul a venit de la Institutul de Criminalistica al IGPR pe 4 iunie a.c., iar el concluzioneaza ca mama disparutului Andronache Spiridon Ionel este mama biologica a numitului 'B. Marian'.

19 ani din viata unui om traiti pe strazi, departe de familie. Un destin mutilat, incarcat de tarele vietii de homless si-n case de copii. Un tanar care are azi doua nume, doua CNP-uri, doua zile de nastere. Si nicio mama, pentru ca-i va fi greu sa se reapropie de cea care i-a fost departe, fara voia ei, doua decenii. Viata lui Spiridon, baiatul femeii de serviciu, ar fi fost poate alta daca cei din centrele prin care a trecut ar fi incercat sa afle mai multe de la el. Si sa vada in el copilul cuiva, nu doar 'copilul strazii'. Viata lui Spiridon ar fi fost alta si daca, in ianuarie 1993, politistii l-ar fi cautat cu adevarat.

In octombrie 2005, in urma campaniei de presa a 'Jurnalului National', procedurile dupa care politistii cauta copii disparuti au fost modificate, iar azi cautarile incep din momentul sesizarii disparitiei.