Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cazul copilului omorât și îngropat de mai mulți minori ridică multe semne de întrebare în privința posibilității reale de a se găsi soluții pentru combaterea unor astfel de fapte, pentru că legislația este aproape imposibil de modificat. Protecția copilului este pe primul plan, atunci când sunt implicați minorii în fapte penale.
Experții în domeniu spun că deja copiii știu că pot face orice până la vârsta de 14 ani, pentru că nu au răspundere penală, iar la cursurile predate de specialiști în școli se poate observa cum mulți copii se laudă cu puterea pe care le-o dă legea, până împlinesc vârsta de 14 ani.
Singura modalitate de a reduce efectele acestui nou fenomen care nu se observă doar în România, ci în toate țările care exclud pedeapsa penală pentru minori este o reevaluare și o redefinire a minorului, în raport cu noile tehnologii care permit să ajungă informația la copiii cu vârsta sub 14 ani, astfel încât minorul să o înțeleagă, acționând în perfectă cunoștință de cauză, cu discernământ. Numai așa s-ar putea modifica pragul de vârstă sub care să se poată aplica pedeapsa penală - schimbare cerută acum de zeci de mii de români care au semnat o petiție, după ce s-a descoperit că un criminal minor nu poate fi pedepsit.
Un băiat de 15 ani a fost omorât cu sânge rece de alți minori, dintre care doi de 15 ani și unul de 13, în județul Timiș, la finalul săptămânii trecute. Victima a fost omorâtă cu lovituri de topor și de cuțit, cele mai multe plăgi fiind în zona capului.
Copiii criminali au îngropat cadavrul și au tăiat o găină, pentru a nu fi suspectați. Anchetatorii au descoperit că oribila crimă a fost comisă cu premeditare, cauza fiind invidia copiilor pe situația materială mai bună a victimei - avea trotinetă electrică și ATV.
O astfel de monstruozitate comisă de un grup infracțional, cu premeditare, este pedepsită cu închisoarea pe viață, în cazul adulților, făptuitorii având și toate circumstanțele agravante adăugate. În cazul minorilor, pedeapsa se reduce la jumătate sau nu există deloc, dacă fapta este comisă de un copil care nu a-mplinit 14 ani.
Nu este prima oară când copiii comit infracțiuni, fapte cu violență extremă, până la omor. De fiecare dată se lansează propunerea de modificare a Codului penal - schimbat din 2014, cu introducerea unor pedepse mult mai blânde pentru minori - astfel încât să se introducă măsuri mai dure pentru copiii și adolescenții care comit fapte penale, însă până în prezent nu s-au găsit soluții. Legislația penală a fost schimbată astfel încât să preia principiile europene în relația cu minorii, iar aceste principii nu mai pot fi ignorate, chiar dacă s-ar modifica legile.
Mai mult, conform cadrului legislativ din România, nici măcar părinții nu răspund penal, ci doar civil, în astfel de situații. Răspunderea civilă poate însemna că familia victimei cere despăgubiri pentru moartea copilului, dar familiile celor care au comis crima pot scăpa doar cu o amendă, dacă fac parte din categorii sociale defavorizate.
Redefinirea minorului și a discernământului
O variantă de schimbare a legilor a fost discutată, însă, în ultimii ani, la nivel de experți, nu doar în România: redefinirea minorului, în raport cu noua capacitate a copiilor de a înțelege realitatea și de a avea acces la informații.
Zeci de mii de semnături s-au strâns deja pe o petiție care solicită înăsprirea legislației penale pentru minorii care comit crime și scăderea vârstei de la care minorul ar trebui să răspundă penal, de la 14 la 10 ani, după descoperirea atrocităților din Timiș. Statisticile Poliției arată că numărul faptelor comise de astfel de minori este în creștere, în ultimul deceniu, nu doar în România, pentru că ei au acces la informație și deja mulți știu că nu pot fi pedepsiți.
Cei care predau educație juridică în școli, după 2015, spun că la 10 ani de la primele cursuri întâlnesc altfel de reacții ale copiilor, în sensul că mulți elevi cu vârsta sub 14 ani cunosc legislația și chiar se laudă că pot face orice, fără posibilitatea de a fi măcar exmatriculați.
Dan Antonescu, fost anchetator și șef al Serviciului Omoruri din Poliția Capitalei, care a analizat fenomenul și a anchetat astfel de cazuri, documentând multe altele pentru emisiuni TV și programe de educație juridică în școli, a explicat, pentru Jurnalul, cum s-ar putea ajunge la o modificare a legislației, prin reevaluarea capacității de discernământ a minorului.
„Ar trebui redefinit minorul și discernământul acestuia, pentru că atunci când s-au stabilit aceste praguri de vârstă nu exista circulația informației așa cum este astăzi. Copiii nu aveau acces la informații atunci când au fost stabilite vârstele de la care se poate considera că minorul are discernământ, dar tehnologia de astăzi le oferă minorilor accesul la foarte multă informație, de la vârste foarte fragede. Ar trebui să se verifice de la ce vârstă copilul înțelege ceea ce primește ca informație și are discernământ, pentru a se reevalua cadrul legislativ, în noile condiții ale circulației informațiilor prin internet”, spune fostul anchetator Dan Antonescu.
Unele state îi condamnă ca pe adulți
Cazurile în care copiii cu vârsta sub 14 ani au comis crime ar trebui să fie și ele analizate mai atent - mai explică specialistul criminolog. Unele crime sunt cu premeditare - cum este cazul recent din Timiș, dar altele sunt comise accidental, într-un moment de furie, fără să implice premeditarea. Fostul anchetator spune că abordarea trebuie să difere, în funcție de cele două situații.
„Sunt țări care prevăd în legislație condamnarea infractorului minor, în special a criminalului, la fel ca în cazul celui major, dacă se constată atât discernământ, cât și premeditarea. Premeditarea presupune gândirea unui plan și procurarea mijloacelor materiale pentru comiterea faptelor. Toate acestea presupun o gândire lucidă pe care nici Codul penal din 1968 nu o lua în considerare. Copilul care comite o astfel de faptă spontan nu poate fi suspectat de premeditare, dar sunt alții care au acces la informație, consumă droguri, iar astfel de fapte arată că ar trebui să fie anchetați și pedepsiți la fel ca cei majori. În SUA sunt state care au modificat legislația în acest sens”, explică specialistul.
Expertiza psihiatrică ar rezolva o parte din probleme
Antonescu mai spune că ar trebui să existe posibilitatea de expertizare psihiatrică a copilului și o soluție tot din zona psihiatriei. Un astfel de caz a șocat România în anul 2018, când un copil de 9 ani și-a omorât bunica, pentru că nu-l lăsa să se joace pe calculator. Șocul a fost și mai mare pentru părinții colegilor lui de clasă, după ce mama copilului criminal a cerut să i se dea voie să meargă la școală în continuare, pentru că legislația permite și nu prevede niciun fel de sancțiune. Se consideră că astfel poate fi integrat mai bine în societate minorul, fără a se lua în considerare pericolul pe care îl reprezintă pentru ceilalți.
De altfel, în România au fost foarte multe situații în care părinții elevilor au protestat, după ce copiii lor au fost agresați de colegi violenți împotriva cărora școala nu poate lua măsuri prea dure. Cele mai multe cazuri s-au rezolvat prin mutarea temporară a copilului violent în altă unitate școlară, pentru că doar atât permite legea.
Nici părinții nu răspund penal
În cazul minorului cu vârsta de 13 ani care a participat la comiterea crimei din Timiș, mama acestuia nu a permis nici măcar internarea lui la Psihiatrie și l-a luat acasă pe semnătură proprie. Legislația le dă voie și părinților sau aparținătorilor bolnavilor psihic să-i ia acasă sub semnătură, asumându-și consecințele, iar în multe cazuri, chiar cei care au decis să nu lase bolnavul în grija psihiatrilor ajung să fie uciși de cei pe care i-au protejat. Cele mai multe victime, conform statisticilor, sunt mamele bolnavilor de schizofrenie - minori sau majori - care ajung să fie omorâte de propriii lor copii, în momentele în care aceștia nu au discernământ.
În cazul din Timiș, nici măcar nu se poate ști dacă minorul de 13 ani care a comis crima de săptămâna trecută are astfel de probleme, pentru că mama lui nu a permis expertiza psihiatrică. Iar Direcția pentru Protecția Copilului nu poate face mai mult decât să ia minorul în plasament, dacă va putea să o decadă din drepturi pe mamă. Dar astfel nu se obține decât o mutare a problemei dintr-o parte în alta, pentru că nici la centrele de îngrijire sau în familiile care au grijă de copiii luați de acasă de DGASPC nu există posibilitatea de a supraveghea un astfel de copil sau de a-i schimba comportamentul, mai mult decât s-ar putea face în familie. În plus, un copil violent care știe că nu poate fi pedepsit ar putea să-și atace în continuare colegii sau chiar supraveghetorii dintr-un centru de plasament, pentru că nu răspunde penal.
Nici alte interdicții care i-au fost date nu sunt relevante - de exemplu, interdicția de a lua legătura cu familia victimei - pentru că nu există posibilitatea de a primi vreo pedeapsă, dacă nu respectă interdicția.
Există centre de detenție pentru minori
Practic, nu există nicio cale de a opri un astfel de minor, conform legislației actuale. Chiar dacă s-ar modifica legile, cei care au comis crime sau alte fapte penale până la vârsta de 14 ani nu vor putea fi pedepsiți în viitor, pentru că legile nu se aplică retroactiv. Astfel, societatea rămâne cu indivizi care nu au răspuns penal pentru crime comise cu premeditare, cu o cruzime inimaginabilă, pentru care un adult ar face închisoare pe viață.
În cazul de săptămâna trecută, pedepse ar putea fi date pentru minorii cu vârsta de 15 ani, chiar dacă avocatul care îi apără a reușit să-i scoată din arest, inițial.
Tribunalul cercetează fapta penală ca în cazul adulților și din pedeapsa care se stabilește se scade jumătate, în cazul minorilor cu vârsta între 14 și 18 ani. Cei astfel condamnați sunt plasați în centre de detenție pentru minori - la Tichilești (lângă Brăila) și la Craiova - unde pot sta până împlinesc vârsta de 24 de ani.
O astfel de soluție ar putea fi dată de judecători și pentru cei doi minori cu vârsta de 15 ani care au comis crima de săptămâna trecută. Dacă s-ar stabili pedeapsa cu închisoarea pe viață, cei doi ar sta în spatele gratiilor cel mult 10 ani, luând în considerare înjumătățirea pedepsei, pentru minori, plus alte calcule care se fac pentru liberarea condiționată, conform legii.
Dar nici detenția sau școala de corecție nu reprezintă o soluție pentru reabilitarea unui minor care comite o crimă sau altă faptă penală, pentru că în practică s-a constatat că în astfel de medii de detenție se perfecționează, de fapt, în privința infracțiunilor. Dincolo de programele de reabilitare, cei care ajung în penitenciar învață de la ceilalți cum să nu mai facă greșeli, la viitoarele infracțiuni.
Citește pe Antena3.ro
