Învățătorul își dedică timpul, efortul și chiar și banii de buzunar unei pasiuni care le aduce bucurii și satisfacții elevilor: oina. Povestea începe să se scrie încă din copilăria lui Cosmin Drăghici, fiu de profesori într-un sat din Mehedinți. În 2015 a ajuns la Giurgița, un sat izolat, aflat la 50 de kilometri de Craiova, cu o comunitate destul de vulnerabilă, cu serioase probleme legate de abandonul școlar și dezvoltarea socio-emoțională a copiilor ai căror părinți sunt plecați în străinătate. Cosmin Drăghici a ales să rămână zilnic câteva ore în plus la școală și să-i învețe pe copii oină. Echipa lui e azi multiplă campioană națională și a reușit astfel să aducă prima medalie de aur la o olimpiadă națională pentru școala din Giurgița. E o poveste pe care trebuie să o savurăm la maximum și să o povestim la nesfârșit, oferind-o drept exemplu oricui are urechi să o asculte.
Cosmin Drăghici participă azi alături de ceilalți profesori ai școlii, copii și părinți la campania „Împreună pentru școala noastră”, inițiată de Narada, unde alături de alte 59 de școli din țară se vor organiza târguri cu strângere de fonduri. Cu o donație de numai 5 euro pe lună, putem face ca elevii din Giurgița să capete încredere că pot visa oricât de mult și pot avea viitorul pe care îl merită.
Absolvent de Litere
Cosmin, absolvent de la Litere, a rămas la profesia de învățător de pentru copii: „Aș fi putut să fiu profesor de limba română, dar mi-e drag de cei mici, mă simt foarte bine cu ei și am răbdarea necesară să lucrez cu ei”. Și, la fel de bine, ar fi putut alege să se transfere la Craiova, acolo unde locuiește și are familia și unde ar avea parte de o viață mai ușoară. Dar a rămas la Giurgița, tot pentru copii: „Să nu mă certați că nu vin în Craiova, că mă ceartă suficient soția. La începuturile mele, când am ajuns în Giurgița, ideea era să ajung mai aproape de oraș, să-mi exersez meseria de învățător. Însă, găsind locul acela unde mă simt ca acasă, nu am vrut să mai plec. Soția îmi aduce mereu aminte că am promis că vin în oraș, dar pur și simplu nu pot să plec de acolo”. Învățătorul se scoală cu noaptea în cap și merge 50 de kilometri cu microbuzul pentru a ajunge la copiii săi: „Ajung mai devreme dimineața și în fiecare zi am antrenament la oină, la care participă cel puțin zece copii. Noi începem orele la 8.30, dar eu plec din Craiova mai devreme ca să ajung să fac antrenamentele. După orele de la clasă, mai rămân să mai jucăm câteva meciuri ca să ne pregătim de competiții”.
Satisfacția lui Cosmin Drăghici este că le oferă multor micuți posibilitatea de a se integra în societate, dar și să aibă încredere în ei. „În echipă am mai rar copii cu rezultate școlare bune, adesea am copii cu rezultate școlare mai puțin bune, care obișnuiau să fie stingheri la școală. Faptul că au reușit prin oină să arate că sunt buni la ceva le-a dat încredere și statutul lor s-a schimbat”, încheie învățătorul.
Eu consider că bucuria pe care o obțin de la Giurgița e uneori mai mare decât ceea ce ofer eu comunității. E mai degrabă un gest egoist acesta de a nu pleca din sat - Cosmin Drăghici
Marele câștig al copiilor este că văd țara. Acum vreo 5 ani, când am fost prima dată la mare cu ei, niciunul dintre ei nu o văzuse. A fost o bucurie de nedescris.