De la cuvantul pastoral, inchinat Nasterii lui Iisus, pana la farmecul Craciu-nului de secol al XIX-lea. De la povestile de sarba-tori ale anilor â30 pana la lunga poveste a cumpara-turilor, sanatatii si a altor lucruri specifice zilelor noastre. Pagini pline de lumina ca de basm a Sarbatorii.
Editia urmatoare - 27 decembrie 2006 Pastorala - Fiul lui Dumnezeu se face fiul Omului
Indemnuri si urari de bine la Praznicul Nasterii Domnului Iisus Hristos
Prea Fericitul Parinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, adreseaza un cuvant pastoral catre toti binecredinciosii crestini, indemnand la bucurie duhovniceasca, la pastrarea valorilor noastre de credinta si neam, facand in acelasi timp urari parintesti si de binecuvantare catre toti care se bucura de aceasta mare sarbatoare.
Iubiti parinti slujitori ai sfintelor altare,Dreptmaritori crestini,
Prin acest cuvant pastoral, inchinat Nasterii Domnului nostru Iisus Hristos, Taina cea necuprinsa de minte si de cuvant si sarbatoarea imparateasca atat de iubita de poporul nostru, va adresam dintru inceput o seama de chemari, care ne-au mangaiat auzul in zilele postului pregatitor, spre bucuria innoirii si sfintirii legilor firii si a sufletelor dreptmaritorilor crestini. Sa le ascultam cu emotie inca o data: "Sa se veseleasca toata faptura, ca, iata, Ziditorul Cel mai inainte de veci Se naste in Betleem, Prunc vazut cu trup, si este infasat in scutece Cel Ce dezleaga, ca un iubitor de oameni, legaturile greselilor noastre". "Tineri, binecuvantati-L, preoti, laudati-L, popoare, preainaltati-L intru toti vecii." VESTIRILE DE BUCURIE. De-a lungul acestui sfant post, pregatitor al bucuriei de sus date, a venirii Domnului "intru ale Sale" (Ioan 1,11), adica la noi, zidirea Lui, in sfintele noastre biserici, au rasunat adeseori asemenea chemari si vestiri de bucurie. Prin acestea ni s-a revarsat in suflete bogatia iubirii lui Dumnezeu pentru milostivirea bunatatii Sale, pentru ca "durerile mortii" (Ps. 114, 3) sa fie in sfarsit sterse de bucuria primirii in imparatia cerurilor si a luminii, a tuturor celor care raspund chemarii lui Dumnezeu. Inspirat de Duhul cel Sfant, Prorocul David vestea cu multe veacuri inainte roadele intruparii Domnului Hristos: "Si El i-a mantuit din nevoile lor; L-a trimis pe Cuvantul Sau si El i-a vindecat si i-a izbavit din stricaciunile lor" (Ps. 106, 19-20). Vrand sa lumineze intelegerea iubirii lui Dumnezeu pentru faptura Sa, Sfantul Simeon, Noul Teolog, talmaceste astfel acest adevar: "Cei intai creati (Adam si Eva), supunandu-se de bunavoie pentru intaia oara vrajmasului si calcand porunca lui Dumnezeu, nu numai ca au pierdut cea mai buna nadejde a lor, aceea de a fi insasi lumina neapusa, ci au fost destinati putrejunii si mortii; ei au cazut desavarsit in intuneric, devenind slujitorii stapanului intunericului...". De aceea, Dumnezeu, iubindu-ne, ne-a cinstit cu darul nepretuit al vietii celei fara de hotar prin harul Sau si nu a rabdat sa ne vada lipsiti de binele vietii vesnice, in necurmata umilinta in care ne tinea cel rau. Sarguindu-se sa patrunda taina prin care "Cuvantul trup S-a facut" (Ioan 1,14), Sfantul Chiril al Alexandriei ne invata ca aceasta s-a savarsit pentru ca noi sa vedem in acelasi timp "atat rana, cat si leacul, pe cel ce boleste si pe Doctor, pe cel alunecat spre moarte si pe Cel ce-l ridica la viata, pe cel biruit de stricaciune si pe Cel ce alunga stricaciunea". Aceste cuvinte adanci, dar in acelasi timp atat de limpezi, vadesc uraciunea inmultirii pacatului si primejdia vietii omenesti fara de Dumnezeu si ne fac sa marturisim cu inima infranta: "Ranile omenirii sunt prea multe si prea mari pentru leacurile noastre. Ne este cu neputinta sa indreptam raul, avem nevoie de Tine ca sa-l indrepti". INTRU ADEVAR. Iata, iubitii mei fii duhovnicesti, cum implinirea mantuirii noastre, prin taina intruparii Cuvantului Celui vesnic stralucitor din Dumnezeu Tatal, a fost vestita "prin gura sfintilor Sai profeti din veac" (Luca 1, 70), cu o staruinta si cu o precizie in stare sa risipeasca indoielile oricarei minti luminate de onestitatea libertatii alegerii intre adevar si minciuna, libertate pe care Atotbunul Dumnezeu ne-a sadit-o pentru a sti ca numai adevarul ne va face vii. Sa traim deci implinind adevarul, deoarece Mantuitorul Hristos, nascut in ieslea Betleemului, este "Calea, Adevarul si Viata" (Ioan 14, 6).
Citește pe Antena3.ro
DATINA. PFP Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, colindat de tineri si de copii |
Al vostru parinte duhovnicesc, pururea catre Preasfanta Treime rugator,
+ T E O C T I S T
Arhiepiscop al Bucurestilor, Mitropolit al Munteniei si Dobrogei, Loctiitor al Cezareei Capadociei si Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane
"SOARELE DREPTATII"
|
"Inca din pruncia noastra am auzit an de an, cu aceeasi bucurie, la acest maret praznic imparatesc, Troparul Nasterii Domnului, imn bisericesc in care Fiul lui Dumnezeu este numit «Soarele dreptatii», asa cum fusese El aratat mai inainte prin marturia prorocilor. Sfantul Maxim Marturisitorul ne talcuieste aceasta denumire a Mantuitorului nostru pentru «a fi inteleasa intr-o explicatie mai inalta»: «Soare al dreptatii a fost numit Domnul ca facator si desavarsitor al veacurilor, ca inceput si ca sfarsit al tuturor, ca proniator al celor proniate, ca Cel care umple toate de lumina vesnica, prin nelipsitele trimiteri ale bunatatii Sale». Luminand, asadar, sufletele noastre prin iubire, «Soarele dreptatii» ne invata sa vietuim in dumnezeiasca dragoste, chemandu-ne sa devenim noi insine lumina, in si pentru lume, purtatori si vestitori ai bunatatii si milostivirii Lui fata de toti si fata de toate. Dar dobandirea acestei inalte stari spirituale - felul vietii fiecarui crestin, rostul fiintarii noastre - nu se face fara voia libera a noastra, fiindca ne spune Sf. Scriptura: «pentru voi, cei care va temeti de numele Meu, va rasari Soarele dreptatii si vindecarea fi-va in aripile Lui» (Maleahi 4, 2)."
|