Creanţele externe, confiscate de Guvern

LA FUNDUL SACULUI ● Executivul dijmuieşte unele sume în valută cuvenite agenţilor economici
Guvernul a ajuns la fundul sacului şi nu mai ştie cum să facă rost de bani pentru a-şi onora promisiunile electorale. Nici taxele aberante nu mai sînt suficiente pentru acoperirea găurilor de la buget. De aceea încearcă alte formule. Una dintre ele constă în confiscarea valutei ce se cuvine agenţilor economici care au de recuperat diverse creanţe din contractele externe.

LA FUNDUL SACULUI ● Executivul dijmuieşte unele sume în valută cuvenite agenţilor economici
Guvernul a ajuns la fundul sacului şi nu mai ştie cum să facă rost de bani pentru a-şi onora promisiunile electorale. Nici taxele aberante nu mai sînt suficiente pentru acoperirea găurilor de la buget. De aceea încearcă alte formule. Una dintre ele constă în confiscarea valutei ce se cuvine agenţilor economici care au de recuperat diverse creanţe din contractele externe.

Executivul a decis să deconteze acestor societăţi sumele respective, nu în valută, ci în lei, la incredibilul curs de 0,0015 lei pentru un dolar american. Adică, pentru 1 milion de dolari, Guvernul le dă agenţilor economici 1.500 de lei. Pe de altă parte, decontarea se va face în rate, pe o perioadă de 23 de ani! Adevărată bătaie de joc!


SCURT ISTORIC. Dar să vedem, pe scurt, de unde provin aceste sume şi cum a decis Guvernul să le confişte. În perioada 1987 – 1989, fostul Minister al Industriei Uşoare, prin intreprinderile sale de comerţ exterior, a livrat în străinătate (în cea mai mare parte în Irak) o mare cantitate de încălţăminte, confecţii şi tricotaje. La data de 31 decembrie 1989, aceste exporturi erau în curs de încasare.

La începutul anului 1990, Româno Export SA avea de încasat 30,2 milioane de dolari, Confex SA 9,9 milioane de dolari şi Arpimex Trading 4,8 milioane de dolari.

Dar printr-un protocol guvernamental româno-irakian şi printr-un aranjament bancar negociat şi semnat la Bagdad de Bancorex – banca creditoare, la 3 aprilie 1990, aceste creanţe, împreună cu altele, au fost reeşalonate la plată pînă la data de 1 februarie 1996. Societăţile respective nu au fost consultate. Ca urmare, toate au intrat în blocaj financiar, din cauza neîncasării acestor creanţe, dar mai ales din cauza dobînzilor penalizatoare impuse de Bancorex la creditele acordate pentru contractele de export.

În fine, prin HG nr 447/1991 şi Legea nr 7/1992 s-a hotărît preluarea la datoria publică a creditelor avansate de Bancorex pentru aceste contracte externe. Numai că preluarea s-a făcut în limita valorii franco – frontiera română a creanţelor, societăţile în cauză fiind prejudiciate, la acel moment, cu suma de 44,9 milioane de dolari, reprezentînd cheltuielile efectuate de intreprinderile de comerţ exterior pentru derularea exporturilor, inlusiv dobînzile penalizatoare pînă la data preluării creditelor la datoria publică.


CU STATUL LA TRIBUNAL. La început, intreprinderile de comerţ exterior au încercat să rezolve conflictul cu Bancorex şi, ulterior, cu BCR – ca succesor al defunctei Bancorex, pe cale amiabilă, pentru a-şi recupera suma de 44,9 milioane de dolari. Dar negocierile au eşuat. Ca urmare, intreprinderile – devenite după 1990 societăţi comerciale – au acţionat BCR – bancă cu capital integral de stat – în judecată.

După lungi şi costisitoare procese, la 14 iulie 2000, Curtea Supremă de Justiţie a obligat BCR să plătească SC Confex SA suma de 9,9 milioane dolari plus 1,7 milioane dolari cu titlu de dobîndă şi 1,55 miliarde lei cheltuieli de judecată. Apoi, la 21 octombrie 2001, CSJ obligă BCR să plătească SC Româno – Export suma de 30,2 milioane dolari plus 2,8 miliarde lei cheltuieli de judecată.


UNII MAI EGALI DECÎT ALŢII. Singura care nu a avut cîştig de cauză a fost SC Arpimex Trading SA. Astfel, deşi la 15 iunie 2001 Tribunalul Bucureşti – Secţia Comercială a hotărît că BCR trebuie să-i plătească SC Arpimex Trading suma de 4,885 milioane USD, plus 1 miliard de lei cheltuieli de judecată, la 7 martie 2002 Curtea de Apel Bucureşti a admis recursul formulat de BCR şi a respins acţiunea Arpimex ca fiind nefondată.

"Avînd în vedere că existau două sentinţe în contradictoriu, la 20 iunie 2002 am solicitat Procurorului General al Parchetului de pe lîngă Curtea Supremă de Justiţie declararea unui recurs în anulare, dar acesta nu a fost promovat, invocîndu-se faptul că nu existau motive legale în acest sens", ne-a declarat cu mîhnire Petre Olteanu, preşedintele CA al Arpimex Trading.

Au urmat alte demersuri, alte cheltuieli şi, în fine, la data de 27 septembrie 2007 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia Comercială stabileşte că "pierderile rezultate de recurenta (Arpimex Trading – n.r.) din dobînda contractuală calculată şi achitată pînă la 5 august 1991, în sumă de 4,855 milioane USD, şi din cheltuielile de transport marfă în Irak, în sumă de 41.976 USD, nu au fost preluate la datoria publică, situaţie confirmată de Ministerul Finanţelor(...) care va deconta societăţilor comerciale titulare de creanţă valoarea totală a cheltuielilor efectuate de acestea".


VOSGANIAN – MAI PRESUS DE LEGE. Avînd acestă decizie judecătorească, definitivă şi irevocabilă, conducerea SC Arpimex s-a adresat Ministerului Economiei şi Finanţelor, recte ministrului Varujan Vosganian, solicitînd decontarea sumei de 4,897 milioane de dolari si precizînd că celelalte două societaţi în cauză, Confex şi Româno Export, îşi primiseră deja banii, încă din 2001, respectiv, 2004.

Răspunsul MEF arată că ministrul Varujan Vosganian se consideră mai tare decît ICCJ, adică mai presus de lege. Astfel, după ce invocă o serie de acorduri bilaterale, HG-uri şi ordine ministeriale, MEF concluzionează: "Cu toate că prin Decizia civilă nr 2817/27.09.2007 instanţa de judecată (a ICCJ – n.r.) i-a recunoscut SC Arpexim (sîc! – corect, Arpimex! – n.r.) Trading SA dreptul de creanţă în sumă de 4.876.108 USD şi că aceasta din urmă solicită decontarea întregii sume la cursul de schimb din data plăţii, precizăm că plata sumei se va face eşalonat, pe o perioadă de 23 de ani, cu aplicarea unei dobînzi anuale de 5%, iar contravaloarea în lei va fi calculată la cursul de 0,0015 lei (aţi citit bine) pentru un dolar SUA, conform prevederilor legale menţionate.

Aşadar, din cele 4, 8 milioane de dolari care i se cuvin, SC Arpimex urmează să primească de la Guvern 7.314 lei, în rate eşalonate pînă în anul 2030. Adică, la paştele cailor!

Bătaie de joc

Mihai Ionescu, secretarul general al Asociaţiei Naţionale a Exportatorilor şi Importatorilor din România (ANEIR), ne-a declarat că, în mare, cunoaşte acest caz: "Într-adevăr, Româno-Export şi Confex şi-au primit banii, dar după multe procese, în care i-am sprijinit şi noi, pentru că sînt societăţi membre ale ANEIR. Arpimex Trading s-a retras din asociaţie, deci nu mai avem nici o obligaţie faţă de această societate, care a ales să se descurce singură şi după cum se vede este greu să răzbeşti singur într-un proces cu statul român. Totuşi, soluţia Guvernului, de a deconta aceste sume la cursul de 0.0015 lei pentru un dolar, este o bătaie de joc. Mai corect ar fi să spună deschis că le confiscă". Pe de altă parte, ministrul Varujan Vosganian îşi dă arama pe faţă prin emiterea unui Ordin, publicat în Monitorul Oficial nr 716/23.10 2007, în care stabileşte că "sumele rezultate din recuperarea creanţelor României provenite din activitatea de comerţ exterior şi cooperare economică internaţională derulată înainte de 1989 (...) se vor vira la «Fondul Prprietatea», după deducerea unui procent de 3% din încasări". Potrivit ordinului, din procentul de 3% se vor achita agenţilor economici "cheltuielile cuvenite", dar tot la cursul de 0,0015 lei pentru un dolar SUA. Curată bătaie de joc!