„Cazul Elodia”, la ultima filă: Cioacă e liber

Dar colegii lui au explicat că ar fi putut sta doar doi ani și jumătate după gratii, dacă și-ar fi recunoscut fapta. Toate analizele făcute de polițiști și de psihologii criminaliști pe acest caz, din 2007 până în prezent, arată că polițistul a luat maximum de pedeapsă doar pentru că a crezut că își poate ascunde faptele. Condamnarea lui a venit în urma analizei unor probe concludente, precum urme de sânge prin casă și în mașină, dar mai ales faptul că și-a zugrăvit peretele cu pete de sânge care s-au dovedit a fi de la soția lui dispărută, Elodia.

Instanța de judecată a admis, ieri, liberarea condiționată a fostului polițist Cristian Cioacă, după ce el a fost condamnat definitiv în 2014, pentru uciderea soției sale, avocata Elodia Ghinescu. Decizia Tribunalului Argeș este definitivă. 

Cioacă îndeplinea condițiile liberării condiționate încă din luna martie, însă instanța de judecată i-a respins de mai multe ori cererile depuse. „El putea fi liber de mult timp, dacă ar fi recunoscut că a lovit-o și a căzut. Dacă recunoștea fapta și o declara, pentru Lovituri Cauzatoare de Moarte, pedeapsa era de la 2 la 7 ani. Chiar dacă primea pedeapsa maximă, pe fostul Cod penal, de 7 ani, făcea mai puțin de două treimi și putea ieși după doi ani și jumătate”, explică un specialist în drept.

Marea greșeală a lui Cioacă a fost ascunderea faptei. În cazul lui s-a pus problema că lipsa cadavrului ar presupune că nu poate exista condamnarea pentru omor, însă probele concludente au dus la condamnare, în timp ce absolut toate celelalte fapte ale fostului polițist au devenit circumstanțe agravante, majorându-i pedeapsa pentru omor cu premeditare și declarații mincinoase, până la limita maximă, de 15 ani și 8 luni.

Putea lua doi ani pentru LCM

Procurorii au arătat, în rechizitoriu, că în noaptea de 29 spre 30 august 2007, pe fondul unor relaţii conflictuale preexistente, în timp ce se aflau în dormitorul matrimonial, Cristian Cioacă i-a aplicat soţiei sale, Elodia Ghinescu, multiple lovituri, soldate cu decesul acesteia. Dacă el ar fi sunat imediat la 112 și ar fi declarat fapta, pedeapsa ar fi fost minimă, pentru LCM. Dar polițistul a crezut că poate comite crima perfectă. 

Anchetatorii au găsit urme de sânge în dormitorul conjugal, sub parchet, iar Cioacă a declarat ceva halucinant: că soția lui, una dintre cele mai bune avocate din Brașov, și-ar fi provocat singură avorturi în dormitor. Evident, declarația a fost trecută la „agravante”. Tot acolo au mers și alte pete de sânge descoperite pe un perete care fusese zugrăvit de polițist în timpul scurs de la dispariția Elodiei până când el a anunțat Poliția.

L-a dat de gol sângele Elodiei

Sângele Elodiei s-a mai găsit în baie, în scurgerea de la cadă și sub mașina de spălat, de unde anchetatorii au tras concluzia că a tranșat cadavrul, pentru a-l transporta pe bucăți undeva în împrejurimile Brașovului, unde mașina lui a fost pierdută, în noaptea respectivă, de mașinile de filaj - conform surselor noastre din Poliție.

Confirmarea a fost obținută și susținută în fața instanței de petele de sânge găsite pe patul pistolului lui Cioacă și în portbagajul mașinii lui. Plus declararea dispariţiei după cinci zile, timp în care Cristian Cioacă a zugrăvit pereţii pe care s-au identificat urmele de sânge. La toate acestea s-au adăugat obiectele aparţinând Elodiei şi uniforma pătată de sânge a poliţistului, găsite într-o râpă din judeţul Braşov.  

Cu toate aceste probe, dosarul a fost întocmit și prezentat de procurori în fața judecătorilor care au luat în calcul toate circumstanțele agravante provenite din încercările repetate ale fostului polițist de a îngreuna ancheta penală și de a ascunde adevărul. Astfel a luat pedeapsa maximă pentru omor cu premeditare, în loc de cea minimă pentru LCM. 

Prima instanță l-a condamnat la 20 de ani

În primă instanță, tribunalul hotărâse condamnarea lui Cioacă la 22 de ani de închisoare, dar a câștigat reducerea la 15 ani și 8 luni la Curtea de Apel, prin reîncadrarea faptei la omor calificat. În august 2015 se punea problema redeschiderii cazului Cioacă - cel mai scump caz din România, cu expertize de 30.000 de euro în cinci ani de anchetă.

Avocata Maria Vasii ceruse revizuirea dosarului lui Cristian Cioacă, aducând ca probă nouă pentru revizuire o expertiză din care ar reieşi că petele găsite pe pereţii apartamentului nu erau de sânge, ci de adeziv. Avocata familiei Ghinescu, Crina Radu, a explicat atunci, pentru Jurnalul, că proba nu era nouă şi a mai fost respinsă ca incorectă cu un an în urmă, la Curtea de Apel.

Probatoriul care a stat la baza condamnării poliţistului, chiar şi în lipsa cadavrului, include urme de luptă în apartamentul soţilor Elodia Ghinescu şi Cristian Cioacă, pete de sânge sub podea şi pe pereţi, dar şi în portbagajul poliţistului şi pe tocul pistolului. 

Condamnatul a-ncercat să arate că e victima unei erori judiciare

Înainte și după ce a fost condamnat, fostul polițist a încercat, permanent, să demonstreze că este una dintre victimele erorilor judiciare. Dar probatoriul l-a contrazis. În România s-au înregistrat cazuri de eroare judiciară, însă fiecare mai are încă multe semne de întrebare. Astfel, în celebrul caz Țundrea s-a găsit după 12 ani de detenţie a condamnatului un singur element din probatoriu care nu corespundea cu datele despre crimă: cămaşa care a fost considerată una dintre probe era pătată cu sânge de găină şi nu cu sângele victimei, însă probatoriul includea mai multe elemente, care au fost respinse de judecători la redeschiderea dosarului, iar condamnatul a fost declarat nevinovat. 

Un alt caz celebru, de la sfârşitul anilor '70, a fost cel prin care Gheorghe Samoilescu a fost condamnat pentru o crimă oribilă de care nu se făcea vinovat. Era, în schimb, singurul suspect, fiind monitorizat de mai mulţi ani pentru o serie de suspiciuni. 

Victima erorii judiciare era pentru anchetatori singurul suspect, existând probe care-l incriminau. Fiica lui Gheorghe Samoilescu a câştigat, pe 10 februarie 2014, procesul la CEDO împotriva statului român, pentru eroarea judiciară care l-a ţinut patru ani în puşcărie pe tatăl ei şi i s-a acordat o despăgubire de 500.000 de euro. 

Un alt caz controversat şi intens mediatizat este Moldoveanu, ofiţerul MapN condamnat pentru uciderea unui taximetrist, care a fost achitat, apoi condamnat încă o dată în România, în anul 2014, după ce câştigase procesul la CEDO pentru a obţine procedura de revizuire a dosarului. Probatoriul, în cazul Moldoveanu, avea elemente clare ale implicării lui în omor.