Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
DOCUMENT
O exceptionala carte-document, care cuprinde stenogramele secrete ale sedintelor la varf ale comunistilor romani, este oferita publicului de doi renumiti istorici - Mihai Retegan si Alexandru Dutu. Un amplu fragment din carte arata relatiile tensionate dintre Romania si CAER, organizatie economica prin care rusii doreau sa-si impuna politica imperiala.
Relatiile romano-sovietice au fost in toate etapele istoriei mai mult sau mai putin tensionate. Dupa primul razboi mondial, revenirea Basarabiei la Romania a fost greu acceptata de statul bolsevic. Intelegerile dintre Litvinov si Titulescu au reprezentat doar o unda de speranta inecata de pactul Ribbentrop-MoloTov. Dupa aventura esuata alaturi de Hitler impotriva Rusiei sovietice, Armata Rosie a instaurat in Romania un regim de cvasiocupatie incepand din 1945. Regimul lui Gheorghiu-Dej, continuat de Ceausescu, a avut ca principal tel politic, niciodata exprimat public, obtinerea unei relative independente fata de Moscova. Cartea pe care o prezentam astazi reflecta prin prisma documentelor tensiunile dintre comunistii romani
si cei sovietici.
DAN CONSTANTIN
Stenograma discutiilor pe problemele colaborarii in cadrul CAER, 29 aprilie 1964 La sedinta au participat tovarasii: Gheorghe Gheorghiu-Dej, Chivu Stoica, Alexandru Barladeanu, Gheorghe Gaston Marin, Gheorghe Cioara si Andrei Pacuraru.
Citește pe Antena3.ro
Masuri pentru adancirea coordonarii vanzarii si cumpararii pe piata capitalista.
Celelalte tari sustineau: sa se practice intr-o masura cat mai mare vanzarile si cumpararile in comun de marfuri de pe pietele capitaliste. Noi nu puteam fi de acord, pentru ca vanzari si cumparari in comun de pe piata mondiala nu s-au facut niciodata. O alta masura: propuneau sa se coordoneze semestrial cumpararile de licente, unicate, procese si linii tehnologice; alcatuirea, pentru perioada 1966-1970, a unui plan coordonat de actiuni pentru cumpararea celor de mai sus din tarile capitaliste; coordonarea intre agentiile economice din tarile capitaliste a cumpararilor si vanzarilor de marfuri pe aceste piete; sa se transmita reciproc informatiile privind marfurile care trebuie cumparate. Acestea erau patru idei cu care noi nu am fost de acord. Problema a doua se referea la perfectarea proiectului de Conventie intre CAER si Iugoslavia. (â¦) A treia chestiune a fost: "Raportul privind situatia agriculturii in tarile membre ale CAER".
Noi am examinat trei rapoarte. Unul, al nostru, care cuprindea unele date statistice si alte doua intocmite de nemti si de cehi. In ele erau cuprinse urmatoarele idei: ca acoperirea nevoilor de cereale si alte produse alimentare poate fi facuta in cadrul tarilor membre ale CAER. Daca pentru alte produse nu exista posibilitate, totusi pentru cereale exista aceasta posibilitate. Nemtii spuneau ca productia la hectar fiind mai mica in Romania si in Uniunea Sovietica, aceste tari au obligatia sa faca eforturi mai mari pentru a creste productia de cereale. Pana se va ajunge la acest lucru, sa se analizeze legaturile comerciale ale tarilor exportatoare de cereale. Dupa aceasta, neamtul face si niste considerente, niste rationamente aratand ca productivitatea muncii in agricultura este redusa, ca intre tarile membre ale CAER aceasta difera, ca in RDG si in Cehoslovacia aceasta este mai mare, pe cand in celelalte este mai mica. Aceste materiale si considerente le-au transmis in scris participantilor inainte de inceperea sedintei.
Se vede ca trimitand inainte de sedinta aceste materiale, ei nu cunosteau punctul nostru de vedere, dar cu toate acestea nu se asteptau sa punem asa problema.
O alta problema la care ne asteptam sa se provoace mari discutii era in legatura cu "Raportul Secretariatului cu privire la cea de a 15-a aniversare a CAER". Acest material,? (care) a fost difuzat de Secretariat in ajunul sedintei, nu continea idei si propuneri care sa provoace discutii, insa intr-o varianta initiala pe care o pregatise, dupa plenara din 17 februarie a.c., exista o pagina care continea chestiuni polemice la adresa Albaniei, dar, din cate s-a vazut, aceasta chestiune a fost scoasa.
Aceasta era o chestiune la care ne asteptam la discutii intre noi si celelalte delegatii, ne mai asteptam si la posibilitatea ca in discutii sa se ridice propunerea veche in legatura cu intreprinderi(le) comune, cu uniuni.
A mai fost o chestiune in legatura cu unele probleme de transport, pe care eu nu am inclus-o in material. Aceasta chestiune s-a lichidat in timpul discutiilor.
Cand am plecat, noi eram pregatiti, ne-am pregatit de acasa si cu textul de interventii, pentru a ne spune clar punctul nostru de vedere, sa nu cadem de acord cu nimic din chestiunile pe care le propuneau. Pe toate aceste probleme si chestiuni, celelalte tari nu aveau pareri deosebite, acesta era un lucru diferit fata de alte sedinte unde mai exista cate o problema in care erau puncte de vedere diferite.
In legatura cu faptul ca asupra chestiunilor supuse examinarii se cunostea ca urma sa aiba o parere deosebita doar RPR, a venit faptul ca tovarasul Barladeanu nu a putut sa ia parte la sedinta fiind retinut la plenara. Acest lucru i-a preocupat pe ei. Mie mi-a lasat impresia ca ei cred ca neparticiparea tovarasului Barladeanu a fost facuta cu intentia din partea noastra de a ocupa in sedinta o pozitie obstructionista.
In prima zi, cand se facea incercarea aparatelor de translatie, din intamplare traducatorul se gasea in cabina destinata RPR si a auzit o convorbire intre Fadeev si secretarul adjunct Zborowski, traducatorul nostru a prins numai unele franturi din conversatie.
"De ce n-a venit reprezentantul Romaniei?", la care Fadeev a spus: "Este Cioara aici; am primit in acest sens o scrisoare de la cei care se bazeaza pe forte proprii (!); dar nu este nimic⦠noi vom discuta asa cum socotim noi".
La acest raspuns, Zborowski a adaugat: - "Bine ca au gasit o scuza".
Se punea problema daca in lipsa tovarasului Barladeanu se vor putea purta discutii normale. Ei isi faceau socoteala ca pot sa speculeze unele greseli pe care eu le-as putea face.
Eu am avut interventiile scrise dinainte la cele patru probleme principale, acestea au fost interventiile mai esentiale, iar la celelalte chestiuni, unde nu aveam interes, interventiile au fost foarte scurte, aceasta pentru ca nu erau chestiuni care sa ne atraga interesul. Toate celelalte au mers pe discutii abstracte. In unele chestiuni eu m-am marginit la acest lucru: ca nu avem observatii, daca vom avea le vom comunica in scris.
Tabacobol, care statea aproape de Leseciko, a observat satisfactia lui si a celorlalti, atunci cand interventiile mele erau scurte. Parca rasuflau usurati dupa ce terminam de vorbit.
Primirea care mi s-a facut la inceperea sedintei a fost o primire rece, insa o primire corecta. O singura data, la primul punct de pe ordinea de zi, Leseciko m-a scapat "din intamplare" la luarile de cuvant, m-a sarit, a facut aceasta probabil ca sa-mi dea sa inteleg ca este o diferenta intre mine si ceilalti. S-a facut ca nu ma vede. Dar nici eu nu am vrut sa dau nici o importanta lucrurilor de acest gen. Aceasta a fost atmosfera de pregatire a sedintei.
Sedinta s-a deschis printr-o propunere a lui S. Todorov de a se trimite o telegrama tovarasului Hrusciov, propunere cu totul neasteptata, oferindu-se sa ne prezinte si proiectul telegramei. A spus ca noi, comunistii, nu putem sa trecem peste un asemenea eveniment si ca propune sa trimitem o telegrama si, spunea el, daca sunteti de acord va propun si textul.
Parca mi s-a parut ca in acest timp neamtul si-a indreptat privirea la mine. Eu am spus ca sunt de acord cu trimiterea acestei telegrame. Atunci ni s-a difuzat la toti aceasta telegrama. Este interesant de retinut ca textul telegramei a fost multiplicat la gestender. Ne-au difuzat acest text si ne-au spus ca ni se dau 10 minute pentru a citi-o. Pana la urma nu ni s-au mai dat.
Textul telegramei avea doua parti - una care aducea elogii lui Hrusciov si a doua care se referea la unele teze principale ale colaborarii economice, care ar intra in preocuparile Comitetului Executiv.
La partea a doua a acestei telegrame eu am avut doua observatii la o fraza unde se vorbea despre preocuparile Comitetului Executiv in ceea ce priveste dezvoltarea economica a tarilor socialiste si a doua, la partea care, referindu-se la Declaratia Consfatuirii din 1960, explica succesele economice ale tarilor socialiste prin factori internationali: ajutor reciproc, sprijin reciproc.
Eu mi-am pregatit un text care parafraza o teza din Declaratia din 1960, referitoare la datoria internationalista a tarilor socialiste de a dezvolta industria si agricultura folosind la maximum posibilitatile lor.
La prima pauza a venit la mine Todorov, autorul telegramei, cu Zavoljski, care in prezent este seful biroului de presa al CAER, ca sa le transmit observatiile mele.
Sa fie o scrisoare lunga cu un material complex la care sa ne raspunda prin 10 sau 100 de scrisori. Trebuie sa gasim timp sa-i facem o placere. Chiar daca ar vrea sa i-o arate iugoslavilor, sa-i fie frica ca s-o arate sau sa o publice. Uite asa sa-i lucram, sa-i jucam. Sa faceti o scrisoare in care sa fie cuprins tot ceea ce nu am putut spune sau nu am avut timp sa spunem.
Sa fie asa o scrisoare din care sa reiasa ca suntem uimiti, sa-i facem sa nu aiba somn, sa fie obligeti sa o arate lui Gomulka, sa-l puie in dilema. Trebuie bine dezumflat. Pe chestiunea Pietii Comune sa-i facem un capitol, sa-i scrii niste lucruri ca sa nu mai pomeneasca.
Sa stiti ca ei sunt mai legati de noi decat suntem noi de ei, cei mai interesati sunt ei. Noi avem produse pe care ei nu le au. Au si ei produse de care noi avem nevoie, insa trebuie stabilite relatiile cu ei in mod realist, sa nu fortam. Cand ma uit la el parca il vad intotdeauna imbracat in sutana de popa. In anumite imprejurari pareau ca ne-ar sustine. Daca ati vazut ca din Declaratia plenarei au publicat si polonezii ceva extrase, si cehii, si ungurii au publicat. Polonezii publica acest pasagiu in care se vorbeste despre CAER. Ce publica cehii este de-a dreptul tendentios.
