De câte ori s-a născut Iisus?

Crăciunul „pe Stil Vechi” sărbătorit de bisericile Rusă şi Sârbă, de Patriarhia Ierusalimului şi de mânăstirile de la Muntele Athos – cu excepţia Vatopedului – are un decalaj de 13 zile faţă de calendarul gregorian promulgat în 1582 de Papa Grigorie al XIII-lea şi însuşit după 1923 de o bună parte a bisericilor ortodoxe. Diferenţa de 13 zile care reprezintă o îndreptare „astronomică” a calendarului vechi nu schimbă cu nimic esenţa sărbătorii de Crăciun, deşi ea provoacă destule confuzii şi polemici acerbe.

În România, lipovenii sunt cei mai numeroşi creştini care marchează Crăciunul „pe Vechi”. La Jurilovca, un cunoscut sat lipovenesc din Delta Dunării, pregătirile încep cu patru zile înainte, iar masa abundă de gustări. Felul principal este gâsca umplută cu mere. Conform tradiţiei, în camera în care se întruneşte familia pentru festinul de Crăciun, duşumeaua se acoperă cu fân proaspăt, iar picioarele mesei se leagă cu lanţuri, având rolul simbolic de îndepărtare a răului din casă.

În Basarabia, în Ajunul Crăciunului pe Stil Vechi se taie porcul; ca semn că este sacrificat pentru Naşterea Domnului, pe ceafă i se crestează semnul crucii. Se mai spune că, după cum este aşezată inima în interiorul porcului, aşa va fi şi iarna.

Pregătirea mâncărurilor are, în Basarabia, dimensiunile unui ritual străvechi: friptura, cârnaţii, pârjoalele, răciturile, sarmalele, cozona­cul şi nelipsiţii „crăciunei” tronează pe masă, la loc de cinste, alături de vinul roşu. În satul Coloniţa din centrul Basarabiei, membrii familiei se trezesc în jurul orei 2 noaptea şi se aşază la masă, căci atunci, se spune, s-a născut Hristos. Tot atunci se face şi friptura. În Republica Moldova, creştinii serbează Crăciunul în două zile diferite: unii pe 25 decembrie şi alţii pe 7 ia­nuarie. Mitropolia Moldovei, pendinte de Patriarhia Rusă, ţine calendarul „pe vechi”, în vreme ce ambele stiluri sunt recunoscute de Biserica Ortodoxă Română în cadrul căreia funcţionează Mitropolia Basarabiei. Numeroase polemici s-au creat însă în jurul celor două date.

Cei care păstrează Calendarul Vechi nu recunosc tendinţa marcării Crăciunului la 25 decembrie, după Calendarul Nou. Confuzia se adânceşte atunci când creştinii basarabeni, mari amatori de petreceri şi de mese bogate, sărbătoresc de două ori Crăciunul: şi pe 25 decembrie, şi pe 7 ianuarie; de două ori Anul Nou: şi pe 31 decembrie, şi pe 13 ianua­rie! Ei nu pot răspunde la întrebarea firească: „La care Crăciun ţinem postul?”, fiindcă până la 7 ianuarie se trece şi prin Anul Nou oficial, când, de regulă, moldovenii din stânga Prutului deschid multe sticle de votcă şi de şampanie…

Un posibil răspuns la această dilemă ni-l oferă Părintele Cleopa în învăţăturile sale. „Calendarul Vechi nu s-a schimbat, ci s-a îndreptat. El este un ceas al vremii; dacă tu ai calendar cu un ceas în urmă sau cu două, al tău este bun, că a rămas în urmă? Sau pentru calendar să ne sfădim, să ne dezbinăm, să ne urâm că nu mai suntem ortodocşi? Ai auzit vreodată zicând: «Sfinte mucenice calendare, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi?». Ai auzit nebunii de acestea? Calendarul, dacă ar fi sfânt, ar trebui să ne închinăm la el! Or, calendarul este dogmă? Nu. Pentru că toate dogmele sunt sintetizate numai în Crez.”