Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Presedintele Asociatiei Romane de Politica Externa, fostul ambasador Aurel Preda, face dezvaluiri din culisele elaborarii si semnarii Declaratiei de independenta a Republicii Moldova de la a carei semnare se implinesc maine 20 de ani.
Cum s-a intamplat ca la 27 august 1991 va aflati la Chisinau? Cu cine din oamenii de stat ati avut atunci discutii ?
Aurel Preda: De fapt, am venit la Chisinau pe 25 august 1991, la cererea prietenului meu Vasile Nedelciuc, cu care colaborasem asa de bine in timpul Conferintei din 26-28 iunie 1991 privind Pactul Molotov-Ribentropp, reuniune care a marcat 51 de ani de la raptul comis asupra Romaniei de cele doua imperii, rosu si nazist. Cu acea ocazie, i-am cunoscut pe presedintele Snegur, pe deputatii Vasile Nedelciuc, pe Valeriu Matei, un tanar politician si bun roman, pe prof. univ. dr. Alexandru Mosanu, presedintele la acea vreme al Parlamentului, pe sovieticul (inca) dr. V.A. Alexandrov, pe Larry Wyman, profesor la Universitatea Harvard (SUA), Arthur Hainci (Polonia) si pe multi altii, cu care am colaborat la redactarea documentului intitulat "Declaratia de la Chisinau (eu am insisitat asupra includerii in titlu a localitatii) cu privire la Pactul Molotov-Ribentropp si consecintele sale asupra Basarabiei" (de fapt, asupra Romaniei). Asa cum se vede si din titlu, Declaratia este primul document postbelic, adoptat in cadrul unei Conferinte internationale prin care se condamna, fara echivoc, Pactul cu diavolul si se cere lichidarea consecintelor sale asupra Basarabiei si, pe cale de consecinta, asupra Romaniei. Probabil, am facut impresie buna, daca am fost invitat, cateva saptamani mai tarziu, sa ajut la redactarea celui de-al doilea act, firesc as spune, Declaratia de independenta a Republicii Moldova.
Sefii de la Bucuresti au stiut despre aceasta deplasare a dvs. la Chisinau? V-a oferit cineva vreun mandat?
Nu prea am avut unul... scris. Si nici nu era nevoie pentru ca interesele supreme ale statului sunt si trebuie sa fie in sufletul si inima oricarui diplomat roman, si nu numai. E un datum.
Care este diferenta dintre Declaratia despre Suveranitate din 1990 si Declaratia de Independenta din 1991?
Dupa parerea mea, cele doua documente reprezinta etape ale aceluiasi proces ireversibil de desprindere din ghearele ursului rus. Ultimul de pana acum este chiar certificatul de nastere al noului stat – R.M.. Din pacate, din motivele invocate mai sus, cea de-a treia etapa intarzie... Dar va veni, si Moscova e constienta de acest lucru si va incerca sa-l impiedice, in zadar insa.
Cine credeti ca mai poate fi considerat coautor al acestui document, caci la Chisinau sunt cel putin trei pretendenti la calitatea de coautor, daca nu chiar ca autori ai declaratiei...
La elaborarea acestui document istoric a contribuit un numar de cinci-sase personalitati politice, intre care si domnii Nedelciuc si Matei. Modus operandi era ca, in mod democratic, participantii sa intervina la discutarea punct cu punct a continutului documentului, de la titlu pana la ultimul paragraf. Cuvantul final mi-a apartinut intotdeauna mie. Este bine de retinut ca am "masurat" personal, cum se spune, cu "sublerul", diferitele propuneri de text, care veneau de la participantii la acest efort istoric. Am evitat astfel sa folosesc cuvantul "popor", pe care l-am inlocuit pe tot parcursul Declaratiei cu cuvantul "populatie", pentru ca spre deosebire de ideologii Moscovei si prozelitii ei de la Chisinau, cred ca este vorba despre unul si acelasi popor, poporul roman. In final, am folosit o singura data cuvantul "popor" in contextul Declaratiei Independentei, de fapt de Moscova, dar am adaugat exigent, in stransa si corecta legatura, cu realitatea, ca acest act – actul independentei – are loc "in spatiul devenirii sale istorice si etnice". Asadar, ma bucur pentru aceasta afiliere la documentul Independentei, chiar dupa decenii, a unor oameni politici din Chisinau. Documentul, astfel elaborat, a fost gata la data de 26 august 1991, la ora 18:15, si a fost prezentat de mine, personal, dupa dactilografiere, presedintelui Parlamentului, domnul prof.univ.dr. Alexandru Mosanu, care l-a aprobat fara comentarii. Am propus, si domnul presedinte Snegur a fost de acord, ca documentul sa fie supus aprobarii unei Mari Adunari Populare. In fata cladirii guvernului si in imprejurimi, strajuiti de statuia lui Stefan cel Mare si Sfant, aproximativ un milion de oameni au salutat cu entuziasm, in dimineata zilei de 27 august 1991, actul in sine prezentat de domnul Alexandru Mosanu si de presedintele Snegur. "Agora" a hotarat, de asemenea, ca documentul sa fie prezentat spre aprobare Parlamentului.
Ce ati raspunde la eventuala reactie a moldovenistilor de la Chisinau ca Declaratia de Independenta a R. Moldova a fost scrisa, iata, "de un roman"... "de unul de la Bucuresti"?
"Moldovenistilor", cum le spuneti dvs. celor de la Chisinau, care dau dovada de un pagubos "patriotism local", le-as raspunde, invocand invatamintele istoriei, ca aceasta inclinatie nu duce nicaieri si, mai ales, produce necazuri propriilor sustinatori. Exemplul Actului Unirii de la 1859 e suficient, cred. Declaratia de Independenta din 27 august 1991 nu a fost opera unor straini, ci tot a unor romani. Ceea ce conteaza este daca documentul reflecta interesul si instinctul national, daca orice roman citindu-l se regaseste si e de acord cu el.
Ati avut vreo implicare in disputele privind Insula Serpilor, apoi la modesta victorie diplomatica legata de acest litigiu?
In faza discutiilor pe aceasta tema, in calitate de director al Directiei Juridice si a Tratatelor din MAE de la Bucuresti, am contribuit decisiv la elaborarea mandatului delegatiei romane in anii 1994-1995. Din pacate, ca de obicei, in ultimii ani, lovitura a fost primita de la cine nu te asteptai, si anume, de la fostul ministru de Externe Adrian Severin (un evreu originar prin familie de la Chisinau) care in cadrul negocierilor cu ucrainenii pentru incheierea tratatului politic de baza a recunoscut pe neasteptate ca Insula Serpilor apartine Ucrainei, cerand ca aceasta precizare sa fie inclusa in textul Acordului conex. Va imaginati, cred, uimirea delegatiei ucrainenilor, care potrivit unor surse au chefuit toata noaptea la Ambasada Ucrainei de la Bucuresti. Si aveau dreptate! Era un dar neasteptat... Astfel ca pe parcursul celor 24 runde de negocieri cu ucrainenii, care au urmat si care au premers procesului de la Haga si chiar la proces nu s-a mai pus problema posesiei acestei insule din moment ce Severin o daruise Kievului, ci numai impartirea echitabila a platoului continental din jurul ei. In opinia mea, rezultatul procesului de la Haga nu a fost modest, ci este multumitor, iar membrii delegatiei romane, care mi-au fost "invatacei", s-au achitat bine de misiunea incredintata.
Vasile Soimaru - deputat in Parlamentul R. Moldova
Acest interviu apare simultan la Bucuresti si Chisinau (ziarul Timpul)
