Dej si Ceausescu, "coafati" la Armata

Jurnalul National: In ce perioada ati fost ministru al Apararii Nationale?

Gral (r) Nicolae Spiroiu: Am fost ministru al Apararii in perioada aprilie 1991 - martie 1994, trei ani in trei guverne: Petre Roman, Stolojan, Vacaroiu.

S-a scris ca, inainte de a fi ministru al Apararii Nationale, ati fost in contact cu problema gestionarii arhivelor CC al PCR si a Securitatii de catre Armata.

De nici un fel. A scris ceva un ziar, dar nu este adevarat.

Care era situatia gestionarii arhivelor mentionate in momentul cand dumneavostra ati preluat conducerea Ministerului Apararii Nationale?

In momentul cand am preluat conducerea ministerului, in aprilie 1991, arhivele CC al PCR se aflau la Pitesti, in mai multe camere la depozitul de arhiva al Armatei din Trivale. Stiam ca ele au fost transportate acolo imediat dupa 22 decembrie 1989, in perioada in care la Comitetul Central se aflau inca revolutionarii si unde s-a apreciat ca este pericolul ca aceste arhive sa se degradeze, sa fie instrainate, distruse, ma rog, descompletate. Atunci, Consiliul Frontului Salvarii Nationale a luat masura ca ele sa fie scoase de acolo si transportate la Armata, la Ministerul Apararii, deoarece in mod normal ele ar fi trebuit sa ajunga la Arhivele Statului, fiind parte din Arhivele Statului. Numai ca Arhivele Statului la vremea respectiva apartineau de Ministerul de Interne, deci de Securitate, care pe undeva nu mai era functionala in perioada aceea. Nefiind functionala, s-a dat ordin Ministerului Apararii Nationale sa le preia si sa le transporte.

Astazi insa, nimeni dintre cei care mai traiesc nu-si asuma responsabilitatea de a fi decis preluarea arhivelor de catre Armata. Si nici din partea Armatei nu-si asuma cineva raspunderea de a le fi preluat.

Bineinteles ca nu era nimeni la Arhive dintre administratori. Ele au fost luate in conditii specifice revolutiei, deci incarcate cu grija in camioane cu prelata, cu protectie, nu s-a pierdut nici un document, din cate stiu, din cate mi s-a raportat cand am devenit ministru. Au fost depozitate in conditii de siguranta, dar, repet, fara un inventar, fara o preluare pe baza unui proces-verbal, fara nici un fel de document. Deci au fost preluate in conditiile specifice momentului revolutionar de atunci, din cate stiu eu la cateva zile dupa 22 decembrie. A continuat probabil si in luna ianuarie, in primele zile ale lunii ianuarie. Ce s-a reusit sa se faca chiar de catre predecesorul meu, domnul general Stanculescu, la Arhivele de la Pitesti s-a asigurat securitatea acestei arhive. Deci nu s-au sustras documente. Chiar in cei trei ani cat am fost eu ministru n-a aparut in presa, asa cum s-a intamplat cu alte arhive, nici un fel de documente din acea arhiva, deci s-a asigurat securitatea. In plus, au inceput pregatirile pentru ca arhiva sa fie predata.

Intre timp au aparut colectii de documente publicate de anumiti istorici, cu statut special insa. Puteti sa ne relatati modalitatea in care s-a facut, incepand cu anul 1995, transferul arhivelor de la Pitesti catre Arhivele Nationale?

Pot sa va redau cum a inceput acest lucru. M-a preocupat aceasta chestiune cand eram ministru, deoarece apareau in presa tot felul de afirmatii de maniera ca Armata detine aceasta arhiva si nu vrea s-o dea s.a.m.d. Am organizat, ca ministru al Apararii, o conferinta de presa in care am lamurit situatia acestor arhive de la Pitesti, de la depozitul de la Trivale. Masurile luate atunci au fost in maniera, daca vreti, de bun simt. Ministerul Apararii Nationale a preluat arhiva asa cum gasesti un portofel pe strada. Cand il dai la politie faci un inventar. Deci a inceput in primul rand inventarierea arhivei preluate. Unele dosare fusesera distruse, descompletate, in procesul acela care spuneam eu, in situatia aceea de revolutie. A urmat reasamblarea documentelor, clasificarea lor, numerotarea, inventarierea, o operatie foarte laborioasa. Depozitul de arhiva de la Pitesti era un depozit in care activitatea arhivistica nu solicita mai mult de cinci, sase angajati, cu comandantul depozitului cu tot. In aceste conditii, chiar generalul Stanculescu a suplimentat statul de organizare si cred ca si eu, ca ministru. Cred ca am ajuns acolo pana la vreo 60 de angajati. Dar toti verificati, oameni seriosi, care au lucrat la clasificarea si punerea fondului documentar spre a fi predat acolo unde se va dispune de catre organele abilitate.

Totusi, cei de la Arhivele Nationale spun ca au preluat in 1995 Arhiva CC al PCR fara nici un fel de evidenta, la metru liniar. De asemenea, acestia afirma ca preluarea fondurilor nu s-a facut integral nici acum. Stiti cumva ce fel de documente erau la Pitesti, de la ce foste institutii ale statului comunist?

Erau numai documentele Comitetului Central al Partidului. Numai ca, Partidul Comunist Roman, fiind forta conducatoare, practic toate activitatile statului se regaseau sub aspect politic in aceasta arhiva. Unele erau legate de relatiile internationale, altele erau legate de activitati economice, toate departamentele sau toate compartimentele sociale, economice, politice se gaseau in aceasta arhiva.

Spuneati ca personalul Arhivelor de la Pitesti a operat inventarierea documentelor. Puteti sa relatati pe ce criterii s-a facut inventarierea, a existat o selectionare a documentelor?

Totul se facea sub indrumarea sectiei Arhivelor Militare din Marele Stat Major, care avea specialisti care au dat indrumarea necesara pentru ca arhiva sa fie repusa in ordine, ca sa poata fi predata. Ceea ce pot sa va spun este ca s-a asigurat securitatea ei, n-au existat documente care sa apara in presa, sa fie luate, sa fie sustrase de nici un fel. Numai ca procesul a fost indelungat si mai ales, din cate stiu eu, in perioada cat am fost eu ministru inca n-am inceput, desi am insistat ca noi sa incepem sa predam aceasta arhiva. Era si o parte militara, pentru ca exista sectia pentru probleme militare, de justitie, aparare a Comitetului Central. Unele din aceste documente chiar priveau relatiile militare: Tratatul de la Varsovia, asa-zisul Comitet Politic Consultativ al statelor membre ale Tratatului de la Varsovia, deci exista si o componenta cu caracter militar care ar fi putut intra in arhivele militare. Ce pot sa va spun este ca in perioada in care am fost eu ministru, inca nu se luase o decizie privind cine sa preia aceasta arhiva. Am auzit - si subliniez, am auzit - ca a fost o decizie a Parlamentului, a Presedintiei, a unui guvern, nu stiu carui guvern, probabil pe timpul CDR-ului, sau poate inainte de a fi guvernarea CDR, cand s-a dispus ca aceasta arhiva sa fie predata pe niste compartimente. Adica o parte din arhiva asta care tine de relatii externe, daca nu ma insel, sa fie data la Ministerul de Externe - dar sunt supozitii - , alta sa fie data la Arhivele Statului. Deci inteleg ca s-a dispus ca aceasta arhiva sa fie predata in functie de tematica documentelor.

Din experienta dumneavostra de militar cunoasteti in ce masura Armata a gestionat arhivele fostei Securitati pana la infiintarea SRI?

Niciodata Armata nu a administrat arhiva Securitatii.

LAPSUS

Desi acum gen. (r) Nicolae Spiroiu declara ca Armata nu a gestionat in nici un moment arhivele fostei Securitati, in aprilie 1992, in calitate de ministru al Apararii, recunostea: "Situatia Arhivelor preluate de MApN in decembrie 1989 si ianuarie 1990 de la fosta Securitate, din dispozitia conducerii Consiliului Frontului Salvarii Nationale: de la Departamentul Securitatii Statului au fost preluate o parte a Dosarelor de la Directia a V-a, fosta Directie de Paza si Protectie a familiei Ceausescu; de la Ministerul de Interne, MApN a preluat toate arhivele MI, inclusiv arhivele Departamentului Securitatii Statului, incepand cu data de 23 decembrie 1989. (...) Au fost preluate peste 100.000 de dosare care au fost predate Arhivelor Statului". In aceeasi conferinta de presa, gen. (r) Nicolae Spiroiu a facut o informare si despre documentele fostului CC al PCR, care au fost preluate de Armata in decembrie 1989: "De la fostul CC al PCR au fost recuperate documentele si arhivele Sectiei de Propaganda, Sectiei de Gospodarie, Sectiei Militare, Sectiei de Justitie, Sectiei de Relatii Externe, Sectiei de Scrisori si Audiente, Arhiva Istorica". Mentionam, de asemenea, ca inainte de a fi puse in circuit public prin Legea Arhivelor (1996), documente din Arhiva CC al PCR au fost publicate in presa si in literatura de specialitate de catre istorici cu relatii speciale in zona puterii.