Dezvaluiri - Spionaj in interiorul gruparii "Brancusi"

DANIELA DUMITRESCU, EUGEN CIUFU, GABRIEL BURLACU

Jurnalul National: Adrian Bogza este unul dintre expertii dvs...

Lucian Radu Stanciu: Nu! Bogza nu e expert in nimic.

Pai, figureaza ca expert pe site-ul firmei dvs. de expertiza si evaluare a operelor de arta..

El doar a girat si a patronat munca unor experti, facand si demersuri in strainatate.

La dvs. pe site, la sectiunea "Personalitati care au contribuit la expertizele firmei", Adrian Bogza figureaza ca fiind "specialist in fizica si chimie".

El este inginer electronist si, de exemplu, am avut filme cu Brancusi si fotografii…

Are atestat de expert?

Faptul ca este inginer electronist, pentru fizico-chimice este un atestat.

Era angajatul dvs.?

Nu, el lucra intr-o firma independenta. Pentru asta ne-am si vazut.

A lucrat in MApN?

Va spun ca nu l-am legitimat, dar se spune ca este colonel in rezerva (…) E un tip tanar, destept, vorbeste 4-5 limbi si se ocupa cu consultanta financiara si altceva. Vad ca din consultanta asta si-a ruinat firma. A venit cu aceste cercetari pe Brancusi, pe care le-a preluat de la alta firma.

De la ce firma?

De la firma Romsit SA, care se ocupa cu portelan, cu sticla. A fost o firma foarte puternica in epoca comunista.

Se spune ca era girata de Securitate…

Toate firmele care lucrau cu strainatatea erau girate de Securitate. Astia sunt securisti care au facut bani pentru economia nationala, nu trebuie sa-i condamnam! Aici lucrau diversi experti de arta, modelatori, aveau fabrica de portelan, de galeuri in imitatie. Si eu, ca expert de arta, am fost invitat acolo… ROMSIT epuizandu-si forndurile si interesul, probabil, ne-a varsat la acest domn Bogza, pe mine si grupul meu. Eu nu aveam nici o tangenta cu el, dar l-am crezut onorabil si sociabil. La inceput a foarte curtenitor, foarte… pana a pus mana pe secretele cercetarii. Mi-au dat o camera, la care si-a facut si el o cheie, si a furat toate fotografiile, filmele cu locurile in care au fost descoperite operele si proprietarii. Era o geanta plina cu filme color. Le-a luat pe motivul ca le prelucreaza el pe calculator. L-am sunat de nenumarate ori sa-mi dea geanta cu filme. Avea un angajat austriac (ULBING HERBERT, unul dintre asociatii lui Adrian Bogza - n.r.), care a plecat cu o masina, cu documentatia Brancusi. Voiam chiar sa contactam niste experti internationali. A murit subit, in Ungaria, intr-un accident si au disparut si documentele, si filmele, tot (…) Misiunea lui era sa faca legatura cu expertii germani. Principalul vizat era Friederich (al doilea nume este neinteligibil - n.r.) si alti experti din Franta. Pe langa documentatia disparuta, a mai disparut atunci si o importanta suma de bani...

Ca sa intelegem mai bine, spuneti ca Bogza v-a furat cheia de la camera de cercetare?

Nu a furat-o, si-a facut o cheie…

Cu acceptul dvs.?

A cerut acceptul. Domnule, parea o firma destul de onorabila, cu un colonel care conduce acolo… deci aveam o camera in care tineam fotografiile, filmele, declaratiile proprietarilor, actele de cumparare, ca tot spunea Modorcea ca le-am cumparat illicit. Eu, plecand in Grecia, tocmai intr-o documentare cu Brancusi, asta (Bogza - n.r.) intra-n camera cu Modorcea (…) Dvs. m-ati intrebat cum stia Antonovici piesele. Prin mai multe modalitati. A fost la atelierele lui Brancusi si si le-a reamintit vazand fotografii de foarte buna calitate. Pe altele le-a vazut in Romania si le-a studiat aici (…)

Rolul Securitatii

Sustineti ca Securitatea nu a avut nici un rol in toata aceasta afacere?

Securitatea incepe sa aiba un rol in toata aceasta afacere din 1955. Incepe sa faca investigatii despre locurile in care se afla lucrari Brancusi, se descopera foarte multe lucrari, se pun, pentru niste prudente, in niste depozite ale Securitatii, si foarte putine se pun pe piata, pentru ca securistii (…) Uite, jumatate din aceste piese, de aici (ne arata o carte scrisa de el si de un alt controversat personaj, Victor Craciun - n.r.), despre care tipa domnul Modorcea ca sunt false, nu mai sunt in tara. (...)

Toate piesele expertizate de dvs. au fost folosite in afaceri pe bani grei. Este cazul de la Barlad…

Dar vi se pare ceva nefiresc intr-un stat capitalist? In Occident nu se intampla fel? (...)

Aveti idee pe unde sunt acum toate piesele astea, descoperite de dvs. si atribuite lui Brancusi?

In 2001, stiam pe unde sunt…

Va spunem noi: unele sunt prin seifurile unei banci, altele pe la ROMSIT…

Deci ROMSIT-ul, avand la vremea aceea oameni inteligenti, prin 2000, si avand si o disponibilitate de bani la acea vreme, nu mai stiu cine le-a facut recomandarea si au zis: "Hai, dom’le, sa cumparam si noi o piesa d’asta". Si o piesa le-am dat eu in schimbul unei masini vechi.

Ce marca?

O Honda. Pe mine nu ma interesa castigul, ma interesa sa scot volumul doi la o carte.

Si a doua piesa cum a ajuns la ei?

Au cumparat-o printr-o consignatie pe baza a circa 15-20 de expertize. La vremea aceea nu-l cunosteam pe Antonovici, dar erau altii: Irimescu, era academicianul Dan Grigorescu… Eu le-am facut un rezumat si o sinteza a expertizelor, si cred ca au facut o investitie foarte buna. (…)

Cu cat au cumparat piesa?

Pai, cred ca cu 60.000 de dolari. Dar nu au cumparat ei totul, pentru ca, la vremea aceea, descoperisem putine piese, de aceea si pretul era mai mare. Plus ca nu erau denigrate. (…)

Unde ati gasit piesa asta?

Ea a apartinut colonelului Ion Mancu, care, pare-se, a lucrat in Securitatea romana. Omul era mare colectionar de arta si a depus-o la aceasta consignatie. (…)

Cine era atunci director la ROMSIT?

Nu stiu exact specializarea lui, lucra in comertul exterior: Nicolae Dumitrascu.

Dar piesa a trecut prin firma dvs…

Da. Domnul Mancu, avand mare incredere in mine ca expert, a depus piesa intr-o consignatie pe care o conduceam eu.

De fapt, consignatia era a dvs…

Da. A depus-o legal. Am si eu putin simt al afacerii; am cumparat si eu o parte din piesa, la vremea aceea. Va dati seama, aia era a doua piesa pe care o vazusem eu.

Deci v-ati luat procent din vanzare…

Nu, din consignatie am cumparat-o eu, impreuna un tip care era in relatii cu Grecea. La randul nostru, cand ni s-a facut o propunere interesanta de vanzare (se balbaie - n.r.) mi-am oprit 14% din piesa. (…) Eu am fost omul de consignatie. Am simtit si eu putin ca merita sa bag niste bani in piesa si, pe urma, cei 14% i-am schimbat cu niste tablouri, ca sa ies complet din joc.

Falsuri "autentice"

FALS. "Madona" plasata de grupare la Romsit

Vestea proasta pentru dvs. este ca piesele respective sunt considerate false de catre comisia de expertiza constituita la cererea lichidatorului ROMSIT.

Care comisie de expertiza? De la Ministerul Culturii, nu?

Si nu numai. De la Muzeul National de Arta, de la Institutul National de Criminalistica…

Sa va dau un exemplu: "Narcis". Problema e mai grava, fiind penala.

Cu cat ati cumparat-o?

Am facut un schimb, tot asa, cu tablouri din-astea de valoare. Eu, la ochiu’ meu, pot sa cumpar un tablou de valoare cu 800 de doalari si sa-l vand cu 8.000 sau cu 15.000 de dolari. La ora aia, "Narcis" nu era deloc expertizat. Domnul acesta, Buzea, doar banuia ca ar putea fi vorba de un Brancusi, fiindca era semnata doar cu "C.B."… Trebuiau investigatii foarte serioase, care sa dureze si doi ani. Asa putea sa-l dea la un pret mai rezonabil, ca pentru ceva dubios. A ramas ca la vanzarea ei sa-i mai dau si eu o suma daca descopeream ca e Brancusi. Se ajunge in Peru. Eu cer, ca proprietar, restituirea piesei. Nu s-a restituit nimic. Port o corespondenta cu politia…

La cat timp dupa disparitia piesei ati facut cererea?

Cererea mea a fost facuta prin 2001, la cateva luni dupa disparitie, cand am aflat de soarta ei. Pentru ca acest detinator, custodele meu, mi-a spus ca n-o are in Bucuresti si ca a dus-o la fosta lui sotie de la Ploiesti, pentru siguranta. Aveam incredere in om. De asemenea, aveam de gand sa ma duc la Ploiesti cu o masina pentru receptie, dar nu stiam adresa fostei sotii. Asa ca am telefonat la politie si am spus ca s-ar putea ca piesa sa fi iesit din tara. Am si un contract cu domnul Calapod, pentru recuperare. Colonelul Calapod cred ca deja trecuse in rezerva… Fusese seful UM 0215. Chiar am auzit niste zvonuri ca omul a luat niste bani si m-a tras pe sfoara.

Era in rezerva cand ati inceput colaborarea cu el?

Nu stiu sa se fi prezentat vreodata ca fiind in rezerva. Si asta a venit tot prin ROMSIT.

Cum adica a venit prin ROMSIT?

Pai, in contractul incheiat cu el, ca persoana fizica, spune ca el face toate diligentele si cheltuielile de recuperare. Si a si verificat cu expertii lui sursele fiecaruia. Chiar ne-am simtit sub protectia politiei. A spus ca ne ajuta cu investigatii, filme, fotografii, ceea ce i-a dat o anumita seriozitate.

Care este rolul societatii Dunarea SA in toata aceasta ecuatie?

Pai, ROMSIT-ul nu mai avea puterea sa ne sustina cercetarea si am ajuns la Francu (Costin Francu, director general al SC Dunarea SA la acea vreme - n.r.). Asta a vazut valoarea cercetarii noastre, nu stiu ce titlu avea. Numai ca Dumitrascu (directorul ROMSIT - n.r.) a cerut o suma fabuloasa. Ala (Costin Francu - n.r.) n-a dat suma, dar m-a chemat pe mine sa ma corupa, sa ma mut (de la ROMSIT SA la Dunarea SA - n.r.). Eu i-am spus lui Dumitrascu "Domnule, noi am realizat ceva stiintific sub palaria firmei dvs., uite ce-mi propune Francu". Atunci, Dumitrascu-mi spune "Domnule, iti multumesc ca ai fost sincer si ca nu tradezi interesele firmei noastre, dar du-te la Francu ala si vezi ce vrea, ca poate ma inteleg cu el si facem un plan comun de cercetare". Atunci, eu m-am dus la acest domn, Francu. Imi pare rau ca nu l-am ascultat, un om deosebit de inteligent, cand mi-a zis sa nu public nici un rand in presa, "pentru ca o sa apara interese contrare" etc. Mi-a mai zis sa discut cu dl Dumitrascu, sa gasim formula de a imparti interesele firmelor si m-a mai rugat sa fac niste cercetari pentru niste piese. Dupa care, parerea mea e ca si astia au terminat banii, dar au invocat ca eu nu am respectat regula de joc, intrand in niste polemici publice, si au intrerupt colaborarea.

Sponsorii

Ca sa fie foarte clar, cand vorbim despre Dunarea SA, este vorba de aceeasi societate care era controlata de Securitate…

Da.

Nu tot aceasta SC Dunarea SA v-a sponsorizat aparitia unei carti?

Nu.

Ba da. Daca vreti va aratam cartea!

Nu, domn’e, s-ar vedea pe carti. Nici ROMSIT-ul, nici Dunarea. Singurul om care m-a sponsorizat a fost domnul Bassam al Razem…

Domnule Satanciu, v-a sponsorizat si ROMSIT, si Dunarea. Uitati cartea!

Ah, da… Atunci e adevarat.

De fapt, cum ati ajuns la Dunarea si ROMSIT? Prin cine?

Primul meu contact cu Dunarea SA s-a facut prin ROMSIT, in sensul ca m-am dus si le-am facut o oferta pentru publicarea unui album cu Brancusi. (…) Ei au fost extrem de curiosi. Au vrut sa vada si ei o piesa… La vremea aia nu descoperisem decat doua sau trei piese. La imboldul lor, am plecat sa mai cautam prin Oltenia, prin sate. Tot Dumitrascu asta era director. (...)

Cine este Bassam al Razem?

Este un cetatean roman de origine araba, iordanian. Este un tip destept, vorbeste perfect romaneste. Are un magazin care vinde perdele si unul in care vinde calculatoare. Este un mare iubitor de cultura romana.

Nu se ocupa si cu import-export de cereale?

Habar n-am. Stiu ca se mai ocupa cu terenuri…

Sa vorbim si despre domnul Bogza. Spuneati ca va simtiti inselat de acesta?

Nu numai eu, ci intregul colectiv de cercetare, care nu a luat nici un ban. El a platit fax-ul, fotografii; ne-a lasat camera aia s-o folosim - el platea chiria…

Cand a furat filmele, cum ziceti dvs., ati reclamat asta la politie?

Nu am reclamat, pentru ca furtul a fost un fel de imprumut. (...). I-am trimis lui Bogza niste notificari si pe urma Bogza mi-a facut o declaratie prin telefon, pe care nu am inregistrat-o, dar am avut trei martori si am intocmit un proces-verbal. Imi recunoaste ca datoreaza mie si celorlalti suma, vorbesc aici de lefuri, de 100.000 de dolari si ca imi da banii in ianuarie. Salariul meu era de 1.500 de dolari pe luna. Sunt cinci ani de munca, timp in care nu am primit nici un dolar.

Aveati un contract pe suma asta?

Am intocmit contract cu un avocat, dar omul a zis: "Dom’le, intru in fals, fiindca nu am bani in banca".

Dar afacerile lui Bogza in jurul acestor statuete ajungeau la sume de zeci de miliarde de lei…

Sunt deplin constient…

Si acum ce va spune Bogza?

Spune ca da banii, dar nu-i are acum.

Stiti ca ,totusi, cel putin una dintre firmele sale este in faliment…

Poate fi un faliment real, dar poate fi si unul regizat. Sunt foarte multe indicii ca el are foarte multi bani in strainatate. (...)

Furtul "tezaurului"

In afara de Bogza, cine mai comercializa piese atestate de dvs.?

I-am dat mii de expertize in mii de cazuri. (...) Primul lucru care poate fi considerat pozitiv este ca domnul Bogza a donat chiar si o suma Academiei Romane pentru scrierea unei monografii de vreo mie si ceva de pagini a lui Brancusi. Au fost vreo 2.000 de euro. Lucrarea a ramas neterminata din lipsa de bani. Al doilea lucru care trebuie mentionat este ca domnul Bogza a facut niste tranzactii comerciale cu niste lucrari Brancusi in Romania, expertizate de mine. Cand spun expertizate de mine spun ca ma bazam in concluziile pe care le-am tras pe un grup intreg de experti de cercetare, pe filmari ale lucrarilor Brancusi si chiar pe parerea expertilor inamici, care spuneau ca piesele sunt facute de o singura mana. In legatura cu aceste tranzactii comerciale pe baza pieselor, eu nu stiu acum daca Bogza nu a incalcat Codul comercial roman, dar ce este cert este ca pe mine nu m-a instiintat de aceste miscari. Le-a ascuns de mine. A fost chiar o inselaciune, pentru ca din aceste tranzactii eu meritam cateva procente pentru munca de cercetare pe am facut-o impreuna cu alti specialisti. Practic, asta era intelegerea dintre noi. De fapt, nu am vazut nici un ban pentru toata aceasta munca depusa de noi. Nici macar leafa pentru care batusem palma. El ce-a facut... Dupa ce ne-a aflat secretele acestor cercetari, s-a adresat unei echipe concurente, care il avea in frunte pe domnul Modorcea. S-au furat practic dovezile noastre, fotografiile tot, tot. A patruns in camera unde aveam documente, a aflat sursele de la care am obtinut piese. Nu mai spun ca si din colectia mea au disparut niste piese, pe care nu stiu cine le-a luat... si pe care le tineam in acea camera pusa la dispozitie chiar de domnul Bogza.

Aceasta colectie se compunea din doua parti. Una in legatura cu care 10-15 experti si-au dat OK-ul si alta, compusa din vreo suta si ceva de pise brancusiene, care puteau sa fie produse ale scolii Brancusi. Piesele care au disparut din camera unde ne desfasuram munca de cercetare faceau parte din acelea care primisera OK-ul expertilor brancusologi. S-a ajuns la procese, iar ei si-au recunoscut faptele. Domnul Bogza mai lua cate o piesa din cand in cand din aceasta camera, pentru a merge cu ea la cate o prezentare pentru delegatiile din tara si din strainatate interesate de opera lui Brancusi. Toate aceste lucruri au fost facute de cei care strigau hotii!, prindeti hotii! Cei care au fost prinsi cu cazul Cocosul de la Cotroceni, cu vanzarea falsului Pogani de la Aliss.

Din cate ati vazut in ziarul nostru, Bogza a intrat in afaceri cu piese Brancusi, pe care in majoritatea lor le-a girat pentru credite din bancile romanesti...

Asta, probabil pentru ca le considera foarte valoroase si nu se indura sa se dispenseze de ele. Problema este ca majoritatea creditelor pe care le-a contractat nu au mai fost returnate. Gajul pus pe acele piese lasate garantie a fost executat de fiecare data. Reiese faptul ca nu prea punea baza pe acele piese...

Dar de iesiri de piese prin strainatate ati auzit?

Am aflat ceva de genul aceststa. Am auzit ca domnul Modorcea s-ar fi plimbat cu o piesa pe la Londra, dar n-am aflat ce a facut exact. De asemenea, domnul Calapod s-ar fi fatait cu o alta prin Italia. Vedeti... aici au fost niste interese.

Cum au iesit cu piesele prin vama. Normal ar fi trebuit sa aiba documente de insotire a operelor...

Domnule, cu piese de 30 de cm iesi fara sa te intrebe nimeni nimic. Da’ eu ma intreb, din toti acesti bolovani, de ce Interpolul n-a declansat un scandal macar cu unul.

In cartile pe care le-ati publicat in legatura cu opera lui Constantin Brancusi, un aport financiar l-a avut si Basam Al Razem. In schimbul banilor oferiti a primit cumva si opere cu semnatura sculptorului?

Inainte de a-l cunoaste noi, independent, a cumparat dintr-o consignatie centrala din zona Atene Palace doua piese extraordinare, pe care a dat niste preturi destul de mari la vremea aia, pentru ca in afacere s-a interpus si un intermediar. Culmea e ca eu stim de aceste piese si voiam sa le cumpar eu, numai ca eu nu aveam banii atunci. Deci le-a cumparat fara expertiza, pe principiul vazut-placut. Am aflat de aceste achizitii in momentul in care Bassam m-a intrebat ce parere am despre ele. Dupa aceea, a mai cumparat niste piese de la mine.

Nu ratati!

In numarul de maine, interviu cu Adrian Bogza, considerat creierul gruparii "Brancusi".