Din începuturile diplomaţiei

MISIUNE  ●  Documente diplomatice, editate de IDR
În vara lui 1914 începea primul război mondial. După mai bine de trei decenii de la semnare, clasa politică şi opinia publică au aflat de existenţa unui tratat de alianţă între România, Austro-Ungaria şi Germania. Volumul 11, Seria I,  al colecţiei "Documente diplomatice române", prezintă negocierile care au condus la semnarea amintitului tratat în 1883.

MISIUNE  ●  Documente diplomatice, editate de IDR
În vara lui 1914 începea primul război mondial. După mai bine de trei decenii de la semnare, clasa politică şi opinia publică au aflat de existenţa unui tratat de alianţă între România, Austro-Ungaria şi Germania. Volumul 11, Seria I,  al colecţiei "Documente diplomatice române", prezintă negocierile care au condus la semnarea amintitului tratat în 1883.

În 2006, la un an de la apariţie, Institutul Diplomatic Român (IDR) a început editarea sistematică a documentelor relevante pentru politica externă a României, de la cristalizarea instituţiilor de profil la finele secolului al XIX-lea pînă în perioada comunistă, inclusiv. Printre obiectivele IDR, alături de organizarea unor cursuri de instruire şi perfecţionare pentru membrii Corpului Diplomatic şi Consular al României, se regăseşte şi editarea colecţiilor de documente diplomatice. Spre deosebire de volumele apărute anterior, dedicate unor teme sau unor momente semnificative din istoria diplomaţiei româneşti, specialiştii Institutului au optat de această dată pentru editarea după criteriul cronologic, ceea ce, consideră Gheorghe Vlad Nistor, directorul IDR, individualizează demersul Institutului în spaţiul ştiinţific.

Colecţia "Documente diplomatice române" a debutat cu volumul aferent anului 1883, şi este structurată pe trei serii, ordonate, aşadar, cronologic: Vechiul Regat, România Interbelică, România postbelică. În cursul acestui an a apărut un volum aparţinând Seriei a II-a, şi cuprinde documente produse între 1 ianuarie-30 iunie 1936.

Primul volum din Colecţia "Documente diplomatice române", realizat de Alin Ciupală, Rudolf Dinu şi Antal Lukács cuprinde documente emise între 1 ianuarie-31 decembrie 1883, ilustrative pentru începuturile diplomaţiei româneşti. În octombrie 1883, tânărul stat român semna primul tratat important după proclamarea independenţei – tratatul de alianţă cu Austro-Ungaria, la care ulterior a aderat şi Germania. Opţiunea pentru alianţa cu Puterile Centrale scotea România din izolarea politică externă. Conform tratatului, în cazul unui atac asupra României, Austro-Ungaria se obliga să îi acorde asistenţă. Obligaţiile părţii române constau în a sprijini Monarhia dualistă în cazul unui atac din partea Serbiei sau Rusiei. În cuprinsul tratatului s-a mai specificat caracterul său secret. Valabil cinci ani, a fost prelungit, astfel că la declanşarea primului război mondial era încă în vigoare. Şi, culmea, într-o ţară ca România, unde totul se ştie şi se află, existenţa tratatului a rămas un secret.

Pentru că în anul analizat funcţionau canoanele diplomaţiei secrete, documentele din care reiese strategia de politică externă a statului român s-au aflat în custodia directă şi permanentă a Regelui Carol I, şi nu a Ministerului de Externe. Ce se găseşte în Arhiva Ministerului Afacerilor Externe – corespondenţa oficială a diplomaţilor aflaţi în misiune cu Centrala de la Bucureşti publicate în volumul de faţă – au fost coroborate cu cele existente la Arhivele Naţionale, Fond Casa Regală. Problematica adusă în discuţie a fost completată cu surse existente la Biblioteca Academiei Române şi la Biblioteca Naţională a României.

Organizate în baza unor legi succesive, între 1878-1880, statul român a dispus în primă fază de serviciile a 11 misiuni diplomatice, la Atena, Berlin, Belgrad, Bruxelles, Constantinopole, Londra, Paris, Petersburg, Roma, Viena. Cea mai mare parte a documentelor cuprinse în prezentul volum o constituie rapoartele şi telegramele oficiale ale şefilor de misiune acreditaţi în capitalele menţionate, împreună cu depeşele şi telegramele ministeriale de răspuns, corespondenţa particulară purtată de aceştia cu ministrul de Externe D.A. Sturdza, cu Preşedintele Consiliului de Miniştri şi cu Regele Carol I.

În 1883, diplomaţia românească era interesată cu predilecţie de două chestiuni – navigaţia fluvială, funcţionarea şi prerogativele Comisiei Europene a Dunării, respectiv strategia de politică externă şi de securitate a României şi orientările acesteia, iar din punct de vedere geografic, era restrînsă la zona Europei de sud-est.

Din analiza materialului documentar scos din arhive reiese că direcţiile prioritare de acţiune ale diplomaţiei româneşti pot părea modeste în comparaţie cu cele ale Marilor Puteri, dar că ele trebuie raportate la dimensiunile reţelei diplomatice din epocă şi la problematica internaţională modestă, firească în cazul unui stat nou pe harta Europei, de dimensiunile, ponderea şi capacităţile României. "Chestiunea danubiană a ocazionat prima acţiune diplomatică de amploare a României, la nivel continental, menită să-i apere interesele, scrie Rudolf Dinu în studiul introductiv,  a căror justeţe apărea ca fiind indicată de toate normele de drept internaţional în vigoare, o acţiune lipsită poate de supleţea diplomatică dată de tradiţie şi experienţă, dar energică, susţinută, în ton cu ceea ce întreg spectrul politic autohton şi opinia publică românească rezona la momentul respectiv."