Dinamo, în groapă

În curtea clubului de fotbal Dinamo Bucureşti a izbucnit zilele acestea un scandal financiar care ameninţă să retrogradeze gruparea "câinilor" direct în faliment. Drepturi neplătite jucătorilor, taxe către Ligă, impozite pe venituri. Este numai vârful icebergului. Pe noi însă prea puţin ne interesează dacă Niculescu sau Bratu şi-au luat leafa şi primele promise cu mare emfază la televizor de Borcea sau de Turcu.

Este problema lor. Nici dacă şi-au achitat taxele către Liga lui Mitică. Este tot o problemă între două prăvălii particulare. Dar ne interesează foarte mult faptul că FC Dinamo Bucureşti, club privat, joacă fotbal pe bani publici, ai contribuabilului. Mai exact, foloseşte gratuit bazele sportive ale statului - Stadionul din Ştefan cel Mare şi Complexul Săftica - fără să plătească măcar utilităţile sau reparaţiile.

Un hăţiş de acte normative care se bat cap în cap şi care încearcă să acopere fraudele, sentinţe judecătoreşti date în dispreţul total al adevărului sau pur şi simplu ignorarea cu nesimţire a obligaţiilor înscrise în documente cu valoare juridică au prejudiciat de-a lungul anilor cu zeci de milioane de euro bugetul MAI.
Mai mult, capii de la Dinamo au jecmănit bugetul Internelor şi prin intermediul firmelor la care sunt acţionari.

IEŞIREA DE LA CABINE
După 1990, secţia de fotbal a clubului Dinamo al Ministerului Administraţiei şi Internelor s-a privatizat. Adică a luat fără nici un ban sigla (pe care a transfotmat-o ulterior), suporterii şi palmaresul şi a pornit pe cont propriu. A luat naştere Fotbal Club Dinamo, asociaţie persoană juridică română de drept privat. Restul de Dinamo cu celelalte discipline sportive a rămas tot în proprietatea statului şi s-a numit în continuare Clubul Sportiv Dinamo.

Nu întâmplător s-au dat aceste denumiri diferenţiate doar de o singură literă, ci pentru a crea confuzie între cele două cluburi: FC Dinamo, privat, şi CS Dinamo, de stat. Confuzie care s-a dovedit extrem de folositoare de-a lungul anilor. Pe noii proprietari ai lui FC Dinamo nu i-a lăsat inima să despartă cele două cluburi surori, aşa că au decis să rămână în Ştefan cel Mare. Adică, FC Dinamo, club privat, să folosească baza sportivă a lui CS Dinamo, club de stat. De aici începe meciul.

LOVITURA DE ÎNCEPERE
Fluierul de start al jafului a fost dat în 1994 de un ordin al ministrului de Interne de atunci (OMAI nr. 378/23.02.1994), când FC Dinamo primea cu titlu gratuit, din patrimoniul statului, pentru gloria sportului românesc şi beneficiul acţionarilor săi, construcţii în suprafaţă totală de 19.482 mp, teren în suprafaţă de 125.397 mp, precum şi alte obiecte de mobilier şi inventar. Un început bun, dar nu suficient. Marea performanţă mai cerea investiţii în clubul privat.

Investiţii care au venit ca o binecuvântare tot de la stat, prin cel de-al doilea ordin al ministrului de atunci (OMAI 453/14.03.1995), la fel de ilegal şi de aberant ca şi primul, prin care s-a mai adăugat tot gratis la zestrea clubului construcţii în suprafaţă de 352 mp şi obiectele de mobilier aflate în dotarea spaţiilor respective. Cu alte cuvinte, Badea, Borcea şi compania, nu au avut nici măcar bunul-simţ să-şi aducă de acasă un scaun pentru birou. Au luat gratis tot de la stat.

Cum la conducerea clubului nu sunt numai vânzători de butelii, ci şi jurişti, aceştia s-au străduit să dea o aparenţă de legalitate transferurilor de bunuri. Ştim că fotbalul nu face casă bună cu cartea, aşa că soluţiile lor sunt demne de un jurist care loveşte mingea cu piciorul. Au afirmat că ordinele cu bucluc au fost emise în baza legală oferită de Decretul nr. 409/1955, numai că acest decret spune exact pe dos: NU conferă dreptul conducătorilor instituţiilor centrale să transmită prin ordin dreptul de folosinţă. Deci, cele două decizii ale ministrului de Interne de atunci sunt lovite de nulitate. Şi ce dacă?

O MICĂ PAUZĂ
Aşa cum se procedează când meciul este în dificultate, s-a fluierat pauza, iar FC Dinamo - clubul privat - a intrat la cabine cu mai multe goluri marcate în patrimoniul lui CS Dinamo - clubul de stat - constând în clădiri, terenuri şi mobilier.

Pauza a durat mai bine de şase ani. Sau, mai exact, în acest răstimp s-a jucat cu reflectoarele stinse, FC Dinamo continuând în baza celor două ordine ale ministrului, fără nici o valoare, să folosească gratis terenul şi clădirile.

REPRIZA A DOUA
Fluierul de ieşire de la cabine, din nou sub lumina reflectoarelor, l-a dat Hotărârea de Guvern nr. 1086 din 09.11.2000, dată special pentru FC Dinamo, prin care se aproba trecerea din domeniul public al statului în domeniul privat al statului şi în administrarea MAI fix a bunurilor care fuseseră date gratis câinilor roşii şi care încerca să dea o aparenţă de legalitate jafului care a durat mai bine de şase ani.




Cu alte cuvinte, schimbându-se statutul juridic al bunurilor, MAI, în calitate de instituţie de stat, era abilitat să încheie contracte de închiriere pentru ele. Pentru gloria sportului, CS Dinamo a decis să închirieze tot lui FC dinamo, că tot se obişnuiseră cu bunurile luate cu japca de la stat. Contractul de închiriere a fost socotit de Borcea, Badea şi compania o hârtie fără valoare.

Aşa că FC dinamo - clubul privat, a folosit baza sportivă a lui CS Dinamo, club de stat, fără să plătească nimic, marcând din nou decisiv goluri în bugetul MAI, deci al statului: chiria pe teren şi clădiri, dar şi banii pe utilităţi. Un singur exemplu pentru a vedea dimensiunile jafului. Numai pentru apa consumată în trei ani,  deşi câinilor roşii se pare că nu le prea prieşte apa, FC Dinamo - clubul particular - a rămas dator CS Dinamo - clubul de stat - cu 3 miliarde de lei vechi.

Era din nou groasă, aşa că pentru a doua oară s-a fluierat pauză şi FC Dinamo a intrat din nou la cabine cu goluri marcate în bugetul de stat.

REPRIZA A TREIA
Meciul FC Dinamo - CS Dinamo a continuat şi în repriza a treia, contrar regulamentelor. De această dată, fluierul de start a fost dat de un document care voia să bage partida în legalitate. Este vorba despre contractul de asociere nr. 2640/16.07.2002 între clubul privat şi cel de stat, care avea ca obiect "asocierea părţilor în vederea susţinerii şi activităţii sportive de performanţă şi exploatarea rentabilă şi eficientă a bazei materiale".

Pentru gloria sportului, la această asociere, clubul de stat venea cu un nimic constând în terenuri, spaţii de birouri, terenuri de fotbal, tribune, vestiare, garaje şi magazii. La rândul lui, FC Dinamo - clubul privat - venea la asociere cu "personal calificat, experienţă managerială, public amator de fotbal". Vasăzică, una dintre cele mai importante baze sportive din ţară contra dibăciei lui Badea, Borcea şi compania, pricepere care se vede în performanţele obţinute de echipă. Ciudat, dar în bunurile puse la dispoziţie de clubul de stat nu figurează şi o staţie de butelii, ca să se explice cât de cât experienţa managerială.

De ochii lumii, contractul mai cuprindea obligativitatea lui FC Dinamo de a da către CS Dinamo cotă parte din biletele vândute, cotă parte din contractele de reclamă, cotă parte din banii luaţi pe transferurile de jucători. Desigur că statul, adică CS Dinamo, nu a văzut nici un ban din toate acestea. Deci, la Dinamo, acţionarii au aplicat principiul: când am zis că luăm am luat, când am zis că dăm am zis. Cheltuielile cu echipa au fost suportate de stat, iar câştigurile, băgate fără jenă în buzunar de acţionari.

TURCU NU PLĂTEŞTE
De două zile, Vasile Turcu strigă că are de luat bani de la FC Dinamo. Că a venit cu bani de acasă şi acum îi vrea înapoi. De unde avea însă banii de acasă? Tot de la ţepele date lui CS Dinamo - clubul de stat.

Dacă tot mergeau ca pe roate performanţele sportive, s-a pus problema ca locaţiile din Ştefan cel Mare şi cele de la Săftica să fie renovate. De plătit, plătea proprietarul, adică statul, prin CS Dinamo. De încasat, a încasat particularul, adică Turcu. Mai puţin vocal decât acum, Turcu a trucat pe şest o licitaţie. Pentru renovarea clădirilor şi a anexelor şi-au oferit serviciile două firme: "Romconstruct Holding" şi "Rom Vial".

Preţul cel mai bun l-a oferit prima firmă care a câştigat contractul. Numai că, uitându-ne pe foaia de arbitraj de la Registrul Comerţului, constatăm că pachetul majoritar de la "Rom Vial" este deţinut de "Romconstruct", iar administratori manageri la ambele societăţi sunt Turcu Vasile şi Donă Elena. Vasăzică, în meciul pentru renovarea clubului Dinamo, Turcu s-a bătut cu Turcu şi a câştigat Turcu, acelaşi Turcu, care acum strigă că-şi vrea banii înapoi şi spune că el a făcut parte formal din consiliul de administraţie al FC Dinamo.

Sfârşitul nu-i aici
Contractul de asociere dintre CS Dinamo - de stat şi FC Dinamo - particular mai cuprindea şi nişte clauze incredibile, cum ar fi: durata nedeterminată a contractului sau imposibilitatea rezilierii unilaterale. Aşa că Badea, Borcea şi cu Turcu puteau marca liniştiţi goluri în bugetul MAI până la adânci bătrâneţi, iar meciul dintre FC Dinamo şi CS Dinamo continuă şi în zilele noastre, fără să vină un arbitru competent care să fluiere sfârşitul şi să dea cartonaşe roşii vinovaţilor.