Discuţii aprinse despre instituţia prezidenţială

În 9 martie 1990, într-o şedinţă maraton, plenul CPUN şi-a propus dezbaterea unei ordini de zi tot atât de încărcate precum în şedinţele prezidate de Ceauşeşti.

Reproducem în cele ce urmează sintetic conţinutul ei, cu menţiunea că au fost discutate doar primele două puncte propuse.

Conform stenogramei, şedinţa a început la ora 10:30. Prezidiul a fost format din Ion Iliescu, preşedintele Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională, Ion Caramitru, Radu Câmpeanu, Cazimir Ionescu, Karoly Kiraly şi Ioan Mânzatu, vicepreşedinţi.
Lucrările au fost conduse de vicepreşedintele Cazimir Ionescu.

Proiectul ordinii de zi distribuit fiecărui membru al Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională a fost următorul:
1. Răspunsurile primului-ministru Petre Român la interpelările formulate de membri ai Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională în sesiunea din 23 februarie 1990. Discuţii pe marginea informărilor prezentate de primul-ministru al guvernului şi de ministrul Agriculturii şi Industriei alimentare în sesiunea consiliului din 23 februarie 1990.

2. Proiect de Decret-lege pentru alegerea parlamentului şi a Preşedintelui României.

3. Măsuri în vederea completării componenţei Biroului Executiv al CPUN.

4. Decrete-lege dezbătute şi aprobate de biroul executiv al consiliului în şedinţa din 7 martie 1990.
- Decret-lege privind modificarea articolului 2 din Decretul nr. 262 din 5 iunie 1957;
- ­Decret-lege privind trecerea la săptămâna de lucru de 5 zile în unităţile de stat;
- ­Decret-lege privind unele măsuri în vederea atragerii investiţiilor de capital străin în România prin constituirea de societăţi mixte;
- ­ Decret-lege cu privire la abrogarea unor prevederi legale referitoare la termenele de plată a salariilor personalului muncitor în unităţile de construcţii-montaj;
- Decret-lege privind acordarea unor drepturi pentru personalul din activitatea de exploatare a metroului;
- Decret-lege privind acordarea unor drepturi pentru personalul din transporturile pe calea ferată;
-­ Decret-lege privind modul de îndeplinire a serviciului militar şi cu termen redus.

PETRE ROMAN PROMITE PRODUCŢII AGRICOLE MAI MARI DECÂT RECOLTELE LUI CEAUŞESCU
În urma informărilor prezentate pe 23 februarie de prim-ministrul Petre Roman şi de ministrul Agriculturii şi Industriei Alimentare, Nicolae Ştefan, au fost făcute interpelări de mai mulţi reprezentanţi ai partidelor, ai consiliilor judeţene, precum şi ai comisiilor CPUN.

"Privitor la raportul făcut acum două săptămâni - consemnează stenograma răspunsul lui Petre Roman - am primit interpelări, după cum urmează: din partea Partidului Unităţii Democratice, Partidului Liberal al Libertăţii din România, Partidului Democrat Agrar din România, Partidului Ţărănesc Român.

Din partea Consiliilor Judeţene Neamţ, Mehedinţi, Dolj, Timiş, Gorj şi Teleorman. Din partea comisiilor CPUN pentru agricultură, pentru administraţie locală, economică şi de politică externă. Pentru a completa tabloul problemelor ce s-au formulat în legătură cu raportul am luat în considerare numeroase referiri din presă făcute de specialişti în economie şi diferite ramuri industriale, multe dintre aceste referiri reflectând poziţiile unor partide politice.

De asemenea, s-au reţinut o serie de observaţii făcute de primăriile de la toate judeţele. (...) Problema cea dintâi este cea a agriculturii. De ce? Pentru că ţinând seama de dificultăţile enorme, în multe privinţe insurmontabile, din industrie, consideră că realizarea producţiei agricole pe anul 1990 este cheia de boltă a stabilităţii economice ţării. 

 

Este un moment vital pentru evoluţia economiei româneşti pe termen scurt. (...) Fără a repeta cele spuse în raportul prezentat este necesar să atacăm cele două laturi de definire a acestei probleme: 1) Situaţia ţăranilor faţă de pământ. 2) Organizarea muncilor agricole pe ansamblul terenurilor arabile. Urmând apoi condiţiile propriu-zise tehnico-materiale".

Petre Roman a prezentat şi o situaţie a agriculturii. Peste 3 milioane de hectare constituiau deja terenuri individuale, procesul de atribuire fiind în plină desfăşurare. Pentru susţinerea agriculturii, în condiţiile în care au fost stopate exporturile de îngrăşăminte chimice, exista posibilitatea de a fi asigurate 250 kg substanţă activă la hectar.

În privinţa fondurilor alocate, 100 de milioane de dolari urmau a fi investiţi pentru combaterea dăunătorilor, iar pentru cultura de cereale efortul financiar al statului atingea 500 de milioane de dolari, prevăzându-se creşterea producţiei de la 16,9 milioane tone la 20 milioane tone.

"Totodată, prin efectul noilor preţuri de contractare la produsele agricole, care sunt, în medie, cu 40% mai mari, cu creşteri deosebit de importante la porumb, lapte, sfeclă de zahăr, floarea-soarelui şi altele, ţăranii şi toţi lucrătorii agricoli pot obţine venituri care să reflecte mult mai exact munca lor", previziona Petre Roman în martie 1990. Sectorul zootehnic va beneficia de investiţii în valoare de 350 de milioane de dolari.

Pentru liberalizarea economică imediată, Petre Roman a propus un amendament la legea liberei-iniţiative: ridicarea plafonului numărului de personal de la 20 la 50 sau chiar 100 de angajaţi.

Prim-ministrul propunea termene optimiste în tranziţia către o economie de piaţă ("într-o primă etapă, de 1-3 ani, se conturează aşezarea fundamentelor economice de piaţă, urmând ca ulterior, în circa 5 ani, să aibă loc procesul de modernizare").

În opinia sa, deficitul balanţei de plăţi externe putea fi eliminat prin rentabilizarea industriei uşoare, industriei chimice şi cea a industriei constructoare de maşini. În privinţa masei monetare excedentare deţinute, prim-ministrul sugera că pentru drenarea acesteia era necesară aducerea pe piaţă, din surse interne şi externe, a unor mărfuri de larg consum, solicitate de populaţie, precum şi extinderea largă a sectorului de servicii.

Chiar dacă balanţa de plăţi externe va fi ameninţată, faptul va avea un efect de ansamblu pozitiv pentru stabilitatea internă.

La interpelările referitoare la problema şomajului şi dacă s-au dizolvat sau nu, în toate întreprinderile, consiliile FSN, primul-ministru Petre Roman nu a răspuns.

SUGESTII ŞI PROPUNERI DIVERSE STOPATE DE ION ILIESCU
În prima parte a sesiunii au fost lansate o serie de propuneri: elaborarea unei legi care să reglementeze situaţia dintre patronat şi sindicate; statutul de port liber pentru Galaţi, Sulina, Constanţa, Tulcea şi Mangalia; casele de copii să treacă de la Ministerul Muncii în subordinea Ministerului Sănătăţii; impozitul pe celibat şi pentru familia fără copii să fie abrogat.

Pe lista propunerilor menite să ajute procesul de restructurare economică s-au numărat şi rechemarea în activitatea de comerţ exterior a persoanelor eliminate în timpul regimului comunist şi reînfiinţarea Facultăţii de Comerţ Exterior în cadrul Academiei de Studii Economice.

Deşi până la pauză nu luaseră cuvântul toţi vorbitorii înscrişi la primul punct pe ordinea de zi, după încheierea acesteia s-a trecut la dezbaterea legii electorale. "Legea electorală este un document esenţial pentru activitatea noastră şi sunt convins că pe probleme economice putem să discutăm o săptămână întreagă şi nu vom termina problemele; să trecem totuşi la discutarea acestei legi şi o să putem reveni apoi la problemele economice", a pus punct diversităţii de teme preşedintele CPUN, Ion Iliescu. 

 

Lansată în partea a doua a sesiunii, discutarea proiectului de lege pentru alegerea Parlamentului şi a preşedintelui României a stârnit discuţii aprinse de ordin procedural.
După alte şapte runde de discuţii, cel mai important act legislativ după căderea comunismului, Decretul-lege pentru alegerea Parlamentului şi a preşedintelui României se afla în continuare în dezbaterea membrilor CPUN.

La şedinţa CPUN din 9 martie 1990, reprezentanţii Partidului Social Democrat au cerut scoaterea din proiectul de lege a prevederilor referitoare la alegerea în cursul viitorului scrutin din 20 mai şi a preşedintelui. În viziunea lor, acesta urma a fi ales ulterior, după promulgarea noii Constituţii de către viitorul Parlament. Invocau inexistenţa Constituţiei şi implicit ilegitimitatea şefului statului.

Pornind de la faptul că proiectul aflat în dezbatere era mult modificat faţă de cel iniţial publicat în ianuarie 1990, s-a făcut sugestia ca documentul actual să fie din nou publicat şi rediscutat. Nu s-a aprobat, Ion Iliescu insistând asupra finalizării legii.

ARMATA NU MAI E CU NOI!
Dezbaterile au privit instituirea funcţiei prezidenţiale, realizarea guvernării pe baza democraţiei pluraliste sau pluripartite, reprezentarea minorităţilor care au un număr sub baremul de alegere a unui deputat, prezenţa armatei în parlament, sporirea numărului total de deputaţi, precum şi alte articole.

În legătură cu alegerea preşedintelui, a fost anulat un alineat care menţiona că aceasta se face pentru unul sau cel mult două mandate, estimându-se că durata menţinerii aceleiaşi persoane ca preşedinte este un atribut ce va fi stabilit în viitoarea Constituţie.

S-a reformulat alineatul privind normele alegerii viitorilor reprezentanţi ai partidelor minorităţilor. S-a menţionat că în cazul în care o minoritate nu întruneşte numărul de buletine necesare unui mandat, urma să i se atribuie un loc reprezentantului acesteia care pe lista candidaţilor uniunii etnice respective se va situa pe primul loc.

Reprezentarea armatei a dat naştere unei serii de discuţii. Au existat argumente în sprijinul participării unui număr restrâns de militari în parlament, prin desemnare de organele militare competente. Pe de altă parte, prezenţa armatei în viitorul Parlament a fost contestată, având în vedere cerinţele avansate de reprezentanţi ai ofiţerilor.

Soluţia acceptată a fost aceea de a se renunţa la reprezentarea armatei în Parlament, dar urmau a se institui o serie de comisii parlamentare pe probleme de apărare, la care să participe şi militarii. Nu se admitea astfel ca forţele armate să se angajeze în dispute politice.

Propunerea privind lărgirea numărului de deputaţi de la 331 la 387, aşa cum era în 1926, înaintată de Partidul Reconstrucţiei Naţionale, a fost respinsă. Cei care s-au pronunţat pentru au fost mai mulţi, însă nu au îndeplinit condiţiile procedurale de a reprezenta jumătate din totalul membrilor CPUN, o parte dintre aceştia lipsind din sală.

Şedinţa CPUN a luat sfârşit la ora 20:30 fără ca dezbaterea legii electorale să se încheie. Din cauza timpului insuficient, punctele 3 şi 4 de pe ordinea de zi, referitoare la completarea biroului executiv al CPUN şi la decretele-lege dezbătute şi aprobate în data de 7 martie 1990 de biroul executiv al CPUN, nu au mai fost supuse dezbaterii plenului.

În lipsa unor concluzii, atât dezbaterea pe puncte a legii electorale, cât şi cea a ultimelor două puncte de pe ordinea de zi au fost programate a continua a doua zi, în data de 10 martie.