Comunistii erau convinsi ca istoria se face lipind manifeste pe garduri, la miez de noapte. Mai nou, pentru unii istorici conteaza numai gesticulatiile fostului Rege Mihai, ale maresalului Ion Antonescu si ale lui Dinu Bratianu si Iuliu Maniu. Sute de oameni si zeci de institutii pe umerii carora statul roman a stat, de fapt, nu mai conteaza, toti si toate fiind trecute voios in uitare. In cele ce urmeaza, vom trece in revista un anume aspect al prestatiilor Serviciului Special de Informatii si al altor structuri de aceeasi factura din epoca, spre a dovedi ca acestea nu erau capabile sa debiteze minciuni si nici sa imprime realitatii culori convenabile celor ce aliasera Romania cu Reichul nazist. Sunt lucruri peste care s-a trecut si se trece ca si cum n-ar fi fost.

Indoielile cu privire la viitor au inceput sa se exprime inca din primavara lui 1942. In buletinul informativ referitor la perioada 15 martie-15 aprilie, generalul Ion Gheorghe, atasat militar la Berlin, raporta autoritatilor militare din tara: "Increderea in revolutia national-socialista nu mai este uniforma. Credinta in realizarea idealurilor create prin succesele acestei revolutii a inceput sa diminueze. Lipsa de sinceritate a anumitor reprezentanti ai partidului fata cu ideile national-socialiste ar constitui izvorul tuturor fortelor care macina temelia miscarii naziste... Acum, prea putini mai cred in sinceritatea acestor devoti, care, in majoritatea lor, s-au transformat in adevarati bonzi. Aranjamentele personale, afacerismul, crearea de situatii materiale considerabile sunt la ordinea zilei". Situatia rasfrangandu-se in starea de spirit a populatiei: "Toata lumea bombane. Toti sunt cu nervii obositi, toti sunt extrem de iritabili. Lumea este vesnic pe drumuri, pentru tot felul de formalitati, stampile, declaratii si paradeclaratii".

Moralul germanilor era la pamant

Mai ales investirea Führerului cu puteri discretionare ii ingrijora pe germani: "Fiecare crede ca ar fi lucruri prea grave care se ascund poporului. Fiecare crede ca este ceva care nu merge. De aici, zvonuri, soapte, fel de fel de idei fanteziste, care maresc ingrijorarea si neincrederea". Si nu mai putin evolutiile de pe fronturile de lupta: "Prelungirea campaniei din est a obligat Germania la pastrarea si organizarea unei defensive in vest, care a necesitat si necesita din ce in ce mai multe forte umane si, mai ales, mijloace de lupta si de lucru imense. Aceasta defensiva din vest slabeste, cum e si natural, increderea tuturor popoarelor de aici in victoria germana... Pe tot acest front, din Norvegia si pana in Spania, lumea nu asteapta cu convingerea necesara ceasul infaptuirii noii asezari europene, ci ceasul debarcarii anglo-americane pe continent". Simultan, informatii la fel de sumbre transmitea la Bucuresti si capitanul comandor Nicolae Antonescu, atasatul naval din Reich: "Ratiile alimentare au fost micsorate. Comertul negru este in plina crestere. Viata in orase e aproape paralizata. Formalismul excesiv, impus de autoritati, provoaca murmure".

Degringolada din teritoriile ocupate

DISPERARE. In ultimele luni ale razboiului mondial, Germania arunca in lupta copii

Interesul serviciilor romanesti se orienta si spre spatiile europene ocupate de Wehrmacht, spre a se constata reactiile populatiilor cotropite la abuzurile germanilor. "Oameni din SS si din armata germana - consemna o nota a SSI din 27 iulie 1943 - se plang ca daca ies din Bratislava risca sa ramana nemancati, numai pentru faptul ca vorbesc nemteste". Dinspre acelasi orizont, institutia captase si informatia ca in Protectoratul Boemiei si al Moraviei se infiintase o asa-zisa Liga impotriva bolsevismului, "sentimentele antigermane sunt insa prea puternice si teama de expansiunea Reichului prea mare, astfel ca ideea unei combinatii panslaviste, in frunte cu Rusia si ingloband pe cehi, pare mai acceptabila pentru majoritatea populatiei". In schimb, la combinatia pusa la cale de Josef Goebbels "adeziunile sunt slabe, cu toata propaganda ce se face".

Situatia era relativ identica si in Guvernamantul General al Poloniei si, in special, in Galitia, "unde populatia este foarte nemultumita de ridicarea barbatilor, iar miscarea nationalista ucraineana, indreptata contra autoritatii germane, capata tot mai multi aderenti si devine tot mai activa". Raportul era intocmit de Centrul informativ militar A la 24 noiembrie 1943 si era urmarea unei note din 28 septembrie, acelasi an, ajunsa la Bucuresti de la acelasi centru. In septembrie se constata ca la frontiera dintre Romania si respectivul Guvernamant General se infiintasera birouri informative germane - Kundschaft und Nachrichtenstelle fur Rumänien - de documentare asupra situatiei interne din Romania. "Fiecare soldat german, cand se intoarce din Romania in Guvernamantul General, este interogat si asupra starii de spirit a populatiei din tara noastra". In noiembrie, Centrul informativ militar A nu a ramas dator serviciilor similare germane.

Motivul pentru care germanii stau cu ochii pe Romania se developase si in notele SSI, incepand de la 21 octombrie 1943, cand un agent al structurii conduse de Eugen Cristescu l-a contactat pe reporterul de razboi Hans Krauss, la Cluj. Acesta ii declarase: "In urma capitularii neconditionate a Italiei la Berlin, unde ma gaseam atunci, impresia a fost teribila si se conta si pe iesirea Ungariei din Axa. Germanii erau pregatiti sa ocupe Ungaria si sa satisfaca pretentiile teritoriale ale Romaniei. Eliberarea lui Mussolini a rasturnat aceste planuri si in Ungaria s-a creat un reviriment politic, sperandu-se in ajutorul Italiei fasciste". Cu toate acestea, "mai multe cercuri germane sunt convinse sa Romania va urma in curand exemplul Italiei". In sfarsit, si in tarile europene neutre simpatiile fata de Reich intrasera intr-un iremediabil declin: "Atat in Portugalia, cat si in Spania - raporta SSI - , Germania n-a reusit sa castige masa populatiei".

Place, nu place, asta e situatia

Un alt agent al spionajului militar roman, la 23 septembrie 1943, a prezentat superiorilor lui raportul intitulat "Aspecte si impresii din Germania". Si el constatase o profunda ingrijorare, nu numai in teritoriile ocupate de Wehrmacht, ci si in Reich. Predomina o intensa framantare sufleteasca in legatura cu viitorul Germaniei. Cetatenii, daca se mai puteau numi cetateni, protestau "impotriva excesului de severitate din partea organelor partidului, cat si contra anumitor practici de imbogatire ale celor influenti din partid". In special in Ostmark, "resentimentele anti-national-socialiste sunt abia stapanite si toti asteapta eliberarea Austrei". Insusi salutul Heil Hitler! a cazut in desuetudine, "coruptia si depravarea morala intre sexe au atins proportii neobisnuite", iar corifeii partidului nazist nu mai urmareau decat acumularea de bunuri, "prin orice mijloace si pe orice cai".

La o concluzie identica parvenise si SSI la 30 august 1943, prin oamenii lui plasati in Germania: "Situatia interna este grea si continua sa devina si mai grea. Situatia fronturilor, lipsa hranei si a grasimilor mai ales, precum si efectele bombardamentelor au creat o nervozitate care nu mai poate fi usor stapanita. Cartirea impotriva conducerii si autoritatilor, necunoscuta pana aici, a inceput sa se raspandeasca. Heil Hitler! se aude tot mai rar, chiar intre membrii autoritatilor. Antipatia dintre membrii partidului hitlerist si restul populatiei germane continua sa creasca". Dintre cei aflati in anturajul imediat al lui Hitler, "Himmler este cu totul nepopular si se prevad reactii care vor zdruncina si mai mult frontul intern, care si-a pierdut recunoscuta-i soliditate".

Spre miezul lucrurilor

Totusi, sa nu ne inchipuim ca spionajul romanesc capta din Germania numai generalitati. De cele mai multe ori, analizele lui patrundeau in esenta lucrurilor, cum s-a intamplat si la 3 iunie 1944, cand SSI a emis nota intitulata Germania/ Productia de razboi, pe care o reproducem aici integral, ca un model al genului: "Investigatiile facute pentru a verifica intrucat raspund adevarului informatiile anglo-americane, dupa care productia de razboi germana ar fi suferit o scadere de 40 la suta in urma bombardamentelor aeriene, arata ca aceasta cota nu corespunde realitatii. Din coordonarea informatiilor din mai multe surse, rezulta ca productia de razboi germana a suferit din cauza atacurilor aeriene anglo-americane o scadere ce se ridica pana in prezent la maximum 10 la suta si aceasta numai in anumite ramuri de fabricatie. Se constata, in primul rand, ca materialele prime stocate si cele aflate pe teritoriile controlate de Germania ar fi suficiente pentru satisfacerea exigentelor militare pentru un interval lung de timp. In schimb, mana de lucru nu corespunde nevoilor industriei de razboi, cu tot importul continuu de lucratori straini. Femeia a fost introdusa, in mare masura, ca inlocuitoare a barbatilor de varsta mijlocie, astfel ca, in prezent - numai in domeniul inarmarilor - lucreaza aproximativ 30 la suta femei, fata de 8 la suta in timp de pace. Or, valoarea muncii feminine este numai de 75 la suta din aceea a unui barbat. Astazi se gasesc in fabricile si santierele Reichului 8 milioane de femei muncitoare, furnizand 64 de milioane de ore de travaliu pe zi. Aceasta cifra inseamna, de fapt, numai 48 de milioane de ore de lucru normale, tinand seama de coeficientul stabilit mai sus (munca femeii - 75 la suta din aceea a barbatului).

Statistici

CONTROVERSE. Wilhelm Canaris, aliat si adversar totodata

Bineinteles, fata de sporul mainii de lucru si a utilajului, productia a sporit mult fata de aceea dinainte de razboi. Se afirma chiar in datele oficiale ale statisticilor germane ca productia de otel a crescut cu 45 la suta fata de 1939. Totusi, nevoile inarmarii sunt de 200 la suta in raport cu primul an de razboi, ceea ce inseamna ca in aceeasi directie ar exista de fapt un deficit important. Acest minus se resimte mai ales in productia de care blindate, unde diminuarea, fata de necesar, ar fi de 35 la suta, tinand seama de toti factorii care influenteaza desfasurarea normala a activitatii (pierderile de pe front, repercusiunile atacurilor aeriene etc.). Productia de care de lupta (tancuri, tunuri de asalt, autoblindate de recunoastere etc.) se cifreaza la aproximativ 6.000 de vehicule pe luna. Se afirma, de asemenea, ca si fabricile de avioane ar fi suferit o scadere remarcabila. Astfel, constructia tipurilor Stukas a fost redusa, pentru a se spori, in schimb, modelele de vanatoare si lupta. Spre a se putea opune anglo-americanilor un bombardier corespunzator, s-a inceput fabricatia in serie a avioanelor de bombardament cu mare raza de actiune de tip Condor. Aceasta masura, cu modificarile adecvate, a redus, dupa cum se pare, productia lunara de avioane la circa 2.000 de aparate de toate categoriile.

O pierdere simtitoare, pe care germanii nu ar fi reusit inca s-o invinga, ar fi in domeniul instrumentelor optice si de precizie si in fabricatia masinilor si a uneltelor. Numeroase fabrici, care se gasesc in vestul Germaniei, intre Rhin si Main, au fost distruse, iar noile instalatii din rasarit si Protectorat nu au fost puse inca la punct. O problema importanta o constituie si adaptarea mijloacelor de comunicatie si transporturi la noua asezare a centrelor industriale. Pentru a se evita anumite intarzieri in livrarea materiilor prime si spre a se urgenta unele comenzi esentiale, s-a recurs la aviatia de transport Gigant, chiar pentru cursele din interiorul tarii. In acest fel se evita de multe ori stagnarea in productia de razboi, datorita lipsei unor articole de prima necesitate. Se releva totusi ca atacurile aeriene au consecinte extraordinare cand reusesc sa distruga fabrici rare de anumite piese, care servesc la montarea unui avion sau a unui car de lupta. Asa, de exemplu, se stie ca uzinele Junkers au fost serios stanjenite, timp de doua luni, din cauza desfiintarii altor stabilimente ce produceau piese componente pentru motoare. Deplasarea industriilor grele spre est si Protectorat a produs o ameliorare sensibila, insa nu a rezolvat intreaga problema a productiei de razboi si nu a compensat toate pierderile anterior suferite. S-a mai constatat ca se produc oarecari pierderi si intarzieri in activitatea industriala din cauza neintelegerilor de limbaj, datorita originii etnice variate a mainii de lucru. Acest deficit e calculat la 3-4 la suta si tinde sa se diminueze, multumita masurilor luate ca toti lucratorii sa invete un minimum de cuvinte tehnice si comenzi.

Importanta decisiva a productiei de armament germana o detine carbunele. El reprezinta materia prima de baza pentru fabricarea benzinei sintetice, a cauciucului Buna, a preparatelor chimice, electrozilor si chiar a grasimilor alimentare. In acelasi timp, carbunele serveste pentru animarea transporturilor, fabricarea otelului, producerea curentului electric si sub forma de combustibili. Volumul total de carbune necesar pentru satisfacerea tuturor cerintelor industriei si economiei se ridica la un minimum de 450 de milioane tone pe an. Insa, din cauza lipsei mainii de lucru (in aceasta bransa ar mai fi nevoie de inca un milion de lucratori), nu se pot exploata si livra decat 370 milioane de tone".

Petrolul romanesc

"Prima si cea mai importanta intrebuintare a carbunelui - mai preciza sinteza alcatuita de SSI - ramane tot benzina sintetica. Se afirma, dupa date verificate, ca aviatia germana ar fi cerut pentru anul 1944 o cota de noua milioane tone benzina. Livrarile de produse petrolifere din Romania si regiunea galitiana ating numai cinci milioane tone, din care trebuie sa se scada un milion, plus pacura necesara diferitelor uzine si mijloace de transport si de razboi terestre si navale. In consecinta, raman pentru nevoile motoarelor de avion patru milioane tone. Teoretic, instalatiile existente ar putea sa produca noua milioane tone benzina sintetica, daca li s-ar pune la dispozitie cele 270 milioane tone carbune necesare (pentru fiecare tona de benzina se transforma 30 de tone de carbune). Dupa cum s-a aratat mai sus, lipsa mainii de lucru nu permite sa se extraga o cantitate suficienta de carbune, asa ca mai lipsesc 80 de milioane de tone. Acest deficit e repartizat astfel: 60 de milioane de tone se retrag din necesitatile de productie ale benzinei sintetice, iar 20 de milioane de tone de la alte destinatii. Consecinta naturala este ca se fabrica cu doua milioane de tone de benzina mai putin.

Reiese din experienta si datele de mai sus ca, pe langa atacurile aviatiei aliate, capacitatea actuala a productiei de razboi germane este diminuata datorita: intrebuintarii mainii de lucru feminine, de o valoare mai redusa decat cea barbateasca (25 la suta); sabotajului, rezistentei pasive si confuziei de limbaj a lucratorilor straini (3-4 la suta); reducerii capacitatii de transport a cailor ferate (4-5 la suta); insuficientei masinilor, instrumentelor speciale, uneltelor etc. (2-3 la suta). La aceste cauze, trebuie sa adaugam scaderea standardului de viata al lucratorilor, care se hranesc mai slab, dar muncesc mai mult decat in timpurile normale (2-3 la suta). Insumand toti acesti factori, precum si efectul bombardamentelor aeriene (10 la suta), ar insemna ca industria germana sufera o pierdere de circa 44-48 la suta in raport cu posibilitatile ei reale, fata de utilajul si numarul lucratorilor utilizati.

S-au luat masuri severe pentru sporirea productiei prin: amplificarea mainii de lucru, importul de barbati si femei din tarile ocupate; descentralizarea uzinelor si deplasarea lor in tinuturile mai ferite de atacurile aeriene; infiintarea politiei speciale insarcinate cu controlul activitatii si conduitei lucratorilor; construirea a noi fabrici de masini, instrumente si unelte; precum si prin intensificarea transporturilor. Numai deschiderea unui nou front aliat in vestul Europei, avand drept consecinta un consum mult mai ridicat de munitii, armament si mijloace de lupta, ar complica situatia productiei de razboi germane si ar pune noi probleme de solutionat." Sursele care furnizasera informatiile erau apreciate drept de incredere. Nu are rost sa le cautam in arhive. Sefii SSI au murit cu secretele institutiei in dinti.

LEGEA E LEGE "Serviciul Special de Informatii functioneaza pe baza unei legi de organizare, lege pe care am gasit-o la intrarea mea in serviciu si am perfectat-o mai tarziu, intocmind si regulamentul ei. Conform legii, SSI se gasea sub ordinele si directivele conducatorului statului. Activitatea serviciului, in cea mai mare parte, se referea la culegerea informatiilor externe - politice si in special militare, cerute de MStM, Ministerul de Externe, Presedintia Consiliului de Ministri si alte ministere, iar in interior se ocupa cu problemele contrainformative" Eugen Cristescu, 5 octombrie 1944 RELATIA CU GERMANII "Este cazul sa stabilim in mod exact rolul Serviciului Special de Informatii. El n-a fost o sucursala a Gestapo-ului, cu care nu a avut absolut nici o legatura. SSI nu a avut legaturi nici directe, nici indirecte cu Gestapoul, ci numai cu serviciul de informatii militar al Armatei germane. Serviciul n-a participat sub nici o forma la atrocitati, crime, constrangeri, ci, dimpotriva, le-a denuntat si a cerut masuri de sanctionare si pentru a evita altele" Eugen Cristescu 6 octombrie 1944