Dosarele Securitaţii confirmă asasinarea lui Noel Bernard

• Jurnalul Naţional: In ultimul timp, Europa Liberă a revenit puternic in atenţia opiniei publice o dată cu premiera excelentului film documentar "Război pe calea undelor" al reputatului cineast Alexandru Solomon, dar şi datorită dezvăluirilor de presă. Sunteţi unul dintre protagoniştii filmului. Intre altele, vă referiţi la un document din dosarele Securităţii pe care l-aţi prezentat pentru prima oară in vară la conferinţa de la Sighet. De ce este acest document atăt de relevant?

Nestor Rateş: Documentul la care vă referiţi face parte din dosarul lui Noel Bernard, cel mai vestit director al Europei Libere, din arhiva SIE, dar se referă nu numai la el, ci la intreagul post. El marchează trecerea regimului Ceauşescu la extinse acţiuni violente in străinătate, cu Europa Liberă ca obiectiv principal. Este, de fapt, planul unei ofensive criminale pe care Securitatea avea s-o desfăşoare pe parcursul anilor ‘80 contra Europei Libere şi a celor care vorbeau la microfonul acestui post. Am detectat acest document in opisul dosarului Noel Bernard incă de cănd am primit spre cercetare prima lui variantă, cu cinci ani in urmă. Sărea in ochi prin faptul că era plasat in opis la inceputul dosarului, deşi celelalte documente erau inşirate in ordine cronologică, cele mai vechi datănd incă din anii ’60. Mai atrăgea atenţia şi prin faptul că era un plan de măsuri foarte amplu, 10 pagini, emis cu doar căteva luni inainte ca primele acte teroriste contra Europei Libere să se petreacă. Â

• Și Noel Bernard urma să fie prima victimă fatală…

A şi fost. Știm desigur de două decenii, de la generalul Ion Mihai Pacepa, că Ceausescu i-a cerut să-l elimine pe Bernard. Acum avem practic intregul dosar "Șacalul", numele de cod al lui Bernard in faza finală, din arhiva SIE, pe baza căruia putem documenta cu certitudine intenţiile Securităţii şi cu considerabilă probabilitate executarea acelor intenţii. Cele căteva zeci de file recent desecretizate ne dau certitudinea de care vorbeam. Planul de acţiune care iniţiază operaţiunea poartă data de 18 august 1980 şi apreciază că "periculozitatea activităţii pe care o desfăşoară Șacalul" impune "necesitatea şi urgenţa intreprinderii unor măsuri de securitate mai calificate şi energice." Pe un fond de autocritică, planul inşiră pe zece pagini o mulţime de acţiuni care il vizau nu numai pe Noel Bernard, ci intregul post de radio. In privinţa directorului postului se preconiza, intre altele, "pregătirea condiţiilor necesare in vederea aplicării unor măsuri radicale impotriva Șacalului." Trei pagini mai departe se prevede pregătirea nu doar a condiţiilor, ci şi a "variantei şi modului de acţiune in vederea trecerii la măsuri radicale."
  Â

Spuneţi-mi, vă rog, cine a aprobat acest plan de măsuri?
Semnătura este indescifrabilă, dar intr-un alt document se spune explicit că planul "a fost aprobat de tovarăşul general locotenent Nicolae Pleşiţă."

• Mi-aţi putea preciza in care document anume se face această afirmaţie?

Documentul este o "Notă - Raport" a U.M.0544, datată 9 Septembrie 1980, şi care poartă Nr.2257 b-1/002732. El se află la pag. 198 in paginaţia originală SIE a dosarului Nr.25323. Pentru confirmare, se poate consulta şi "Nota de Stadiu" din 10 noiembrie 1980. Persoane care cunosc semnătura lui Pleşiţă au confirmat acest lucru.

• Și cum s-a "acţionat" in cazul Noel Bernard?

S-a acţionat, inainte de toate, pentru compromiterea lui Noel Bernard. Era tactica curentă a Securităţii de a incerca, inainte de a proceda la "măsuri radicale", statornicirea unei atmosfere de ostilitate faţă de viitoarea victimă, crearea unor alibiuri şi indrumarea suspiciunilor intr-o altă direcţie, in cazul Bernard spre legionari sau grupări teroriste arabe. Pe de o parte, au fost trimise cu insistenţă scrisori sau materiale contrafăcute adresate unor persoane sau grupări de sorginte legionară sau de extremă-dreaptă pentru a le incita contra lui Noel Bernard şi a le determina să-şi afirme in mod deschis adversitatea faţă de el. In aşa măsură, incăt, in cazul unui atentat, să indepărteze suspiciunile de serviciile romăne şi să le direcţioneze spre grupările respective. Pe de altă parte şi cu acelaşi scop, se indrepta un flux de scrisori cu texte injurioase şi violent antisemite spre Noel Bernard şi alţii de la Europa Liberă, semnate fie "Grupa V", fie "Garda de Fier". In dosarul la care ne referim sunt copii ale unora dintre scrisori, cu explicaţii. Planul de măsuri din 18 august 1980 preconiza explicit "antrenarea grupărilor legionare… de a iniţia acţiuni organizate şi concertate impotriva lui Şacalul şi a celorlalţi evrei" de la Europa Liberă. Bernard era, de altfel, numai din partea tatălui evreu, mama sa fiind săsoaică. El se manifesta ca un agnostic şi nu părea să se preocupe de identitatea sa religioasă sau etnică.  Â

• Şi legionarii nu s-au prins că se intenţiona manipularea lor?

Probabil că s-au prins. Aveau şi legionarii o anume adversitate faţă de Europa Liberă care, se ştie, repudia in principiu toate extremismele, de stănga sau de dreapta. In afara exceselor verbale ale unor indivizi care nu erau neapărat legionari, atacuri veninoase au fost inserate in special in căteva ziare de limba romănă din exil, inclusiv legionare. Securiştii se felicitau in documentele lor pentru succesele repurtate, indicănd acele cazuri de romăni sau publicaţii din emigraţie care atacau Europa Liberă ca urmare, se lăudau ei la Bucureşti, a campaniei lor. Desigur, erau vreo două sau trei ziare de limba romănă care se declarau a fi de dreapta, dar publicau fără nici un regret şi fără a schimba o virgulă articole scrise in laboratoarele Securităţii din Bucureşti. In afara eforturilor de a deturna atenţia asupra legionarilor, in vara şi toamna anului 1981, pe cănd Bernard era deja bolnav grav, Securitatea a lansat şi o altă diversiune, incercănd să acrediteze idea că el ar fi fost victima arabilor supăraţi de atitudinea proisraeliană a Europei Libere. In acest scop, au fost trimise scrisorile semnate "Comandoul arab de elită". Am găsit in dosar copiile a două asemenea misive, ambele adresate lui Bernard. La 6 iulie 1981, "Comandoul" ii scria: "Ştim că ai venit proaspăt din SUA., dar nu te vom ierta. Tu eşti omul americanilor şi al sionismului internaţional la Free Europe, unde aperi interesele Israelului… Te vom impuşca in pat ca pe Hans Herbert Karry". Este vorba de Heinz-Herbert Karry, ministru al Comerţului in landul german Hessen, impuşcat in mai 1981 de terorişti vest-germani. O altă scrisorică, expediată la sfărşitul lunii septembrie acelaşi an, se incheia cu cuvintele: "Te vom dobori ciuruit de gloanţe". Se precizează in dosar că scrisorile fuseseră traduse in engleză inainte de expediere. Cum am mai spus, astfel de misive erau de obicei trimise din Bucureşti la diverse rezidenţe ale Securităţii din străinătate, adesea cu indicaţii detaliate asupra hărtiei pe care trebuiau copiate, modalităţilor de expediere etc.

• Ce i s-a intămplat lui Noel Bernard?

Se poate stabili un calendar aproximativ al evenimentelor. La 22 octombrie 1980, deci vreo două luni după definitivarea planului de măsuri de care am vorbit, rezidenţa de la ambasada din "Videle", numele de cod al Vienei, trimitea o telegramă "urgentă" şi cifrată raportănd "in legătură cu compromiterea şi lichidarea lui N. Bernard". Se incheia cu următoarele cuvinte: "Prin posibilităţile de care dispunem, s-au intreprins note pentru a pune in aplicare acţiunea documentată de arhitectul şef". Nu e greu de descifrat: "note"Â insemnă "măsuri, acţiuni", "documentată" se traduce prin "aprobată", iar "arhitectul şef" era desigur Ceauşescu insuşi.

• In ce constau acele "note" sau măsuri de care vorbeaţi?

Avem motive să credem că măsurile se refereau la inducerea cancerului ce avea să-i fie diagnosticat lui Bernard două luni şi ceva mai tărziu. Era o tumoare malignă la plămănul stăng. Operaţia a avut loc la 5 februarie 1981, dar chirurgii au decis că era tardiv să extirpeze tumoarea, ce se extinsese şi la plămănul drept. I se dădeau incă trei luni de viaţă. Doctorii s-au inşelat, insă, in această privinţă. Pacientul lor era mai robust decăt şi-au inchipuit, iar faptul că nu i s-a spus ce boală avea i-a păstrat, pentru un timp, un moral tonic. După operaţie, soţii Bernard au plecat in sudul Statelor Unite, in Florida, unde aveau o locuinţă de vacanţă.

• Ce se intămpla la Bucureşti in acest răstimp?

Ofiţerii urmăreau - cu sufletul la gură, după toate aparenţele - cum evolua starea lui Bernard. Judecănd după ce am văzut in dosar, nu erau nici prompt şi nici bine informaţi. Abia la circa o lună şi jumătate după operaţie, aflau şi cei din Bucureşti despre cancerul lui Noel. Şi nu dintr-un raport al spionilor, ci dintr-o informaţie apărută intr-o publicaţie romănească din exil. La 15.03.81, este inserată in dosar o "Notă Extras", care reproduce o ştire din buletinul BIRE, publicat la Paris, relatănd că Bernard suferise "o intervenţie chirurgicală la plămăn" urmănd să fie "in convalescenţă pentru un timp indelungat". Uşurat şi triumfător, colonelul Ion Tiseanu, care conducea operaţiunea, scrie in josul paginii: "Datele publicate de BIRE confirmă că măsurile intreprinse de noi incep să aibă efect." Aparent sigur de deznodămănt in cazul lui Noel Bernard, şeful grupului care punea in aplicare "acţiunea documentată de arhitectul şef" mută accentul pe alte două persoane din redacţia Europei Libere care se aflau pe lista lui. El scria in continuarea rezoluţiei sale pe ştirea BIRE: "Să intensificăm măsurile pentru compromiterea lui Emil Georgescu şi Ioana Măgură, in scopul de a fi timoraţi şi indepărtaţi de la Europa Liberă."

• Ce s-a intămplat cu Noel Bernard in continuare?

Spre surprinderea medicilor, el s-a refăcut după operaţie, iar in iunie 1981 se şi intorcea la lucru. Doar pentru două luni, insă, căci in august, a inceput să se simtă iar rău. A aflat şi el de boala pe care o avea de la un doctor din New York, la care s-a dus pentru un consult. A fost şi la un doctor parizian, care aplica un tratament nou pentru cancer. Nici un rezultat, doar chin. La 23 decembrie 1981, Noel Bernard a decedat. Necrologul, scris şi rostit de Virgil Ierunca la microfonul Europei Libere, se incheia cu cuvintele memorabile: "Aici e Europa Liberă. Fără Noel Bernard. O eroare a destinului".

• Spuneaţi la inceput că Bernard a fost prima victimă. Raportul Comisiei Tismăneanu vorbea de trei victime ca urmare a acţiunilor Securităţii contra Europei Libere, trei directori ai serviciului romănesc ai postului: Noel Bernard, Mihai Cismărescu şi Vlad Georgescu; "probabil prin iradiere", adăuga raportul…

Intr-adevăr au fost trei victime fatale. Raportul greseşte insă la enumerarea numelor lor. Mihai Cismărescu, adjunctul şi succesorul lui Noel Bernard, a murit şi el de cancer in acea epidemie cu totul neobişnuită, care a secerat patru vieţi in decurs de şapte ani. Dar in privinţa sa nu putem documenta că Securitatea a intenţionat sau a pregătit, şi cu atăt mai puţin că a acţionat in vederea anihilării sale. Dosarul Mihai Cismărescu de la SIE, ca şi un dosar pe numele său din arhiva SRI, nu conţin indicii nici că s-ar fi intenţionat asasinarea lui, nici că s-ar fi acţionat in vreun fel asupra sa de o manieră criminală. In plus, soţia sa, d-na Fleischer-Cismărescu, cu care am vorbit cănd am fost la München, a respins categoric ipoteza unui asasinat, spunăndu-mi direct că "oamenii mai mor şi de moarte naturală."

• Şi atunci cine a fost a treia victimă?

Emil Georgescu, prezentatorul emisiunii Actualitatea Romănească la sfărşitul anilor ’70 şi in primă parte a anilor’80. El era un aspru critic al regimului, iar ca fost procuror in ţară ştia multe lucruri mai bine decăt alţii. Potrivit generalului Pacepa, Noel Bernard era obsesia lui Ceauşescu, iar Emil Georgescu era obsesia Elenei Ceauşescu. Cele trei volume ale dosarului său din arhiva SIE documentează destul de bine ce i s-a intămplat, deşi lipsesc din el un număr considerabil de file care nu au fost declasificate incă. In 1981, contra lui Emil, Securitatea a patronat mai multe acte violente: un ciudat accident de maşină, o bătaie şi un atentat in care a fost injunghiat de 22 de ori, dar a supravieţuit, murind patru ani mai tărziu de un cancer apărut din senin.

• Şi el iradiat?

Foarte probabil. Cazul Emil Georgescu a umplut paharul răbdării autorităţilor germane. Bundesamt für Verfasungssschutz (Biroul Federal de Protecţie a Constituţiei, care era serviciul vest-german de siguranţă naţională) a inclus in raportul său anual pe 1982 un paragraf care denunţa "acţiunile unei secţii separate a serviciului romăn de informaţii care, potrivit unor ştiri din surse demne de incredere, s-a angajat in lichidarea unor refugiaţi politici şi dezertori". Despre Emil Georgescu, in particular, raportul nota că "a fost ameninţat de numeroase ori. Lichidarea lui a fost ordonată in 1977. In 1981, doi francezi au incercat să-l omoare prin injunghiere. Numai printr-o asistenţă medicală promptă a putut să fie salvată victima serios rănită". Raportul mai releva că "după eşecul acestei tentative de asasinat, se spune că alte persoane din serviciul romăn de spionaj au primit misiunea de a-l lichida pe emigrantul romăn odată pentru totdeauna". Aceste lucruri sunt scrise, deci, intr-un raport oficial al serviciului vest-german de siguranţă naţională. De altfel, un an mai tărziu, cinci diplomaţi romăni acreditaţi la ambasada din Bonn au fost expulzaţi din Republica Federală Germania pentru implicare in astfel de acţiuni.

• Cred că o altă omisiune in raportul Comisiei Tismăneanu a fost bomba care a exploadat la sediul Europei Libere din München in februarie 1981.

Intr-adevăr şi oarecum inexplicabil. Căci este singurul act violent contra Europei Libere recunoscut oficial de autorităţile romăne. In noiembrie 2001 chiar preşedintele Romăniei Ion Iliescu declara public că bomba a fost pusă de grupul lui Carlos Şacalul "la comanda Securităţii."Â Inţeleg că această omisiune şi altele vor fi corectate in varianta finală a raportului. Explozia a provocat rănirea a patru persoane, una grav, precum şi pagube materiale substanţiale. Nu a fost, insă, nici o victimă din serviciul romănesc. De asemenea nemenţionată de Raport este şi o altă ispravă a grupului Carlos, din ordinul Securităţii, nu mult inainte de explozia bombei, şi anume coletele capcană trimise prin poştă unor personalităţi de frunte ale exilului romănesc şi colaboratori ai Europei Libere. Şi această acţiune teroristă a fost recunoscută intr-o scrisoare a directorului SRI, Virgil Măgureanu, in iulie 1992.

• Cum se explică această adversitate criminală faţă de Europa Liberă şi de redactorii ei?

Domnule Bădin, ea nu se poate explica prin raţionamente logice. Europa Liberă era pe atunci un post de radio care nu făcea nimic altceva decăt să transmită ştiri, corespondenţe, reportaje, analize şi comentarii de care ascultătorii lui erau privaţi de regimurile comuniste din ţările lor. Singurul pericol pe care il reprezenta pentru regim era că Europa Liberă le spunea ascultătorilor ceea ce regimurile comuniste le interziceau să afle. Acest lucru i-a făcut pe mai toţi liderii comunişti din Europa Răsăriteană şi centrală să fie preocupaţi de impactul acestor emisiuni. Nici un alt dictator comunist nu a fost atăt de obsedat de Europa Liberă ca Nicolae Ceauşescu.

• Ce au realizat Ceauşescu şi securiştii lui punănd o bombă la sediu postului sau asasinănd directori şi redactori?

Absolut nimic. După explozia bombei, emisiunile postului nu s-au oprit nici un moment. De altfel, departamentul romănesc nu a fost afectat, căci bomba a fost pusă, din greşeală sau neglijenţă, in dreptul serviciului cehoslovac. Cănd a fost asasinat Bernard, i-a luat locul Mihai Cismărescu; a murit Cismărescu, i-a luat locul Vlad Georgescu; l-au ucis pe Vlad, am preluat eu. Iar după ceva mai mult de un an a venit revoluţia. La fel, cănd l-au eliminat pe Emil Georgescu a preluat prezentarea Actualităţii Romăneşti N.C. Munteanu. De-a lungul acestei perioade tragice de şapte ani, absolut nimic nu s-a schimbat in emisiunile Europei Libere, in orientarea lor sau in tonul lor. A rămas acelaşi post, practicănd o jurnalistică de factură occidentală şi cu o eficacitate fără precedent.

• Există vreun indiciu cine sunt cei care au pus efectiv in aplicare asasinatele, cei care au iradiat victimele? Aţi aflat care au fost aceste persoane?

Nu. Sunt inşirate in planul de acţiune de care v-am vorbit şi in alte documente diverse nume de cod ale unor informatori sau spioni, nu insă in legătură directă cu executarea asasinatelor. Ştim, dar nu din dosarele venite la CNSAS, că pentru executarea a două dintre acţiuni a fost folosit grupul teroristului internaţional Carlos. Mă refer la bomba care a explodat la sediul Europei Libere in seara zilei de 21 februarie 1981, pe care am menţionat-o mai inainte, şi la coletele capcană trimise, căteva luni mai devreme, unor colaboratori romăni ai postului şi personalităţi ale exilului romănesc, şi anume Nicolae Penescu, Paul Goma şi Şerban Orescu. De asemenea, pentru tentativa de asasinare a lui Emil Georgescu, in iulie 1981, au fost angajaţi, se pare că tot prin Carlos, doi criminali de rănd din lumea interlopă franceză. Dosarul foloseşte cuvintele "neutralizare" sau "neutralizare totală", "anihilare" şi "lichidare" pentru a-şi descrie ţelul final, iar acţiunile intreprinse sunt caracterizate ca "radicale", dar nu detaliază mijloacele folosite pentru a produce rezultatul urmărit. Dacă ofiţerii care au executat "ordinul arhitectului şef" au prezentat rapoarte scrise, ele nu se găsesc in dosarul desecretizat. După unii, s-ar fi distrus curănd după prezentarea lor, după alţii s-ar afla in nişte arhive ultrasecrete.

• Vorbeati despre informatori şi despre spioni. S-a speculat prin presă că Securitatea ar fi reuşit să infiltreze la Europa Liberă nişte agenti. Aţi găsit vreun indiciu care să susţină astfel de speculaţii?

Dimpotrivă, am găsit indicii care contrazic speculaţiile pe această temă. Cum spuneam mai devreme, au fost desecretizate relativ recent şi filele care lipseau iniţial din dosarul Noel Bernard. Nu rezultă de nicăieri că Securitatea ar fi avut vreun spion sau informator in serviciul romănesc. In momentul in care se trecea la "măsuri radicale", ofiţerii au făcut un fel de inventar al efectivelor pe care puteau conta la faţa locului pentru a pune in aplicare ordinele lui Ceauşescu. Planul de măsuri din 18 august 1980, care a pus in mişcare nu numai asasinatul lui Bernard, dar şi actele violente contra Europei Libere care l-au precedat sau urmat cuprinde această evaluare a resurselor umane cu deosebire din Germania. Nu apare nici un agent in "obiectiv", adică la Europa Liberă. Işi propuneau doar să incerce reactivarea unui fost informator care lucra ca tehnician in serviciul romănesc şi să incerce infiltrarea unui inginer tot in serviciile tehnice ale radioului. Nu par să fi reuşit. In rest, toţi agenţii implicaţi in operaţiune erau din afara radioului.

• Citaţi mai devreme din raportul Comisiei Tismăneanu care, referindu-se la asasinarea unor directori ai Europei Libere, includea cuvintele "probabil prin iradiere". Aţi găsit in dosare vreun indiciu direct că aceasta a fost metoda?

In documentele desecretizate nu se face nici o precizare asupra metodelor şi mijloacelor. Faptul că intre "intreprinderea măsurilor" şi apariţia efectelor lor există un interval de căteva luni sugerează in mod clar că era vorba de metode "neconvenţionale". Avem desigur de trei decenii mărturia generalului Ion Mihai Pacepa privind existenţa unor arme radiologice in arsenalul Securităţii, primite de Ceauşescu de la sovietici. O altă sursă care a lucrat la SIE a afirmat că n-ar fi fost nevoie de ajutorul sovietic, pentru că la vremea deceselor amintite ar fi fost suficient material nuclear in Romănia, unde incepuse deja să se lucreze intens la infăptuirea ambiţiilor nucleare ale lui Ceauşescu. Cazul Litvinenko demonstrează că strecurarea unei infime cantităţi de material nuclear intr-o cană de ceai poate ucide un om. Nu era nevoie de aparate sofisticate de iradiere.

• S-a făcut vreun demers in vederea anchetării judiciare a acelor crime?

In ce ne priveşte, nu am avut in agendă acest lucru. Ce ne-a preocupat a fost să limpezim capitolele violente din istoria Europei Libere. Inţeleg că ancheta pe care o efectuează de mai mulţi ani procurorul militar Dan Voinea in cazul fostului general de Securitate Nicolae Pleşiţă se referă şi la evenimentele violente de la Europa Liberă. Am informaţii că rezultatul investigaţiilor vor face in curănd obiectul unui proces.