x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Draga Olteanu Matei: "De Crăciun am aflat şi ce-i sărăcia!"

0
Autor: Carmen Preotesoiu 24 Dec 2008 - 00:00

A trăit Crăciunul în vremuri în care cadouri îi erau păpuşile de porţelan cu rochii de mătase, dar şi în timpuri în care podoabele pentru pomul de Crăciun erau confecţionate din cutii de pudră sau de chibrituri, iar în loc de bomboane, învelea în poleială bucăţi mici de lemn şlefuit.



Pentru Draga Olteanu Matei, Crăciunul a fost momentul în care a prins drag de lectură, în care a învăţat să dăruiască, în care a reuşit să transforme sărăcia în bogăţie
Foto: Bogdan Iuraşcu/Jurnalul Naţional

În copilărie, pentru Draga Olteanu Matei, Crăciunul se măsura în înălţimea troienelor de zăpadă, în colinde cântate la fiecare poartă, în Moşi Crăciun care coborau din cer şi păşeau pe neaua neatinsă, în bunice care au învăţat-o taina credinţei şi a sfinţeniei.
De cum cădea primul fulg de nea, în mintea şi în sufletul Dragăi Olteanu Matei se instala sărbătoarea. Cu liota de copii după ea, cu o vioiciune şi o veselie specifică celor mici, fetiţa de-atunci lua la rând străduţele din preajma casei şi nu se lăsa până nu înălţa oameni de zăpadă imenşi, până ce nu se lua la trântă cu băieţii în neaua pufoasă, aşternută în troiene. "Eram cam băieţoasă când eram copil", îşi aminteşte actriţa.
Cu toate astea, eram foarte iubită de copii. Deşi am fost singură la părinţi, am ştiut dintotdeauna să îmi fac mulţi prieteni din rândul vecinilor şi al colegilor de şcoală".  

CU GHETUŢELE PE GEAM
Au trecut mai bine de 73 de ani de când Draga Olteanu Matei a simţit pentru prima dată ce înseamnă Crăciunul. Pentru fetiţa de-atunci, sărbătoarea începea o dată cu venirea lui Moş Nicolae. De-ndată ce întunericul îşi lăsa negura peste case, Draga îşi aşeza cizmuliţele pe geam şi cu sufletul la gură aştepta cadourile trimise de Moş. Şi acesta venea întotdeauna spre marea bucurie a copilei care trebuia să fie cuminte "toată luna decembrie.
Că de an... nu mai zic, important era ca în luna aceea să fiu foc de liniştită, să nu fac năzbâtii, ca să mă asigur că nu primesc nuieluşa, deşi într-un an, pentru că refuzam să mă spăl pe dinţi, am primit şi o nuieluşă". Draga Olteanu se amuză. Bucuria aducerii aminte îi desenează în obraji bujori, iar ochii îi strălucesc ca atunci când găsea în ghetuţe "figurinele acelea extraordinare din ciocolată, care acum au dispărut. Elefanţi, căprioare, iepuraşi... Nu vă puteţi închipui cât de minunate erau şi ce gust rafinat aveau. Acum mai găseşti aşa ceva doar în străinătate". Vreme bogată a trecut peste amintirile de Crăciun ale actriţei însă, aşa cum dumneaei mărturiseşte: "Nu am să pot uita în veci mirosul acela de mandarine amestecat cu cel al crenguţelor de brad care ne împodobeau casa. Sărbătorile de iarnă aveau ceva magic, erau asemenea unui tărâm pe care simţeam că nu am curaj să calc, zilele aveau o anumită mireasmă", spune Draga Olteanu.

IUBIRE PENTRU O PĂPUŞĂ MICĂ ŞI PONOSITĂ
Când Draga Olteanu spune Crăciun, spune de fapt joc, atunci când cu mânuţele ei mici, de copil, modela coca pentru prăjituri până se înnegrea, cot la cot cu mama şi bunica ei, din mâinile cărora ieşeau cei mai frumoşi şi mai pufoşi cozonaci. Spune brad împodobit, spune Dumnezeu slăvit, spune zăpadă albă şi curată care parcă ştergea urma necazurilor, a dorurilor, a neliniştilor. "Îmi plăcea ca în preajma Crăciunului să stau în bucătărie şi să le urmăresc pe femeile din casă cum se pregăteau de Crăciun. Figurinele pe care le modelam eu din cocă, prea negre pentru a se consuma, nu erau băgate în cuptor, însă nu îmi spuneau niciodată. Mama şi bunica puneau la copt altele, frumoase şi bine făcute, iar de-ndată ce le scoteau din cuptor, luam tava şi mă duceam pe la toţi cei din casă pentru a mă lăuda cu ele, de parcă eu le-aş fi făcut. Toată lumea aplauda, mă felicita, iar sentimentul era extraordinar. Poate că de-acolo am învăţat cât de minunat este să apreciezi munca fiecăruia, să-l lauzi şi mai presus de toate, să înveţi mereu de la fiecare om în parte câte ceva". Şi an de an, vraja Crăciunului se strecura mai puternic şi mai abitir în mintea copilei. Şi asta nu pentru că darurile erau din ce în ce mai aproape de preferinţele ei sau sărbătoarea ţinea mai mult decât de obicei, ci datorită bradului, care mereu "nu ştiu cum apărea în faţa mea, ornat cu cele mai frumoase podoabe. Într-o clipă parcă, încăperea era goală, iar în următoarea secundă, cât ieşeam puţin afară sau cine ştie pe unde, odaia se lumina la strălucirea beculeţelor de pe crenguţe. Aveam foarte multe păpuşi care erau îmbrăcate în rochiţe de organdi. Mi-era câteodată şi teamă să le ating, ca nu cumva vraja şi misterul care le înconjurau să nu se sfărâme. În schimb, aveam o păpuşă mică, ponosită, îmbrăcată în costum tirolez, pe care o iubeam foarte mult, îi făceam injecţii, pentru că voiam să mă fac doctoriţă, o smotoceam şi ăsta era jocul meu. Pe celelalte le priveam cum erau aranjate frumos în vitrină, de teamă să nu le stric. În copilărie aveam de toate. Părinţii mei au avut grijă ca eu să nu sufăr. Deşi, am trecut şi prin foarte multe vremuri grele".

ÎNFĂŞURAM BUCĂŢELE DE LEMN ÎN STANIOL ŞI ZICEAM CĂ SUNT BOMBOANE!"
Vocea Dragăi Olteanu Matei se aude cristalin în liniştea încăperii. Gândurile o duc către perioada de după cel de-al doilea război mondial, când  familia sa a trebuit să se refugieze în Oltenia. Într-o noapte au venit ruşii, ne-au urcat în nişte vagoane cu care se cărau vitele şi ne-au dus departe de casă. Tatăl meu era ofiţer şi a trebuit să plece cu unitatea lui militară la Soroca", povesteşte actriţa. Avea 8 ani. Însă, nu a uitat nici acum noaptea în care a sosit în satul Morunglav. "Cerul era sticlos, iar în zare se vedeau munţii. Au venit câţiva ţărani care ne-au ajutat cu bagajele, iar noi ne-am instalat la o gazdă. M-am împrietenit cu Voichiţa şi Paula, cele două fete ale gazdei. Împreună cu ele mergeam vara la păscut oile, cutreieram pădurile, adunam vreascuri pentru foc şi le căram cu capul, culegeam ciuperci. Nu am simţit greul. Părinţii mei, da. Crăciunul petrecut acolo, în acel an, mi-a arătat faţa sărăciei. Dintr-o dată dispăruseră globuleţele acelea minunate, strălucitoare, abundenţa mâncărurilor şi nici cadourile nu mai erau păpuşi îmbrăcate asemenea prinţeselor în rochii învolănate. Atunci am aflat că Moş Crăciun este doar în noi. Căutam ceva în şifonier şi am dat de cadoul pe care mi-l cumpărase mama pentru a mi-l pune sub brad. O mare tristeţe m-a cuprins. Parcă dintr-o dată, toată vraja dispăruse, toate poveştile pe care mi le creasem în minte se destrămaseră". Priveşte trist, de parcă sentimentul pierderii Crăciunului îi revine iar şi iar, cu fiecare aducere aminte. În acel an, Draga, fetiţa de numai 10 ani, a învăţat de la mama sa să confecţioneze ornamente pentru brad din cutii de chibrit sau de pudră, pe care lipeau imagini cu animale, cu steluţe, decupate din tot felul de cărţi. Atunci a văzut că dintr-o simplă nucă pictată în auriu putea ieşi cea mai strălucitoarea podoabă. "Bunicul fetelor la care stăteam în gazdă era tâmplar. Pentru că nu aveam bomboane, luam hârtie poleită pe care o înfăşuram în jurul unei bucăţele mici de lemn, pe care le atârnam în brad ca şi cum ar fi fost bomboane".

CARTEA DE CRĂCIUN M-A FĂCUT SĂ IUBESC LECTURA!
În minte-i răsună şi acum colindele pe care le-a învăţat pe când locuia în Oltenia. Cu luni de zile înainte, convoca grupul de copii cu care cutreiera uliţele în lung şi-n lat şi începeau repetiţiile pentru Crăciun. "Cele mai frumoase colinde de-atunci le ştiu. Mergeam din casă în casă, străbătând troiene de zăpadă şi cântam cu toată forţa. Lumea ne primea cu drag, ne îndesau în traiste mere, nuci, covrigi, iar bucuria noastră creştea pe măsură ce aplauzele şi zâmbetul celor pe care îi colindau sporeau. De mică îi plăcea să spună poezii, să cânte. La grădiniţă era mereu iepuraşul care îi deschidea uşa lui Moş Crăciun pentru a pătrunde în încăpere cu sacul lui plin de daruri, iar în clasa I, tot Moşul a scuturat bagheta lui magică şi a făcut ca micuţa de-atunci, atât de plictisită de lectură, să se îndrăgostească de cărţi. "Nu era chip să mă facă cineva să citesc. Părinţii, mătuşile, bunica, toţi îmi spuneau mereu poveşti, îmi plăcea să le ascult, dar să nu le citesc eu. Până într-un an, când mătuşa mea din partea mamei mi-a făcut cadou o carte minunată cu poveşti. Avea nişte imagini atât de frumoase, că mi-am dorit pe loc să ştiu despre ce e vorba în carte. Nimeni nu a dorit să-mi citească poveştile. M-am rugat cu lacrimi în ochi de fiecare în parte, până când, refuzată de toţi, m-am aşezat într-un colţ şi am început să citesc prima pagină, apoi a doua, până ce nu am mai putut să o las din mână. Uitam adesea să mai vin la masă, să mă mai duc la joacă. De dragul poveştilor". Zâmbeşte. Ochii săi albaştri adună întrânşii toată seninătatea şi frumuseţea stării de bine. Imaginea părinţilor, a mătuşelor şi a unchilor săi îi revine în memorie. Chipurile bunicelor de la care a învăţat credinţa şi smerenia îi îmblânzesc amintirile. O singură dată a fost de Crăciun la bunicii din partea tatălui său care trăiau în Basarabia. Alte obiceiuri, alte trăiri. "Bunicii mei erau oameni înstăriţi. Atunci am văzut cum se taie porci, cum se înalţă cozonacii în forme, asemenea bonetelor bucătarilor. Carnea se afuma, se făceau zeci de feluri de prăjituri. Bucătăria bunicii era foarte mare. În mijloc avea un cuptor uriaş care ardea mereu. Pe el stăteau două fete care o ajutau în casă. Aveai impresia că în timpul sărbătorilor prin hornul acela picură stropi de vrajă. Aveai senzaţia că într-o clipă trebuie să coboare din cer Moş Crăciun pe zăpada albă, imaculată.
Acolo am învăţat ce înseamnă pioşenia... şi că Dumnezeu nu părăseşte oamenii niciodată".
Citeşte mai multe despre:   craciun,   special,   dragă,   olteanu,   matei,   draga olteanu,   olteanu matei

 

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 





Mai multe titluri din categorie

„Suntem sclavii unor partide care stau drepți în fața unor stăpâni de dincolo de hotarele țării”

„Suntem sclavii unor partide care stau drepți în fața unor stăpâni de dincolo de hotarele țării”
Galerie Foto   Continuăm mărturisirile-document ale scriitorului Dinu Săraru, cu prilejul lansării împreună cu Jurnalul a unei trilogii de excepție, „Dragostea și Revoluția”. Autorul ne dezvăluie povestea...

Contract secret al SRI cu armament individual, de la consilierul lui Glock, consul al României în Austria

Contract secret al SRI cu armament individual, de la consilierul lui Glock, consul al României în Austria
Galerie Foto Armurierul oficial al producătorului de arme austriac Glock a primit, la jumătatea lunii trecute, de la SRI, un contract de aproximativ zece milioane de euro cu TVA, pentru livrarea unor produse catalogate ca fiind...

„Trebuia să arăt lumii împrejurările în care viața umană, adevărată, e călcată în picioare în universul acesta socialist”

 „Trebuia să arăt lumii împrejurările în care viața umană, adevărată, e călcată în picioare în universul acesta socialist”
Galerie Foto Cuvintele se țes firesc, vorba îi e apăsată. Poveștile se derulează cu emoție nedisimulată. Ai sentimentul că îl poți asculta o viață, fără plictis. Chiar așa, să-l ascultăm cât ne mai putem...

Ochiului îi place mult lumina

Ochiului îi place mult lumina
Nu degeaba românul a născut zicerea „mi-e dragă ca lumina ochilor”. Ochii sunt cel mai frumos cadou pe care Dumnezeirea l-a dăruit omului. Despre problemele ochilor, dar și despre ochelari și necesitatea...

Băsescu: Coincidența închiderii dosarului „EADS”, retragerea contracandidaților și numirea lui Kovesi la EPPO

Băsescu: Coincidența închiderii dosarului „EADS”, retragerea contracandidaților și numirea lui Kovesi la EPPO
Galerie Foto Traian Băsescu, fost protector al Laurei Codruța Kovesi, cel care a numit-o de trei ori la vârful parchetelor din România, susține că este o legătură între clasarea dosarului”EADS” de către DNA, retragerea...

Referendumul lui Iohannis din 2019 și obsesia alegerilor din 6 decembrie aruncă în haos justiția, de la 1 ianuarie 2021

Referendumul lui Iohannis din 2019 și obsesia alegerilor din 6 decembrie aruncă în haos justiția, de la 1 ianuarie 2021
Galerie Foto Referendumul pe Justiție, inițiat de Klaus Iohannis, odată cu alegerile europarlamentare din luna mai a anului 2019, dar și blocajul organizat asupra activității Parlamentului, prin boicotarea lucrărilor...

Fratele Ralucăi Prună, menținut la conducerea DNA, deși nu întrunește condițiile de vechime

Fratele Ralucăi Prună, menținut la conducerea DNA, deși nu întrunește condițiile de vechime
Galerie Foto Secția pentru Procurori de la CSM a decis, săptămâna aceasta, să-i prelungească delegarea procurorului Mihai Prună, fratele fostului ministru tehnocrat al Justiției, Raluca Prună, în funcția de procuror-șef...

Noua variantă de Big Brother, pe șoselele patriei, aprobată de Guvernul Orban în plină campanie electorală

Noua variantă de Big Brother, pe șoselele patriei, aprobată de Guvernul Orban în plină campanie electorală
Galerie Foto Executivul condus de Ludovic Orban a aprobat, în plină campanie electorală pentru alegerile parlamentare, nota de fundamentare pentru alocarea a peste 126 de milioane de lei, din fonduri externe nerambursabile, în ve...

Capii SRI dau lecții de politică și administrație

Capii SRI dau lecții de politică și administrație
Actualul ambasador al României în Statele Unite ale Americii, fost director al Serviciului Român de Informații, George Cristian Maior, are asigurat un post de profesor universitar la Școala Superioară de Studii...

Carantină la mișto, în marginea Bucureștiului

Carantină la mișto, în marginea Bucureștiului
Popești-Leordeni, așezare în sud-estul Capitalei. Populație: 42.468 de locuitori. Cazuri confirmate SARS-CoV-2 în ultimele două săptămâni: 405 persoane. Rata de incidență: 9,54 la mia de locuitori. Decizie...

Când ne ajută poziţia pruncului în burta mamei

Când ne ajută poziţia pruncului în burta mamei
Durerile de spate reprezintă cauza celor mai multe consultaţii la medici, ele produc cele mai multe concedii medicale în lumea largă. Acea poziţie ca a pruncului în burta mamei ajută pentru relaxarea spatelui și...

Poliția de Frontieră depistează persoane, după bătăile inimii, cu echipamente cumpărate de la apropiații generalului „Timpanul”

Poliția de Frontieră depistează persoane, după bătăile inimii, cu echipamente cumpărate de la apropiații generalului „Timpanul”
Galerie Foto Fiul patronului de la Mira Telecom, o entitate abonată, de ani buni, la contracte grele cu instituțiile din zona siguranței naționale, livrează, pentru Poliția de Frontieră, începând cu 9 noiembrie, dispozitive...

Cu semnătură, pe moarte călcând

Cu semnătură, pe moarte călcând
Galerie Foto „Refuz transportul la spital, îmi asum toate riscurile şi consecinţele, inclusiv decesul”.  Observaţia scrisă cu pixul transformă fişa de caz COVID într-un fel de certificat de deces. Pe care pacientul...

Parlamentarii termină mandatul cu datorii de aproape 100 de milioane de lei. Deputații au credite de 64 de milioane

Parlamentarii termină mandatul cu datorii de aproape 100 de milioane de lei. Deputații au credite de 64 de milioane
Galerie Foto Din cei 326 de deputați care își încheie mandatul de parlamentar luna viitoare, 180 au datorii pe persoană fizică, cumulate, în cuantum de nu mai puțin 63.726.506,51 de lei. Creditorii, ca...

Vineri, cartea „Teatru”, de Sidonia Drăgușanu. „Să scriu o piesă de teatru care să provoace scandal?! Dar ce fac pe urmă?”

Vineri, cartea „Teatru”, de Sidonia Drăgușanu. „Să scriu o piesă de teatru care să provoace scandal?! Dar ce fac pe urmă?”
Galerie Foto Jurnalul vă propune vineri o carte specială pentru iubitorii dramaturgiei, dar și pentru cei care vor să descopere un gen plin de acțiune, replici spumoase, amuzante și profunde: „Teatru”, de Sidonia...
Serviciul de email marketing furnizat de