"E mult de-atunci, Harietă, de când eram copii"

Din an în an, la 15 ianuarie, ne aducem aminte că suntem români şi că ne place Eminescu. Şi ziua de 15 ianuarie se scurge între manifestări festiviste prin şcoli, licee şi biblioteci, câteva coroane de flori depuse la statui şi la mormântul de la Bellu şi cam atât...

Ce se întâmpla acum 160 de ani în casa din apropiere de Biserica Uspenia din Botoşani?
În zona veche a oraşului, astăzi în renovare, printre clădirile care au supravieţuit demolărilor comuniste, pe peretele unei prăvălii e o plăcuţă memorială care marchează locul în care a început - se pare - drumul, ce avea să continue în căsuţa de la Ipoteşti, al celui venit să împlinească "devenirea" întru poezie al cuvântului limbii române. "Pe locul acestei clădiri a fost casa lui Gheorghe Andriescu, în care s-a născut Mihai Eminescu." De-abia vara se mutau la Ipoteşti.

Nu au rămas niciodată peste iarnă la căsuţa din "cotuna" ce avea să-i fie atât de dragă lui Mihai mai târziu - şi unde astăzi este construit Memorialul Ipoteşti -, pentru că locuinţa de atunci nu le permitea. Era veche de peste 60 de ani şi mult timp fusese nelocuită.

IPOTEŞTI, LUMEA POVEŞTILOR
Abia mai târziu, prin 1855, tatăl poetului avea să ridice acolo o nouă construcţie, cu bani obţinuţi din vânzarea posesiunilor din Botoşani. Devine evident că drumul celui numit astăzi prea des "Luceafăr al poeziei româneşti" - dar tot mai rar citit - a început în casa din Botoşani, lângă Biserica Uspenia, unde a fost botezat o săptămână mai târziu.

Şi ce-a început la Botoşani a continuat la Ipoteşti. Unde Mihai a crescut într-o casă cu cerdac şi pereţi albi, azi refăcută după fotografii din vreme, în care se găsea una dintre cele mai importante biblioteci particulare din acea vreme. Gheorghe Eminovici avea o bibliotecă pe atunci cotată cam a treia din Moldova.

În casa memorială sunt păstrate astăzi câteva obiecte importante care au aparţinut familiei poetului. Pe lângă dulapurile din lemn de trandafir şi scoarţa cu dungi în culorile tricolorului din odaia Ralucăi Eminovici, în prima cameră se află caseta de machiaj a lui Mihai, din vremea când a colindat ţara cu trupa de teatru a lui Fani Tardini. În spatele casei sunt acum două biserici. Cea cumpărată de Raluca şi care i-a aparţinut apoi familiei şi cea ridicată prin efortul lui Nicolae Iorga în 1939 şi în care, în memoria poetului, sfinţii sunt pictaţi cu aureole negre. În faţă e un brad uriaş plantat de Iorga.

Peste ani, când moşia de la Ipoteşti a fost vândută, Eminescu îi scria surorii Harieta: "E mult de-atunci, Harietă, de când eram copii mici de tot şi ne spuneau moşnegii poveşti. Poveşti sunt toate pe lumea asta... Poate că povestea e partea cea mai frumoasă a vieţii omeneşti... Cu poveşti ne leagănă lumea, cu poveşti ne adoarme... Ne trezim şi murim cu ele...".

"AI FOST, EŞTI, VEI FI TOTDEAUNA"
În Bucureşti, în cartierul Pantelimon, pierdută printre blocuri, se află Biserica Mărcuţa şi, lângă ea, ce a mai rămas din vechiul sanatoriu unde, într-o vreme, cu câteva luni înainte să moară, a fost internat şi Eminescu. Pe pereţii camerei unde a stat închis şi-ar fi scris unele dintre ultimele versuri. Am fost la Mărcuţa, am vorbit cu paznicul: "Nu e nimica aicea, doamnă. S-a dat cu var"... Sau cum ar fi spus Eminescu: "Tu însuţi puteai să nu te naşti, să fii din numărul celor care n-au fost niciodată (...), prin urmare ai fost, eşti, vei fi totdeauna".

 

Eminescu azi, cu floare la butonieră
În aceste zile, Iaşiul s-a împopoţonat a sărbătoare. Chipul obosit, plin de cratere şi nervuri al oraşului s-a clătit de apropierea sărbătorii poetului. Cohorte de oameni de litere, politicieni, cărora vorba le-a îngheţat a ceartă, îşi ascut săbiile, îşi completează ultimele discursuri, primele lecturi. Se pregătesc să aplaude de ziua poetului. Dacă se poate cât mai aproape de Tei, cu cât mai mulţi alegători în faţă.

Spiritul poetului le râde în nas. Cine nu ştie versuri de Eminescu, cine n-a fost să tragă în piept aerul din jurul Teiului lui Eminescu din Copou? Cine nu a făcut-o este pedepsit să citească de 1.001 de ori "Luceafărul". În aceste zile, oficialii ieşeni, dar şi oamenii de litere responsabili de instituţiile culturale se pregătesc să întâmpine cohortele de autocare ce sosesc în fiecare an în Copou de ziua poetului.

La Teiul bătrân, beteşugit, al lui Eminescu sau foarte aproape la Muzeul "M. Eminescu", recent înfiinţat, unde au loc nenumărate acţiuni culturale. Însă miile de admiratori anonimi ai poetului îl sărbătoresc în linişte tot timpul anului.

În zilele obişnuite. Lună de lună. Cunosc zeci de oamenii care nu numai la 13, 14 şi 15 ianuarie aduc flori şi le pun pe umărul poetului. Le agaţă la butonieră. Să-i ţie de cald, să le aibă de sete. "M-am învăţat încă din perioada studenţiei, înainte de 1989, să merg din lună în lună şi să-i agăţ un trandafir de guler, la bustul din faţa Teiului", ne spune Ecaterina Isachi, o iubitoare nespusă a poeziei "Luceafărului poeziei româneşti". Aici, în Copou, în preajma locului unde şi-a purtat paşii, sunt programate manifestări şi în aceste zile. La 14 şi 15 ianuarie sunt organizate noi manifestări.

"ZILELE EMINESCU" LA IAŞI
Muzeul Literaturii Române Iaşi, în colaborare cu Societatea Culturală "Junimea '90", organizează joi şi vineri, la Muzeul "Mihai Eminescu" din Parcul Copou, "Zilele Eminescu".
În prima zi, elevii Şcolii "Otilia Cazimir" din Iaşi vor susţine un program artistic intitulat "Lui Eminescu".

În aceeaşi zi, de la ora 16:00, are loc simpozionul "Actualitatea operei lui Mihai Eminescu", la care vor participa literaţi ieşeni, printre care Cassian Maria Spiridon, Nichita Danilov şi Daniel Corbu. Va avea loc cu această ocazie şi o lansare a unei cărţi şi a unui CD media: "Mihai Eminescu - viaţa şi opera".

În a doua zi a manifestărilor prilejuite de "Zilele Eminescu", adică vineri, 15, are loc vernisajul expoziţiei Enigmaticul Eminescu a colecţionarului Serghei Coloşenco. Apoi, la ora 14:30, elevi ai Liceului "G. Ibrăileanu" vor susţine un program omagial intitulat "Numai poetul...". După care, spre seară, va fi organizat simpozionul "Eminescu, azi", la care şi-au anunţat participarea poeţii Horia Zilieru şi Daniel Corbu. Manifestările se încheie cu lansarea cărţii "Mihai Eminescu - Icoană şi privaz (opera poetică)".

În spatele tuturor acestor exerciţii de admiraţie stau iubitorii de poezie necunoscuţi. Adevăraţii iubitori ai operei marelui poet care fie vor participa la sărbătoare, fie vor merge în urma paşilor poetului să-i pună o floare la butonieră. Şi, în ritm, pe versurile poetului se vor roti ca nişte copii agăţaţi de scoarţa Teiului beteşugit, visând asemenea versurilor Luceafărului la eternitate. Mulţi iubitori ai poeziei sale vor ajunge şi la Plopii fără soţ, aproape de Hanul Trei Sarmale, unde poetul şi-a purtat paşii aproape de Veronica Micle. În aceste zile, Iaşiul este mai frumos. El poartă miros de vers pe frunte şi floare de poezie la ureche.

  • Cristinel C. Popa