Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
SPECIAL
Chiar daca are o viata implinita in SUA, nu si-a uitat publicul de acasa. Si nici noi n-am uitat-o. Un interviu de peste Ocean cu Margareta Paslaru.
Chiar daca are o viata implinita in Statele Unite, nu si-a uitat publicul de acasa. Si nici noi n-am uitat-o. Cititorii au ales si azi vocea Paslaritei se afla pe CD-ul de colectie care celebreaza cele mai iubite piese ale romanilor. Special pentru ei, un interviu de peste ocean, cu si despre Margareta.
OTILIA VINTILA
 |
FAVORITA. Cititorii Jurnalului vad in Margareta una dintre cele mai iubite voci ale secolului |
Jurnalul National: Care au fost circumstantele debutului dumneavoastra in televiziune?
Margareta Paslaru: Mi-e greu sa vorbesc despre mine, trebuie sa-mi imaginez ca e povestea altcuiva. Ca eleva a liceului Nr. 6 - Costeasca, organizam serbarea de sfarsit de an, repetand cu ajutorul saxofonistului Dorin Tzucher. El m-a invitat la auditia artistilor amatori a Casei de Cultura Grivita Rosie, din ale carei spectacole am devenit ulterior nelipsita. Am avut succes si, de aceea, directorul Ilinski m-a inclus, un an mai tarziu, in spectacolul televizat in direct. Surpriza din final se numea Trio Grigoriu; nu-mi venea a crede ca voi canta pe aceeasi scena cu marile vedete. Dupa spectacol, George Grigoriu mi-a spus: "intr-o zi voi compune ceva pentru tine". Intr-o zi am fost invitata in studioul televiziunii: "vor sa te mai asculte, trebuie sa dai probe", mi-a spus Paul Gentar, seful de orchestra al Casei de Cultura. Atunci am chiulit de la scoala. Paul m-a acompaniat la pian intr-o cabina cu geamuri duble, prin care nu vedeam, dar puteam auzi o voce care dupa fiecare melodie cantata spunea: "alta", "ce mai stii?", "mai canta ceva", "alta melodie ai"?... Imi venea sa plang, nu stiam ce sa cred.
La iesire, Gentar, zambitor, imi face semn sa-l astept: "toti doreau sa te mai asculte, comisia te-a placut, vei canta in emisiunea lui Lazarov - "Toata lumea face sport" Era prima mea emisiune. Am cantat "Picolissima serenada" in italiana. Emisiunea ii avea ca vedete pe Mircea Albulescu, Coca Andronescu si Trio Grigoriu. Trecusem "un examen". Urmatoarea aparitie a fost duetul cu Marina Voica, "Pe aripa vantului"
Farmecul Margaretei i-a cucerit
 |
CD-UL DE COLECTIE CARE CELEBREAZA CELE MAI IUBITE PIESE ALE ROMANILOR |
Talentul dumneavoastra a fost mostenit? L-ati transmis mai departe?
Ma trag din familia sculptorului Ion Dimitriu Barlad, bunicul meu. In sangele nostru s-au mostenit aptitudini reale. Ne-am nascut sensibili, respirand arta, traind prin arta. La 5 ani dadeam recitaluri de balet sub indrumarea maestrei Floria Capsali, iar la 8 ani concertam lucrari de Mozart la clasa de pian a doamnei Romascu.
Kremlinul comentează mondenitățile și spune că soții Assad nu divorțează. Chiar purtătorul de cuvât al lui Putin a negat informația
Citește pe Antena3.ro
Este cineva din familie care v-a indrumat pe acest drum sau asa ati simtit ca trebuie sa fie si ati muncit pentru asta ?
Si una si alta. Simteam ca asta mi-e menirea, bucuria de-a canta trecea rampa. Publicul, "Maria Sa", fara de care noi n-am exista, m-a vrut. Si m-am dedicat lui, muncind pentru a nu-l dezamagi. Aschia nu sare departe de trunchi. In clasele primare, tanti Sanda - ea insasi balerina - imi arata pasi de dans. Bunica picta, mama canta, bunicul sculpta. Pe la 18 ani (dupa ce tata s-a prapadit) arhitectii Ghitulescu m-au luat sub aripa lor. Ei mi-au devenit sfatuitori si parinti spirituali.
Aveti o voce unica, un talent aparte si-un farmec à la Marlene Dietrich. Cum v-ati pastrat sarmul si distinctia de-a lungul anilor?
Sunteti prea amabila, nu m-am gandit. Invat, lucrez, incerc sa fiu utila celor din jurul meu. Cand avem grija de altii, multumirea lor ne lumineaza sufletul.
Cum era viata in televiziune la momentul debutului si cum a evoluat ea pana in momentul plecarii?
Indragostiti de meserie, cu totii mancam televiziune cu paine, veneam pe platou
cu lectia invatata.
Perfectionismul - cuvantul de ordine
Se repeta mult, se muncea cu placere. Lucrand cu Lazarov, Bocanet, Urmuzescu, Marascu, Munteanu, am absorbit cate ceva din experienta lor, care-mi serveste si acum. Cum vedeti televiziunea in Statele Unite, din prisma studioului in care lucrati?
Noi nu intram in liga celor patru: CNN, CBS, ABC, FOX. Studioul nostru este mai micut, regional, pe cablu, ceea ce-mi da libertate de actiune. Emisiunile mele de la "MâSoul Productions" sunt preluate de ei. In Statele Unite, Cable TV ofera telespectatorilor 400 de canale, va imaginati diversitatea si competitia. Subiectul este vast, greu de acoperit
intr-un interviu. Si Romania are acces la informatiile globale, ati vazut curentele. Stirile domina.
Cum va impacati cu munca de producator tv? Va confisca total sau mai aveti vreme pentru alte proiecte?
Ma consuma, ca orice pasiune. Creez singura conceptul emisiunii, videografia, regia, montajul, coloana sonora, grafica, fac un produs complet, in sprijinul semenilor.
"In tinerete ne straduim sa ne facem un nume. La maturitate trebuie sa folosim «numele» spre binele altora", spuneati dumneavoastra, iar noi va intrebam: Care sunt cei la al caror bine va ganditi?
Ma preocupa soarta copiilor, educarea tinerilor, de aceea lucrez cu ei, impartasindu-le din experienta artistica acumulata. "Spre binele altora" include si pictori, muzicieni pe care i-am promovat in emisiunile mele, alaturi de batrani si nevoiasi. Incepand cu 2001 am initiat si aici Ziua Internationala a Copilului. Pregatirea dureaza 10 luni din an, contactand alte tari, state, guvernatori, primari, voluntari. Lucrand cu profesorii si elevii scolilor elementare, in postura de curator, organizez expozitia internationala "Art Exchange". Astfel, copiii isi pot exprima sentimentele prin arta. Romania a fost reprezentata la Art Exchange doi ani consecutivi. Talentul copiilor romani s-a remarcat alaturi de celelalte lucrari ale elevilor din Anglia, Israel, India, Egipt, Rusia, Pakistan si Statele Unite. In 2005, Craiova va reprezenta Romania multumita Veronicai Duduleanu si a profesoarei de desen Camelia Ionele. Sub indrumarea celor 10 elevi care creeaza chiar acum desenele anului 2005. In fine, ma bucur cand pot face ceva pentru Romania.
