Directivele europene „Micul dejun” au probleme cu zahărul

Este vorba despre modificarea a patru dintre cele șapte așa-numite „directive privind micul dejun”. Ele sunt un set de norme comune privind compoziția, denumirea comercială, etichetarea și prezentarea anumitor produse alimentare, astfel încât să se protejeze interesele consumatorilor și să se asigure libera circulație a acestor produse în cadrul pieței interne. Această revizuire se face în contextul Strategiei „De la fermă la consumator” a Executivului de la Bruxelles. Eurodeputații din Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (ENVI) a Parlamentului European au adoptat un proiect de raport privind modificarea respectivelor directive și el urmează acum să fie supus atenției plenului. 

Viitoarea directivă propusă ar urma să fie transpusă în legislațiile naționale ale statelor UE în termen de 18 luni de la intrarea sa în vigoare. Principalele modificări luate în calcul de către Comisia Europeană vizează mierea și sucurile.  În proiectul de raport, eurodeputații propun o abordare mai ambițioasă în ceea ce privește etichetarea mierii, ținând cont de nevoile practice ale producătorilor de miere, ale celor care ambalează și ale altor industrii. De asemenea, raportorul sugerează că sucurile cu conținut redus de zahăr nu ar trebui să fie promovate ca produse cu beneficii mai mari pentru sănătate decât sucurile obișnuite care conțin numai zahăr natural. Nici conținutul de zahăr din sucurile naturale de fructe nu este neglijat. Consumatorii nu sunt întotdeauna conștienți de faptul că sucurile de fructe sunt bogate în zaharuri libere (adesea echivalent cu zahărul conținut în băuturi gazoase).

În timp ce EFSA subliniază că este imposibil să se stabilească un aport maxim tolerabil bazat pe știință pentru nivelul de zaharuri, experții confirmă legătura, în diferite grade de certitudine, dintre zaharuri și o serie de probleme de sănătate cum ar fi obezitatea, diabetul de tip 2, colesterolul rău ridicat, bolile hepatice și hipertensiunea arterială.

Originea mierii, obligatoriu inscripționată

Pentru a spori alegerile informate ale consumatorilor în ceea ce privește originea alimentelor lor, propunerea revizuiește regulile de etichetare a originii mierii și introduce cerința de a enumera toate țările de unde provine mierea de pe ambalaj. Această cerință ar urma totuși să nu se aplice porțiilor mici de miere (pachețele de mic dejun), având în vedere dimensiunile reduse și dificultățile tehnice pentru inscripționare atunci când mierea provine din mai multe țări. Actuala legislaţie permite un amestec de miere fără a fi trecute pe etichetă ţara de provenienţă şi nici procentul de amestec.

Schimbarea etichetării sucurilor de fructe

Comisia consideră că ar fi oportun să se reintroducă pe termen nelimitat 

mențiunea pe etichete că sucurile de fructe nu conțin adaos de zaharuri. Sucurile de fructe ar putea prezenta, de asemenea, mențiunea „fără zahăr adăugat” pentru  a clarifica faptul că, în afară de nectarurile de fructe, sucurile de fructe nu pot conține și zahăr. Mai mult, pentru a răspunde cererii în creștere a consumatorilor pentru produse cu conținut mai scăzut de zahăr, sucul de fructe reformulat ar putea conține pe etichetă mențiunea „suc de fructe cu conținut redus de zahăr”. 

Sucurile de fructe și concentratele de sucuri de fructe sunt clasificate ca „zaharuri libere”, conform atât de către Organizația Mondială a Sănătății, cât și către Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA). După cum se subliniază într-un aviz științific al EFSA privind nivelul maxim tolerabil al aportului pentru zaharuri alimentare, contribuția sucurilor de fructe la aportul de zaharuri libere poate fi semnificativă, ajungând până la 50 %. Pentru a reduce riscul de exces de greutate, obezitate și carii dentare, Organizația Mondială a Sănătății recomandă limitarea aportului zilnic de zaharuri libere la mai puțin de 10 % (ideal ar fi sub 5 %) din aportul total de energie.

În ceea ce privește dulcețurile și marmeladele, propunerea ar crește conținutul minim general de fructe la 450 g/1000 g spre deosebire de actualul 350 g/1000 g pentru gemurile extra și jeleuri.

Apicultorii români, loviți de importurile ieftine din spațiul excomunitar

România a solicitat în repetate rânduri schimbarea legislației de etichetare a mierii prin indicarea precisă a țării de origine, indiferent dacă aceasta provine din țări UE sau state terțe, astfel încât consumatorii să fie informați în legătură cu proveniența și calitatea ei. Țara noastră este unul dintre marii producători de miere din Europa, ocupă locul patru, dar afacerile apicultorilor autohtoni sunt  afectate negativ de importurile masive, cele mai multe din afara spațiului UE (Ucraina, China în special), la prețuri mai mici. Datele Asociației Crescătorilor de Albine din România (ACA) arată că în țară se importă anual între 3.000 și 6.000 tone de miere, adică 30-35% din consumul intern, în condițiile în care producția autohtonă este de circa 22.000 tone anual.