Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ordin 'pe firul scurt' in 26 decembrie 1989: radiati dosarul!
Este 26 decembrie 1989, prima zi de la executia Elenei si a lui Nicolae Ceausescu, cand teroristii neprinsi mai impusca revolutionari in Capitala si alte orase din tara, dar regimul Iliescu e deja instalat si chiar contestat. In aceasta atmosfera de haos controlat, o persoana din conducerea Ministerului Invatamantului are o neliniste aparte: suna la Institutul Politehnic si cere ca dosarul tezei de doctorat a 'savantei', dimpreuna cu exemplarele tezei si cu autoreferatele sa fie scoase din Biblioteca Institutului, iar inregistrarile referitoare la acestea sa fie 'radiate corespunzator' din registrul de inventar si cataloage. Cel putin, asa scrie Dan Radu Popescu, directorul de atunci al Bibliotecii, intr-o nota din 6 ianuarie 1990, prin care certifica predarea pieselor din dosarul de doctorat la 'Cabinetul Doamnei Rector'.
Acum pensionar, Popescu isi aminteste bine episodul: 'Acea nota telefonica din 26 decembrie 1989 a fost strictisim referitoare la teza de doctorat a Elenei Ceausescu. Nu stiu cine a fost persoana de la celalalt capat al firului. Nu cu mine a vorbit, ci cu rectorul Institutului de la acea vreme, doamna Rodica Valcu si dansa mi-a transmis dispozitia. Nu stiu de ce s-a dat acea nota telefonica, pot doar specula ca cineva si-a dorit sa faca disparute lucrarile respective, pentru ca, ulterior, sa le poata folosi in interes personal – si nu ma refer la interesul pecuniar, ci la cel stiintific'.
Fostul director al bibliotecii considera ca meritul principal pentru prezervarea exemplarelor din teza de doctorat a Elenei Ceausescu ii revine profesorului Voicu Tache, care a fost rector inaintea Rodicai Valcu: 'Voicu Tache le-a descoperit in biroul de documente secrete (care, inainte de 1989, era administrat de Securitate – n.r.). Era vorba de un pachet mai mare, despre care nici baiatul care lucra acolo nu stia ce contine. S-au gasit mai multe exemplare din teza de doctorat si din autoreferate, foarte elegant tiparite si legate. Doar un anumit numar dintre acestea au revenit bibliotecii, restul au fost distribuite prin alte parti, nu stiu unde au ajuns. Dupa ce au fost scoase din evidenta, exemplarele bibliotecii au fost ca disparute'.
In varsta si, din cate am aflat, suferinda, Rodica Valcu nu a putut fi contactata. Astfel, raman necunoscute identitatea si intentiile persoanei care a cerut, in decembrie ’89, radierea dosarului de doctorat al Elenei Ceausescu.
In primavara anului 1990, Rodica Valcu a fost inlocuita din functie, iar dosarul Elena Ceausescu a ajuns in fisetul biroului administrativ. 'Seful biroului administrativ a gandit, corect, ca locul dosarului este la Muzeu', apreciaza Vasile Constantin Diaconescu, primul director al Muzeului Institutului Politehnic, dupa reinfiintarea acestuia, in decembrie 2003.
Asadar, din 2003, dosarul de doctorat al Elenei Ceausescu este pastrat in seiful Muzeului Politehnicii, laolalta cu alte obiecte de mare valoare patrimoniala. Si cele patru exemplare ale tezei de doctorat si cele doua autoreferate la teza de doctorat a Elenei Ceausescu au valori de inventar: 115 lei, respectiv 50 de lei. Lei comunisti.
Citește pe Antena3.ro
Un doctorat intr-o luna de zile
Daca in cazul altor persoane, formalitatile in vederea sustinerii doctoratului puteau dura 10 ani de zile sau chiar mai mult, pentru Elena Ceausescu totul s-a rezolvat in mai putin de o luna. S-a dat si un Decret de Stat special, care sa permita acest lucru. Graba a fost justificata de faptul ca se apropia sedinta Consiliului de Stat, in cadrul careia Nicolae Ceusescu, secretarul general al PCR, urma sa fie propus presedinte. Si nu 'se facea' ca viitorul presedinte sa nu aiba nevasta doctor in stiinte... Asa ca, pe 8 decembrie 1967, Elena Ceausescu a obtinut titlul de doctor inginer, iar pe 9 decembrie 1967, Nicolae Ceausescu titlul de presedinte al Consiliului de Stat.
Dar, iata cronologia evenimentelor, asa cum rezulta din documentele din dosar si declaratiile contemporanilor avizati.
2 Iulie 1957 - Elena Ceausescu obtine diploma de inginer, absolvent al Facultatii de chimie industriala, Sectia tehnologia substantelor organice, Institutul Politehnic Bucuresti. Sotia viitorului lider suprem facuse cursurile la fara frecventa, intre anii 1950 – 1957. Doina Constantinescu, colega de generatie cu Elena Ceausescu, isi aminteste: 'Trebuia sa sustina examenul de licenta in acelasi an cu mine, in 1956. La catalog, era chiar inaintea mea! Dar nu s-a prezentat. Am aflat ca a dat in anul urmator'.
De fapt, Elena Ceausescu a repetat un an sau, dintr-un motiv necunoscut, a avut o intrerupere de studii. Muzeograful Vasile Constantin Diaconescu ne prezinta 'O pagina pe care am gasit-o in catalogul personal al profesorului de reactoare chimice Raul Mihail'. 'Materia predata de profesorul Raul Mihail se facea in ultimul an de studii si este singura dovada pe care o avem, in afara foii matricole -care exista in arhiva Facultatii de chimie-, referitor la studiile din facultate ale Elenei Ceausescu. Din foaia asta avem anul VI, la fara frecventa, examenul este din 14.01.1957. Si, intr-adevar, s-au prezentat la examen Ceausescu, Florescu si Boiangiu, care au obtinut, fiecare, calificativul «Bine». Eu banuiesc ca tovarasa chiar a fost la acel examen. Ca n-o fi stiut nimic, iar omul a primit sarcina sa dea calificativul «Bine», nu pot spune. Mai am o banuiala: Florescu s-ar putea sa fi fost sotia Ministrului Chimiei, iar de Boiangiu nu mai stiu... Vedeti, nici nu sunt in catalogul personal al profesorului cu prenumele, doar cu numele', remarca Diaconescu.
18 noiembrie 1964 – Elena Ceausescu este numita la conducerea Institutului de Cercetari Chimice - ICECHIM, prin ordin al Ministrului Petrolului si Chimiei, Mihail Florescu. Anterior, Tovarasa fusese seful sectiei elastomeri. La ICECHIM, ii are mai intai colegi, pe urma subordonati, pe cativa dintre cei mai reputati chimisti ai tarii: Silvia Bittman (nicio legatura cu raposata mama a solistului trupei Holograf, medicul Lucia Bittman – facem precizarea, pentru ca a persistat o anume confuzie in mediul academic si nu doar, in legatura cu acest aspect), Ozias Solomon, Yves Nathaniel Goldenberg, Anelize Cornilescu, Radu Bordeianu. Despre acestia s-a spus ca sunt co-autorii tezei de doctorat a Elenei Ceausescu. Cert este ca ultimii doi sunt autori ai unor articole aparute in publicatii internationale de specialitate, avand-o drept cosemnatar pe Elena Ceausescu. Chiar si in zilele noastre, editurile din strainatate vand, pe bani frumosi, exemplare ale lucrarilor care poarta semnaturile Elenei Ceausescu si colaboratorilor acesteia.
'Am fost surprins sa gasesc la venirea mea aici, in biblioteca stiintifica a Combinatului, Teza (Elenei Ceausescu), in traducere engleza', spune Radu Bordeianu, acum pensionar, care a lucrat, incepand cu anul 1988, la cel mai mare producator european de mase plastice – Vestolit, Germania.
Radu Bordeianu neaga ca ar fi participat si la realizarea tezei de doctorat, dar confirma aporturile decisive ale doi dintre fostii colegi. 'Nu am colaborat in niciun fel. Eu am terminat in 1963, iar in ’65, cand m-am angajat la ICECHIM, toate lucrarile experimentale cuprinse in teza fusesera practic incheiate (poate cu exceptia catorva detalii), sub conducerea profesorului Ozias F. Solomon, pe atunci profesor de Chimie Macromoleculara la Institutul Politehnic si seful Sectiei Elastomeri din ICECHIM. Ozias Solomon si Silvia Bittman au avut contributiile cele mai importante la acea lucrare. Amandoi au emigrat, la scurt timp dupa sustinerea tezei, in Statele Unite. Ozias Solomon a murit, Silvia Bittman are in jur de 85 de ani'.
Chimistul a comentat si motivul refugierii sale: 'Puteam ramane si cu alte ocazii, fiindca participam la diverse congrese si reuniuni de specialitate in afara granitelor, inclusiv in tari occidentale. Dar, abia in 1988 m-am decis, fiindca ma gandeam la viitorul copiilor mei. Am fost, initial, singur si abia apoi m-a urmat familia. Revolutia a venit ca o binecuvantare, fiindca, evident, ne temeam de represalii si de formalitati intinse pe multi ani de zile'.
Bordeianu avea, pe buna dreptate, de ce sa se teama: Elena Ceausescu era foarte ranchiunoasa si ii detesta pe cei care paraseau tara, mai ales daca o faceau fara forme legale. Se razbuna chiar daca era vorba de persoane care ii servisera, mult timp, interesele. Emblematic din acest punct de vedere este faptul ca a refuzat sa isi ridice diploma de doctor, intrucat era semnata de rectorul Institutului Politehnic 'Gh.Gheorghiu-Dej', George Baranescu, care, la scurt timp dupa ce si-a pus parafa pe diploma, a 'fugit' in Statele Unite.
1957 – 1967 – Elena Ceausescu obtine trei brevete privind procedee de polimerizare / extragere a polimerilor, publica cinci articole pe acest subiect si sustine 10 comunicari. La toate acestea, in afara de lectura ingalata a unor texte pregatite in cadrul comunicarilor, Elena Ceausescu nu a avut nicio contributie. Colectivul de la ICECHIM, persoanele precizate mai sus si posibil altele, sunt autorii adevarati.
In cercurile chimistilor, mai circula varianta ca cel care a coordonat cap-coada realizarea tezei de doctorat a Elenei Ceausescu ar fi fost, de fapt, academicianul Cristofor Simionescu, fost rector al Institutului Politehnic din Iasi. Drept rasplata, acesta ar fi fost promovat in conducerea Academiei Romane (a fost vicepresedinte cu delegatie de presedinte intre anii 1977 – 1980) si in Consiliul de Stat. Numele lui Cristofor Simionescu nu apare, insa, in niciun document oficial legat de teza de doctorat, iar el s-a stins in 2007, fara a admite sau dezminti, vreodata, calitatea de autor sau co-autor al lucrarii.
'Ar fi putut face unele clarificari, fiindca stia cine fusesera autorii, dar nu a vrut sa se interpreteze ca ar acuza pe cineva. Este adevarat ca Elena Ceausescu i-a cerut, tatalui meu, sa fie conducatorul tezei sale de doctorat. Dar, tata a refuzat-o, invocand distanta – ea ar fi vrut sa sustina teza la Bucuresti si tata ar fi trebuit sa se mute acolo. Ulterior, i-a cerut sa conduca sau sa faca parte din Comisia de doctorat. De data asta, tata s-a scuzat, motivand ca este foarte bolnav si chiar a obtinut de la medicul sau o scutire medicala, ramanand acasa mai multe zile. Pana la urma, Elena Ceausescu i-a cerut sa verifice lucrarea atunci cand a fost gata si el a facut unele observatii; nu stiu daca au fost luate in considerare', explica academicianul Bogdan Simionescu, directorul Institutului de Chimie Macromoleculara 'Petru Poni', din Iasi.
Si referitor la promovarea tatalui sau, Bogdan Simionescu are obiectii: 'Evolutia nu i s-a datorat Tovarasei. Dimpotriva, a fost demis de la conducerea Institutului Politehnic in 1976, unde fusese rector timp de peste 20 de ani si prorector chiar din 1948, dupa ce Securitatea a interceptat o discutie a sa cu ambasadorul Germaniei Federale. In cadrul acelei discutii, tata a facut-o pe Elena Ceausescu ceea ce era: o inculta si o analfabeta. Pierzand rectoratul, tata a iesit si din Consiliul de Stat, unde erau numiti, automat, rectorii institutiilor de invatamat mai importante, cum era Politehnica din Iasi'.
In acelasi an 1976, lui Cristofor Simionescu i s-a refuzat dreptul de a participa la ceremonia de inmanare a medaliilor de aur conferite de Societatea Americana de Chimie, care isi serba centenarul, inclusiv prin decernarea unor distinctii catre cei considerati cei mai mari chimisti la ora aceea, din afara granitelor SUA. 'Din cate stiu, au fost 15 sau 25 de medaliati. Din Romania, tata a fost singurul, din Polonia, Ungaria, Bulgaria nu a fost niciunul. Dintre toti medaliatii, singurul care n-a fost prezent personal, la decernarea medliilor, a fost Cristofor Simionescu. Asta i-a infuriat pe americani, care au organizat ulterior o ceremonie in Romania. Au venit cativa chimisti americani aici, iar medalia a fost inmanata de ambasadorul american', povesteste fiul savantului.
14.11.1967 - Elena Ceausescu, directorul ICECHIM ii cere ministrului Invatamantului sa ii stabileasca comisia pentru sustinerea tezei de doctorat. Dupa cum remarca muzeograful Vasile Constantin Diaconescu, cererea depasea de departe uzanta: 'In mod normal, trebuia sa solicite, simplu, inscrierea la doctorat'.
15.11.1967 – Consiliul de Stat emite Decretul 1058 privind titlurile stiintifice din Republica Socialista Romania, care abroga Decretul 880 din 1965 pentru a-i pemite Elenei Ceausescu sa isi poata obtine doctoratul, in regim de urgenta, fara stagiu de pregatire, fara examen, fara conducator de teza de doctorat sau colocviu de admitere (pentru cei interesati, prevederea se gaseste la articolul 17). Decretul 1058 a fost abrogat la scurt timp dupa ce Elena Ceausescu a obtinut titlul stiintific de doctor inginer.
16.11.1967 - ministrul Invatamantului, academicianul Stefan Balan aproba cererea Elenei Ceausescu formulata cu doua zile mai devreme, trimitand o dispozitie rectorului Institutului Politehnic, pentru a se lua 'masurile necesare'. Balan ar fi dat dispozitia in aceeasi zi in care a primit cererea sotiei secretarului general al PCR, dar nu avea temeiul legal si atunci, a fost necesara o scurta intarziere, pentru adoptarea Decretului 1058.
In aceeasi zi, rectorul numeste comisia de examinare, al carei presedinte este Tudor Ionescu, prof. dr. docent, delegatul decanului Facultatii de chimie industriala. Iar membri: academician Costin Nenitescu, prof. dr. docent Emilian Bratu, prof. dr. docent Ion V. Nicolescu.
Si, tot in aceeasi zi, ministrul aproba componenta comisiei. Niciunul dintre cei patru mari chimisti nu mai este in viata.
4 decembrie 1967 – Sunt instiintati membrii Comisiei pentru sustinerea tezei de doctorat ca fac parte din Comisie si ca dizertatia se va sustine, 'vineri, 8 decembrie 1967, ora 8 dim. in sala de consiliu din localul Institutului Politehnic, Calea Grivitei 132 (in prezent, Sala A-159 – n.r.)'.
4 decembrie 1967 – 7 decembrie 1967 – Membrii Comisiei intocmesc referatele de evaluare a tezei de doctorat. Toate referatele sunt favorabile. 'I.V. Nicolescu, profesor de tehnologie chimica la Universitatea Bucuresti, a fost singurul membru al Comisiei care a judecat si persoana, nu doar lucrarea prezentata', apreciaza Constantin Diaconescu, citand paragraful final al referatului.
Valoarea tezei de doctorat pe care si-a atribuit-o Elena Ceausescu este incontestabila, unanim recunoscuta intre profesionisti. Ea a stat la baza unor procese de productie la Combinatele de la Onesti si Brazi.
7 decembrie 1967 – Se intocmeste 'Raportul preliminar de verificare privind admiterea tov. Inginer Elena Ceausescu la sustinerea tezei pentru obtinerea titlului de doctor inginer'. 'Tov. inginer Elena Ceausescu indeplineste conditiile cap. V, art. 17, din Decretul Consiliului de Stat nr. 1058/15.XI.1967 privind sustinerea tezei de doctorat', se precizeaza in document.
8 decembrie 1967 – Ziua cea mare, in care ar fi trebuit ca Elena Ceausescu sa sustina dizertatia tezei de doctorat intr-un cadru public.
'Era sustinere publica si anuntul evenimentului a fost afisat la avizierul Institutului, jos, la intrare. Toata lumea, mai ales tinerii asistenti erau curiosi. Era un eveniment la fel de interesant ca vizita lui Gogu Constantinescu sau a lui Coanda. Asa ca au venit de dimineata, sa ocupe locuri cat mai in fata, in acea sala. Sa nu fie in ultimele randuri, sa n-auda nimic, ca astia, mai batrani, mai vorbeau si cu prune in gura. Dupa ce au luat masa la cantina – fuga, cu mic, cu mare, la sala de consiliu. De la sapte si un sfert – sapte si douazeci, incepusera sa apara. Sala era inchisa, dar pe usa salii era un afis: teza s-a sustinut la ora 6 dimineata. Aceasta este marturia verbala a patru persoane care au participat, direct, la acel eveniment. Mi-au relatat mie, direct, nu din auzite. Sunt persoane, acum in varsta, profesori consultanti. Persoane de mare probitate. Asadar, ramane intrebarea: a sustinut teza tovarasa inginer Elena Ceausescu sau s-a sustinut singura teza?', puncteaza Vasile Constantin Diaconescu.
In procesul verbal de sustinere a dizertatiei scrie: 'Astazi, 8 decembrie 1967 (nu se precizeaza ora – n.r.) a avut loc sustinerea publica a disertatiei pentru obtinerea titlului de doctor a tovarasei inginer Elena Ceausescu, Directorul Institutului de Cercetari Chimice – ICECHIM – cu tema: Polimerizarea stereospecifica a isoprenului. (…) Cu unanimitate de voturi Comisia confera tovarasei ELENA CEAUSESCU titlul de doctor-inginer'.
9 decembrie 1967 – Se intocmeste 'Raportul final de verificare privind conferirea titlului de dr.ing. tov. Elena Ceausescu'.
12 decembrie 1967 - Politehnica Bucuresti propune Comisiei Superioare de Diplome a Ministerului Invatamantului 'confirmarea titlului de doctor inginer in specialitatea tehnologie chimica organica tov. Elena Ceausescu'. Propunerea este semnata de rectorul Constantin Dinculescu.
18 decembrie 1967 – Secretariatul Comisiei de Diplome comunica Ministerului Invatamantului confirmarea titlului de dr.ing. al tov. Ceausescu Elena.
