x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Feeria grotescului

Feeria grotescului

de Raluca Grintescu    |    29 Apr 2008   •   00:00
Feeria grotescului

OMAGIU • Marcel Chirnoagă, monstrul sacru al gravurii româneşti
Drumul unui mare artist într-un secol sfîşiat de ură şi doar din loc în loc înviorat de mici insule ocrotitoare a luat sfîrşit, dar continuă să respire prin lucrările foarte bine cotate şi foarte căutate de marii colecţionari din lume.



OMAGIU • Marcel Chirnoagă, monstrul sacru al gravurii româneşti
Drumul unui mare artist într-un secol sfîşiat de ură şi doar din loc în loc înviorat de mici insule ocrotitoare a luat sfîrşit, dar continuă să respire prin lucrările foarte bine cotate şi foarte căutate de marii colecţionari din lume.


"Era un grafician venit din matematică. Nu a avut o diplomă în arte plastice, nu a fost un profesionist în sensul academic al cuvîntului. Dar a avut o energie lăuntrică extraordinară şi un imaginar fantastic. El a adus în grafica românească un anumit tip de imaginar sălbatic, o feerie a grotescului, care este mai puţin accesibilă unui artist cu studii sistematice. A avut curajul să sfideze normele mai mult sau mai puţin valide ale graficii, care merge mai mult pe limbaj decît pe naraţie retorică", spunea criticul Pavel Susara înainte de moartea marelui artist plastic Marcel Chirnoagă, stins din viaţă miercuri dimineaţă, în urma unui stop cardiorespirator, pe fondul unei afecţiuni pulmonare mai vechi. În vîrstă de 77 de ani, maestrul se afla la ora morţii internat de mai bine de o lună la secţia de Terapie Intensivă a Spitalului de Urgenţă Floreasca, din Bucureşti. "Călătoria" acestui mare artist s-a încheiat într-un con de umbră, pe un pat de spital, măcinat de o grea suferinţă. S-a stins într-o nemeritată uitare. Între real şi fantastic. Gravurile, sculpturile, timbrele sau picturile sale murale vor rămîne însă un punct de reper în arta universală. Unul dintre cei mai importanţi artişti romîni contemporani va rămîne în minţile şi pe pereţii admiratorilor artei sale. Ultimul interviu pe care Jurnalul Naţional îl prezintă în exclusivitate a fost acordat de Marcel Chirnoagă criticului de artă Gabriela Bidu, interviu preluat de pe site-ul www.badin.ro.  

  • Marcel Chirnoagă, cum a ajuns un licenţiat în matematici cel mai important grafician român contemporan? Studiul matematicii a contat pentru lucrările, pentru rigoarea lor unanim recunoscute?
 Marcel Chirnoagă: Am studiat matematicile, dar, ca să fiu sincer, fără convingerea că am talent în acest sens. În convingerea asta m-a ajutat profesorul meu Dan Barbilian – cunoscut ca un mare poet sub numele de Ion Barbu, care mi-a zis că am talent de matematician. Dar din motive de dosar, de antecedente biografice, nu am putut continua studiile şi am ajuns meteorolog timp de şapte ani la Protecţia Navigaţiei Aeriene. Apoi în 1953, pe baza unor desene pe care le-am publicat în ziarele din acea vreme şi în cîteva reviste cum ar fi Contemporanul, am devenit membru al Uniunii Artiştilor Plastici.


  • Cum se raportează realitatea artistică din opera ta la lumea înconjurătoare?
Întotdeauna am fost un realist, nu realist-socialist, ci realist-figurativ. De-a lungul timpului am început să înţeleg valoarea simbolică a ideii în imaginea plastică. Pentru a-mi ilustra stările de spirit am folosit tehnica acvafortei şi acvatintei, atacînd puternic placa cu acizi. În ceea ce priveşte aparatul de sudură, îl foloseam pentru reliefurile create pe placa de fier, care, prin imprimare, dădeau unor suprafeţe ale hîrtiei denivelări sugestive pentru imagine.


"Răul, dacă nu areimagine, nu poate fi recunoscut"

Cum s-a produs saltul de la frumoşii, eleganţii cai, de la graţia vietăţilor şi candoarea siluetelor feminine, din anii de dinaintea lui 1964, la monştri, la bestiarul ce-ţi populează de mult lucrările?
După cum ai spus, am fost un realist şi cred că importantă nu este imaginea, ci starea sufletească pe care o determină. Am trecut la bestiar, pentru că, repet, Răul, dacă nu are imagine, nu poate fi recunoscut, fiind o abstracţie, cum este Binele. Pentru Bine, în mitologie s-au inventat îngerii şi sfinţii, şi pentru Rău, dracii şi tot felul de monştri, cum ar fi balaurii pe care i-am folosit şi eu. În zona tematică a operei mele, în întregul ansamblu de cicluri: "Apocalipsa Sfîntului Ioan", "Virtuţi şi Vicii" (din Catehism), "Infernul din Divina Comedie" ş.a.m.d. ilustrează problema răului.


  • Ansamblul de cicluri reuneşte simboluri, alegorii şi fabule în care se citeşte oroarea în faţa unei istorii nefaste a pervertirii eului. În prezent mai lucrezi cu măşti?
 Măştile mi-au produs oroare de cînd eram copil. Întotdeauna am fost convins că ascund ceva îngrozitor. Din păcate, îmi pare că tot neamul meu poartă măşti cînd tragice, cînd comice, cînd eroice. Ne mascăm, ne îmbrăcăm cu ideologii, credinţe, convingeri. Măştile sînt reprezentative pentru mine în redarea binelui şi răului şi mi-au dat o mulţime de idei.


"Aş vrea să fac un muzeu Chirnoagă"

  • Ilustraţiile de carte, afişele, scenografia şi sculptura îţi completează opera...
 Sculptura a fost un soi de reprezentare în trei dimensiuni a imaginii Răului, aşa cum realizasem şi în grafică. Lucrările s-au bucurat de succes în 1970 şi în 1972 la Veneţia. M-ai întrebat de fuga mea din ţară în urmă cu 30 de ani. Primisem o invitaţie pentru o expoziţie în Finlanda. Mai fusesem în Italia, Franţa, Belgia, URSS. Şi în SUA. Dar din cauza unor denunţuri ale unor colegi securişti, nu am primit paşaport.
M-am înfuriat şi am hotărît să plec fără paşaport. Am făcut rost de o bărcuţă pescărească şi am plecat cu ea de la Sfîntu Gheorghe ca să ajung la Istanbul. Dar m-a prins o furtună din care am fost salvat de o navă rusească, fapt pentru care, după ce fusesem acuzat că sînt securist, pentru că am expus peste hotare, şi agent CIA, pentru că avusesem expoziţii şi în America, am fost acuzat că sunt KGB-ist.


  • Ce-şi doreşte Marcel Chirnoagă la 76 de ani?
 Fiindcă sînt un fel de campion la numărul de lucrări realizate, vreo 5.000 risipite în întreaga lume (numai în atelier am acum cam 600), aş vrea să fac un muzeu Chirnoagă. Aş expune o parte din lucrări şi aş face în fiecare an o expoziţie.


La capătul Apocalipsei

Marcel Chirnoagă s-a născut la 17 august 1930 la Buşteni şi a absolvit în 1952 Facultatea de Matematică şi Fizsică din Bucureşti, făcînd, în acelaşi timp, studii libere de artă. Din 1953, lucrările sale sînt prezentate la majoritatea manifestărilor colective din ţară şi la expoziţii personale în Bucureşti (1955, 1958, 1960, 1962, 1966, 1970, 1975, 1978); Cluj-Napoca (1960); Stuttgart (1969); Paris (1975); Florenţa (1976), USA, Japonia, Iugoslavia, Finlanda, Belgia (Hall Museum), Elveţia, Viena (Albertina Museum) Moscova (Puşkin Museum). A fost distins cu Premiul Uniunii Artiştilor Plastici (1965), Medalia de aur "Kathe Kollwitz" la Expoziţia "Intergrafik", Berlin (1967), Premiul II ex aequo la Bienala de gravură din Cracovia (1968); Premiul tineretului UAP (1967); Premiul Academiei Române (1975); Medalia de aur "Dante – Ravena" (1999). Marele grafician contemporan a realizat de-a lungul vieţii sale peste 3.000 de lucrări, gravuri, desene, picturi şi sculpturi. Viaţa sa artistică a pendulat între monştrii Apocalipsei şi Infernul lui Dante, clasificînd în gravurile sale o lume utopică. Atelierul său din Bucureşti, din Piaţa Amzei, gol acum, a fost locul în care maestrul Marcel Chirnoagă şi-a desăvîrşit cea mai mare parte din opera sa fantastică, ea fiind comparată deseori cu cea a renumitului pictor şi grafician Albrecht Dürer.

×