Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Erau ani când fruntea îţi era lipită de genunchi şi sufletele erau chinuite. La un moment dat, oamenii stăteau la coadă nu la mâncare, nu la deodorante, ci la cinema. La un film.
Erau ani când fruntea îţi era lipită de genunchi şi sufletele erau chinuite. La un moment dat, oamenii stăteau la coadă nu la mâncare, nu la deodorante, ci la cinema. La un film.
Era o perioadă de viaţă gri-cenuşie, tristă şi grea, cu
bucurii rare. Ţin bine minte o zi şi ce-am simţit atunci. Stăteam aproape de
Cinematograful Scala. Veneam de la teatru şi peisajul mi s-a arătat în ziua
aceea uimitor. Erau mulţi tineri care discutau, strigau, râdeau, se bucurau.
Oare ce strica uniformitatea griului sufletesc? M-am apropiat. Erau afişe cu
filmul “Liceenii”. Apoi am intrat în sală. M-am bucurat şi eu cu toată sala. Căci
rămâne în fiecare dintre noi – într-un colţ privilegiat al sufletului –
adolescenţa. Şi lucruri care nu se uită niciodată: primele iubiri, prieteniile,
rătăcirile, examenele, clipele unice.
LUCRURI FIREŞTI. Din aceste multe cauze, toată sala, populată de vârste diferite, a vibrat la unison. Nu era loc de critici severe, nici de clasificări. Toată asistenţa simţea minunea, adică TINEREŢEA. Filmul “Liceenii” (şi toată seria lui) nu era un film mare, dar a fost ca o perfuzie cu normalitate, adolescenţă şi bucurie. Liceenii au fost şi au rămas Mihai Constantin, Ştefan Bănică jr, Oana Sârbu, Cesonia Postelnicu şi aşa mai departe. Au fost revelaţii actoriceşti şi s-au înfipt foarte bine în catalogul numelor de interpreţi cu viaţă lungă. De câte ori mă duc la spectacolul “Oblomov” al lui Tocilescu şi-l urmăresc pe Mihai Constantin în rolul lui Goncearov, nu ştiu ce se petrece în mintea mea. Imaginea se derulează şi-l văd jucând în “Liceenii”.
A fost la un moment dat un reportaj pe stradă, iar la întrebarea ”Ce ne-ai putea spune despre Ştefan Bănică jr?”, răspunsul a fost invariabil: “Este fiul lui Ştefan Bănică şi a jucat în «Liceenii»“. Găsesc în vechile reviste Cinema (1989) o serie de interviuri. Ştefan Bănică jr spune: “Până la vârsta de 5 ani am crezut că am să mă fac miliţian. Sau clovn… nu ştiu sigur. De la 5 ani încolo nu ştiu ce s-a întâmplat, cum s-a întâmplat, dar am renunţat la meseriile mele preferate şi am hotărât să mă fac actor. În 1983 am jucat într-un serial de televiziune. (…). După ce am terminat serialul am dat examen la Institutul de Teatru, am intrat, mi-am făcut stagiul militar şi apoi am fost distribuit în «Liceenii». Îmi amintesc cu nostalgie de cei care au fost liceenii…”.
Filmul “Liceenii” a fost un fenomen social al acelor ani. A adus speranţă şi mi se pare a fi unul dintre cele mai importante filme de dinainte de anul 1989.
Citește pe Antena3.ro
