Frontiera cu Spania - Umilirea continua

Dintr-un autocar cu 34 de romani, doar 5 au fost lasati sa treaca granita dintre Franta si Spania. Romanilor nu li s-a explicat motivele respingerii lor. Reporterii Jurnalului National au fost martorii acestei noi umilinte.

STANGA-IMPREJUR. La granita cu Spania, romanii au fost respinsi fara sa li se spuna motivele

Atunci cand ne-am decis sa vedem cu adevarat ce se intampla cu romanii care vor sa ajunga in Spania, nu credeam ca o sa patim lucruri incredibile.

Am plecat joi, la ora 3 dimineata, din fata Restaurantului Cina din Bucuresti. Colegii de calatorie erau oameni amestecati: niste batranei care voiau sa-si viziteze copiii aflati la munca in Spania, oameni din clasa de mijloc in plin avant turistic, o femeie cu un cercel in nas care era maritata cu un spaniol batran, posesorul pensionar al unui Pechinez, cativa insi cu permise de munca relativ in regula. Una peste alta, ne-am dat seama ca nu eram in compania unor infractori periculosi sau nu picasem intr-o gasca de muncitori la negru decisi sa sparga piata capsunarilor. Pana la Arad, lucrurile au fost relativ terne, adica se auzeau sforaituri din toate partile. Acolo era sa ramanem doar 33, din 34 cati ne stransesem. La o benzinarie din marginea orasului au aparut sase magraoni grasi, rasi in cap, cu ghiuluri si lanturi, care organizau o megapartida de alba-neagra, cu falsi jucatori si "animatori". Cand ne intrebam cine mai poate sa cada in plasa asta, o domnisoara a binevoit sa se arate interesata de invartitul cutiilor goale de ketch-up pe carton. Fiindca a reusit sa o extraga cu succes din randul capetelor rase, un nene care mergea la munca in Portugalia s-a ales cu cateva scatoalce.

HAOS SI PORTOCALE LA NADLAC. In Vama Nadlac am stat putin, adica vreo doua ore si jumatate. Dupa vorba si portul politistilor de frontiera, ne-am dat seama ca nici ei habar n-au ce se petrece, care sunt in mod real criteriile dupa care cineva poate intra in Spania. Retinusera ca ar trebui sa injumatateasca fiecare transport. Comisarul Pop, seful schimbului, a incercat sa fie amabil cu noi si ne-a spus ca spaniolii isi schimba pretentiile de la ora la ora. Dupa parlamentari si negocieri, timp in care toata lumea a hapait tensionat portocale ieftine luate din fata vamii, undeva sus s-a hotarat ca nu mai putin de 15 calatori ar trebui sa debarce. Cu cateva zile in urma, se putea pleca spre Spania doar cu asigurarea de sanatate si 500 de euro in buzunar. Intr-o faza intermediara, drumul a fost conditionat de posesia unei invitatii, permis de munca sau a unui vaucher de hotel. Joi seara, chestia cu vaucher-ul nu mai era valabila si invitatia trebuia musai tradusa si legalizata de un notar spaniol. Omul cu cainele tot incerca sa arate ca Pechinezul e vaccinat, ca are 1.100 de euro, ca-si poate suna fratele rezident in Spania si poate primi in timp util prin fax o invitatie. Nu a contat, a trebuit sa-si ia la subrat cainele bun de export si sa coboare. La fel a patit si o doamna care tot arata ca a platit un avans din pretul camerei de hotel pe care si-o rezervase. I s-a raspuns ca vama are incredere doar in anumite firme de turism, printre care nu se afla, bineinteles, cea la care platise avansul. Cei 15 oropsiti ai sortii au trebuit sa-si ia frumos bagajele din cala autobuzului si sa se consoleze cu ideea ca au pierdut banii de drum si, in unele cazuri, de cazare, dar ca vor avea noroc in dragoste.

UNGARIA, MON AMOUR. La granita maghiara, dupa ce ni s-au stampilat pasapoartele, a aparut o domnisoara vamesa, blonda si trupesa, cu pasaportul unuia dintre soferi in mana. A cerut de la obraz, vorba aia, "o atentie, o maslina". Ne-am simtit maguliti cand manuitorul de volan, satul sa dea atata spaga, a spus ca are in dotare doua persoane importante, mari jurnalisti, care l-ar distruge in momentul in care l-ar vedea incurajand coruptia. Asa a scapat fara sa dea bani fiintei delicate, care i-a aruncat apoi pasaportul in obraz. Cum ce e de dat pe o bancnota e scris, nici nu am iesit bine din vama si am fost opriti de un agent de circulatie caruia soferul, cu un gest masinal, i-a intins o hartie de 10 euro. Am aflat ca lipsa gestului ar fi atras o urmare tragica. Agentul, foarte vigilent, ar fi cerut toate actele posibile si imposibile, s-ar fi uitat la seria motorului, in urechile pasagerilor, proceduri menite sa ne tina pe loc ore bune. Dupa ce, din cauza tensiunii nervoase, un june a tot zbierat "manele", i s-a facut hatarul si am ascultat creatia unui lautar dupa toate aparentele homosexual, fiindca zicea cu o voce groasa: "Ai plecat de langa mine, bagabontule,/Si te-ai dus cu alta, bagabontuleee!". Ajunsi la iesirea din Ungaria, am mai stat vreo doua ore pana cand doi vamesi, in aparenta beti, ne-au pus sa scoatem toate bagajele si s-au apucat sa scorcioveasca in ele. Monolingvi, baietii repetau intr-una "tzigaretten" si nu ne-am prins daca voiau sa primeasca sau sa gaseasca tigari.

DISECTIE. La iesirea din Ungaria, romanii inca sperau sa treaca granita spaniola

BATAIA DE JOC. Prin Austria si Italia am trecut fara sa ne intrebe cineva de sanatate sau sa ne ceara macar un chibrit. Trebuie spus ca, o data cu intrarea in Austria, patrunsesem si in "spatiul Schengen", unde teoretic, daca nu comiti infractiuni, ai voie sa te misti liber, fara sa dai socoteala pe ce traseu. Am ajuns vineri in Franta. Undeva dupa Monaco, ne-au oprit niste jandarmi simpatici, cu uniforme ca din filmele cu Louis de Funes. Ne-au oprit mai mult sa ne avertizeze ca spaniolii au ceva cu noi si ca in ultimele doua zile au aruncat inapoi in Franta atat autocare intregi, cat si cetateni romani care voiau sa ajunga independent in Peninsula Iberica. Pe motiv ca nu e dracul atat de negru, am plecat mai departe. De fapt, diavolul era bleumarin, ca uniformele politistilor spanioli. Ajunsi la Punctul de Frontiera Junquerra sambata, cu putine ore inainte sa dea zorile, am dat pasapoartele si am asteptat vreme indelungata, fara sa avem voie macar sa ne dam jos sa fumam. Un politist, itit pe usa masinii dupa cateva ore, ne-a spus ca doar cinci dintre noi au dreptul sa treaca in Spania. Criteriile de selectie au fost cel putin aberante. Dintr-o familie, tatalui i s-a dat voie sa treaca granita, iar fiului, dupa negocieri de cateva ore. O pereche de veterinari batrani, sariti de 70 de ani, care mergeau sa-si viziteze fiica stabilita de 15 ani in Spania, au parut, probabil, copti sa munceasca la negru sau aveau alura de proxeneti, deoarece au fost facuti pachet si expediati in Franta. Cel cu permis de munca in Portugalia a fost sfatuit cu cinism sa se intoarca la Bucuresti si sa ia avionul, cu toate ca trebuia sa inceapa lucrul in doua zile. Nu a contat nici ca negricioasa cu cercel in nas avea acte care aratau ca e maritata cu un spaniol. I s-a spus, cu aproximatie: "Asta nu inseamna ca ai luat si cetatenia. Daca te iubeste, vine sa te vada in Romania". In lunga lista de respinsi, printre ultimii ne numaram si noi, carora nu ni s-a dat nici o explicatie, cu toate ca aveam toate actele doveditoare ca suntem jurnalisti si vrem sa ne exercitam profesia. Nimeni nu stie care sunt criteriile dupa care au facut selectia politistii spanioli. Totul a parut o bataie de joc menita sa-i descurajeze cel putin temporar pe romanii care vor sa ajunga in Spania. Fara sa vrem, am ajuns in orasul francez de granita Perpignan, de unde am trimis aceasta corespondenta. Parte dintre cei respinsi au ales, ca in vremea comunismului, sa treaca frontiera spaniola cu calauze, pe drumuri laturalnice.
Acest material a fost realizat cu sprijinul firmei de transport Euro-Time (tel.: 021/311132).

PE TRASEU

La Arad, in episodul cu "alba-neagra", si noi era sa o luam pe coaja, pe motiv ca am avut intentia sa pozam scena. De la soferi am aflat ca aceiasi tipi, extrem de agresivi, apar de fiecare data cand un autocar face plinul la benzinarie. Tot de la ei am mai auzit ca proprietarii de cazinou ambulant au taiat doi soferi care au incercat sa-si avertizeze pasagerii sa nu cada-n plasa si, in urma operatiilor facute pe viu, "baietii", logic, nu au patit nimic, cu toate ca sunt foarte vizibili.

DEZAMAGIRE "Aia care nu e in regula nu vine cu autocarul, mai ales in situatia asta. Normal, aia sunt oameni care stie cu ce se mananca Spania, au mai fost si intra peste sau pe sub granita. Cad astia care n-au facut in viata lor nimic rau" Doru S. sofer pe o cursa de linie "RUSINE!" "No, fetita mea ii in Spania de 15 ani, are cerere de cetatenie, ii bine situata acolo. No, am chemarea in regula, legalizata la notar spaniol. Si-or batut joc de noi. Nu stiu cand om mai pute sa vedem fetita, si eu, si sotia suntem omini batrani. Sa le fie rusine la spanioli" Victor M. veterinar pensionar, sarit de 70 de ani