Ziua de 16 decembrie, inainte de ora 17:00. De dimineata, Securitatea Judetului Timis isi desfasoara activitatea normal.
ALEX MIHAI STOENESCU
ADUNAREA. Coloane de timisoreni au inceput sa manifesteze impotriva regimului Ceausescu
|
MASURA NEINSPIRATA. "Primul secretar ne-a informat ca pentru dezorganizarea acelei manifestatii urmeaza a fi infiltrati alti patru-cinci sute de oameni cu diferite responsabilitati pe linia muncii de partid sau de sindicat. Ne-a mai precizat ca deja printre acesti demonstranti se gasesc lucratori din aparatul Inspectoratului Judetean al Ministerului de Interne." Avand in vedere ca la ora 8:00 nu era nimeni in fata casei parohiale, decizia lui Balan pare de neinteles. Ea capata un inteles - determinat si de natura masurii care urma a fi luata - doar daca in noaptea de 15 spre 16 decembrie Emil Bobu l-a informat de Nicolae Ceausescu asupra convorbirii sale cu Balan, iar Ceausescu l-a sunat tot in aceeasi noapte pe Balan la Timisoara si i-a cerut sa ia masura neinspirata, dar tipica lui Ceausescu, de a aduce muncitori care sa-i ia la bataie pe manifestantii din fata casei lui Tokes. Si Balan, si Bobu au ascuns in proces aceasta convorbire de noapte cu Ceausescu, pentru ca ordinul lui Ceausescu se afla la originea evenimentelor, iar ei l-au executat, tot ca niste oameni lipsiti de judecata. Sa ne uitam la text si sa vedem ce contine. Isi poate cineva imagina "infiltrarea" a 400-500 de cadre ale partidului printre 200-300 de manifestanti? Este hilar. Ce fel de "infiltrare" poate fi aceea a unui grup masiv de oameni care depasesc ca numar numarul manifestantilor? Nu, este clar ca au fost trimisi la bataie, iar aceasta masura este tipica unui singur om - Nicolae Ceausescu.
GRUPA DE ASALT. Sa ne amintim ca in timpul teleconferintei din 21 decembrie 1989, Ceausescu va invoca trecutul sau de membru al grupelor de soc organizate de sovietici pe strazile Bucurestilor in anii 1944-1947, pe care populatia i-a identificat sub numele de "mardeiasi": "Reamintesc numai ca in Bucuresti functionau inainte asemenea grupe si nu indraznea nimeni, nici un huligan nu indraznea sa ridice capul pe bulevardele Capitalei. Este adevarat, am fost atunci criticati ca sunt prea aspre - este demult - , dar le-am spus ca trebuie sa fie si mai aspre cu cei care incalca legile". Toti biografii, cu exceptia celor platiti de el, confirma prezenta lui Nicolae Ceausescu in grupurile de batausi de pe strazile Bucurestilor, dar si la conducerea unor astfel de echipe in perioada colectivizarii fortate. Dupa ora 9:00 incep sa se adune mai intai cei patru enoriasi de serviciu, apoi aproximativ zece curiosi. La un moment dat, strada se goleste subit. Nimeni nu intelege din ce cauza, si ofiterii de Securitate coboara pentru a investiga.
Citește pe Antena3.ro
REPRESIUNEA. Fortele de ordine au imprastiat multimea cu jeturi de apa
|
SITUATIA NR. 2. Comisia senatoriala arata ca "in aceeasi zi, din ordinul ministrului de Interne, in toate unitatile subordonate acestui minister, a fost introdusa situatia numarul 2 prevazuta de Ordinul 2030 din 15.05.1972". Nu se precizeaza ora la care s-a dat ordinul. Ea este importanta, pentru ca lipsa acestui amanunt din concluziile Comisiei senatoriale permite confuzia, inducand ideea ca in dupa-amiaza de 16 decembrie situatia era deosebit de grava. Ora declararii Situatiei nr. 2 o aflam de la generalul Grigorie Ghita, in timpul audierii sale din 1994: "In 16 decembrie, ora 20:00, m-a sunat Vlad la domiciliu sa ma prezint la Comandament, la Baneasa, in spatele Institutului de Meteorologie si Hidrologie (unde este acum Comandamentul Trupelor de Jandarmi). Am fost informat de situatia de la Timisoara. Am luat legatura cu gen. Bunoaica, comandantul brigazii de la Timisoara, i-am dat misiunea sa nu permita intrarea sau iesirea din biserica reformata din Timisoara. La ora 22:00 s-a ordonat la MI aplicarea Ordinului 230/1973, deci Situatia nr. 2, stare de alerta a efectivelor. Am transmis ordinul in teritoriu". Insa revolutionarii insisi, precum si fostii ofiteri de Securitate arata ca in dimineata zilei de 16 decembrie numarul persoanelor stranse in fata casei lui Tokes era redus. Revolutionara Veronica Balaj are o amintire romantica despre prima jumatate a acelei zile: "Pana la pranz nu s-a aratat vreun semn ca ziua aceea ar fi putut fi deosebita. Era o sambata de sfarsit de an. Un 16 decembrie ca oricare altul. Asa parea. Si nici nu banuiam altfel. Atata ca vremea se incalzise peste asteptari. Soarele se hlizea in ciuda calendarului in care scria mijloc de decembrie". Temperatura maxima la Timisoara in ziua de 16 decembrie 1989 va fi de 16 grade C.
CONFLICTUL. Avem temeiuri sa credem ca incepand cu ora 11:00, in sediul Comitetului Judetean de Partid s-a dezvoltat un conflict personal intre primul secretar Radu Balan si fostul prim-secretar Ilie Matei. Balan va arata in proces ca "tot in aceeasi zi, la ora 11:00, la Comitetul Judetean de partid si-a facut aparitia Matei Ilie, secretar al CC al PCR, care era invoit pentru a-si rezolva unele probleme familiale. L-am pus pe acesta in tema cu situatia creata in jurul pastorului mentionat, cu ordinul dat de Ceausescu de a se trece la evacuare, la care Matei Ilie a fost de parere ca trebuie sa se puna in executare hotararea de evacuare". S-a nascut o contradictie intre cei doi lideri comunisti locali, provenita din faptul ca Ilie Matei era fostul prim-secretar al judetului Timisoara, iar Balan ii luase locul doar de o luna si jumatate. Conform unor surse din Primaria Timisoarei, Matei cunostea foarte bine cazul Tokes, fusese implicat in emiterea ordinului de evacuare si il considera pe Balan inca nefamiliarizat cu situatia judetului si cu a lui Tokes in particular. Radu Balan nu dorea sa-si inceapa conducerea judetului cu acte de violenta si, in plus, fiind prizonierul unei imagini clasice, larg raspandite, ca Timisoara este un oras civilizat, a mizat pe reactia civilizata a cetatenilor. Pentru Ilie Matei insa, proaspat promovat secretar in CC, ordinul lui Ceausescu era litera de lege. Faptul ca Balan a refuzat sa execute acest ordin a generat starea de conflict si poate si un telefon la Bucuresti. Avem astfel ipoteza unei diferente majore de opinie tocmai la nivelul deciziei superioare pe plan local. Mai tarziu, in seara zilei de 17 decembrie, Balan ii va declara revolutionarului Ioan Savu: "Am vorbit cu oamenii, Savule. Am vorbit, dar n-am putut face mai mult pentru ca sosise Matei, pentru ca venisera generalii".
LOCUL. Sindicalistii trebuia sa sparga "mitingul" de la casa parohiala a lui Tökes
|
INCAPABILI. Informatiile obtinute de Comisia senatoriala despre convorbirile telefonice la inalt nivel politic intre Timisoara si Bucuresti provin exclusiv de la factori politici locali. Era de asteptat ca in declaratiile lor ulterioare, date in procese sau in fata Comisiei, sa ascunda gafa monumentala pe care au facut-o, dovada a ingustimii gandirii lor si a incapacitatii de a conduce o structura, de a gestiona o situatie oarecare. Le era extrem de greu sa recunoasca faptul ca sunt autorii primei aglomerari importante de oameni din Timotei Cipariu si mai ales ca sindicalistii pe care i-au trimis acolo, "reprezentantii clasei muncitoare", "forta inaintata a partidului" etc., pactizasera cu micul grup de enoriasi si simpatizanti de acolo, satui de propaganda, de minciuna, de conditiile mizerabile de trai si de salarii diminuate. Teza unei multimi de 1.000 de persoane prezente in dimineata sau dupa-amiaza zilei de 16 decembrie nu este realista. Nici autorii cei mai entuziasti si inclinati spre exagerari nu confirma aceste cifre, nici jumatate, nici macar un sfert. In dupa-amiaza de 16 decembrie, Emil Bobu va lua si alte masuri, asa cum aflam din declaratia adjunctului sau, Nicolae Mihalache: "La data de 16 decembrie 1989, la ora 16:30, din ordin, m-am prezentat la Bobu Emil care, de fata cu Constantin Radu, mi-a spus urmatoarele: "Vei pleca la Timisoara. In cursul acestei nopti va trebui sa fie evacuat un pastor, problema de care se vor ocupa organele Ministerului de Interne. Cumpanasu Ion va discuta cu pastorul si ii va preciza noua parohie. Toate indicatiile necesare au fost transmise si primului secetar Radu Balan. Tu nu vei avea alta sarcina decat aceea de a ma informa cu evolutia situatiei de la Timisoara"".
Avem posibilitatea acum sa incercam o reconstituire a evenimentelor si din punctul de vedere al Securitatii, punct de vedere care a lipsit din analizele anterioare. In primul rand, trebuie subliniat ca supravegherea adunarilor de oameni in fata casei lui Tokes reprezenta doar un aspect, o parte a activitatii Securitatii Timis, care era mult mai complexa. Din punct de vedere strict profesional, adunarea oamenilor acolo ii deranja pe securisti in indeplinirea misiunii lor, atat prin faptul ca le mobiliza fortele pentru a depista prezenta unor eventuali instigatori din afara sau din interior, cat si prin faptul ca perturba operatiile de supraveghere asupra lui Tokes. Este clar ca in momentul in care s-au implicat autoritatile locale, Securitatea s-a retras in interiorul misiunilor sale stricte de urmarire informativa. Si sa nu uitam ca avea in zona cateva coloane de "turisti" sovietici care tot declarau ca se duc in Iugoslavia sa petreaca Craciunul, dar nu mai paraseau imprejurimile Timisoarei. Ei nu se cazau la hoteluri si dormeau peste noapte in masini. Dormitul peste noapte in masina, la jumatatea lui decembrie, presupune fie o rezistenta fizica iesita din comun, fie folosirea intensa, pe durata intregii nopti, a sistemului de incalzire al autoturismului, fapt care produce un consum de combustibil foarte greu de recuperat. Iarasi nu trebuie sa uitam ca nu se gasea benzina si ca la statiile de alimentare erau cozi imense, zi si noapte. Este imposibil sa neglijam aceste detalii ale unor intamplari nefiresti si ilogice. Coloanele de turisti se aflau la doar cativa kilometri de Iugoslavia si totusi nu treceau granita. In cursul zilei, unul sau doua autoturisme din coloana plecau in recunoastere prin oras, oprindu-se in apropierea unor locuri care vor deveni "aprinse" incepand cu seara zilei de 16 decembrie - in fata Consiliului Judetean, in dreptul aleii ce ducea la Opera, pe strazile din vecinatatea casei lui Tokes.
CONSULUL. In dimineata aceleiasi zile, doua tiruri sovietice vor stationa pe interzis in apropierea unor unitati militare din Timisoara, ingreunand accesul. Vor fi indepartate de Militie. Mirko Atanaskovici, consulul iugoslav de la Timisoara, care va fi acuzat in timpul proceselor revolutiei ca s-a implicat in revolta si se va apara dupa aceea ca nu a depasit "cu nimic ceea ce e prevazut in Conventia Internationala privind relatiile diplomatice internationale", facea in saptamana 10-16 decembrie trei si chiar cinci deplasari pe zi in Iugoslavia si inapoi. El nu stie sau nu vrea sa spuna ca urmarirea sa nu se reducea la un granicer care ii numara iesirile si intrarile pe la granita, ci era supravegheat pe teritoriul Iugoslaviei si interceptat de la Belgrad, astfel ca Directia de Contrainformatii a Securitatii cunostea unde si in ce masura incalca prevederile Conventiei Internationale. In plus, el isi activase propria retea de informatii, intre care unii agenti ai sai au fost identificati la casa parohiala. Precizam ca in orasul Timisoara se mai aflau cateva obiective ale supravegherii operative, asemanatoare lui Tokes.
Fragment din volumul "Istoria loviturilor de stat in Romania - o tragedie romaneasca" de Alex Mihai Stoenescu, Editura RAO-2004.
Nu ratati!
|
In numerele viitoare puteti citi o alta analiza a lui Alex Mihai Stoenescu despre evenimentele din decembrie 1989.
|