Guvernatorul recordurilor

Este de 19 ani la şefia BNR şi nici pentru următorii cinci ani nu are contracandidat. A reuşit să-şi păstreze o imagine pu­blică pozitivă. Este considerat cel mai pu­ternic om din România prin relaţiile pe care le are ca urmare a apartenenţei la Comisia Trilaterală şi la Clubul de la Roma.

Calculat, echilibrat şi misterios, Mu­gur Isărescu îşi măsoară vorbele "la milimetru", astfel încât să nu spu­nă nici mai mult, nici mai puţin decât ceea ce trebuie spus. Ştie bine că de vorbele sale depinde soarta a milioane de oameni şi întreaga economie naţională. Are însă ştiinţa de a transmite esenţialul în vorbe puţine.

Este la cârma Băncii Na­ţi­o­nale a României din septembrie 1990, cu excepţia perioadei decembrie 1999-noiembrie 2000, când a fost prim-mi­nistru al României. A intrat în Cartea Re­cor­durilor ca fiind guvernatorul care a stat cel mai mult la conducerea unei bănci centrale, conform World Records Academy.


A PUS ECONOMIA ÎN MIŞCARE
Deşi a fost premier numai un an, a ştiut exact cum să pună pe picioare economia cu doar trei măsuri bine gândite şi bine aplicate. A ţintit inflaţia şi a transformat-o în dezinflaţie, a stopat descreşterea economică şi a pus bazele creşterii, a realizat un program de strategie pe termen me­diu pentru aderarea României la Uniu­nea Europeană. Nu a făcut-o singur, a che­mat la lucru toate institutele de cer­cetare din ţară, a strâns o echipă de academicieni, de cercetători cu care a realizat aceste strategii, ce au fost ulterior discutate cu toate partidele politice, cu sindicatele şi cu partenerii sociali. Această stra­tegie a fost aplicată ulterior şi de guvernele Năstase şi Tăriceanu şi a dus ţara în UE.

Nu e puţin lucru să stopezi căderea economiei şi să treci pe creştere, însă lui Isărescu i-a ieşit. Reţeta a fost reducerea impozitelor pe salarii de la 45 % la 25% şi pe profit tot la 25%, şi stimularea investiţiilor printr-un credit fiscal.


TUNURILE PE INFLAŢIE
Ca şef al BNR, a dus permanent o luptă surdă cu inflaţia şi a reuşit să asigure 9 ani de dezinflaţie neîntreruptă. Să nu uităm hiperinflaţia dintre anii 1990 şi 1997, când preţurile de consum au crescut de peste 343 de ori, din cauza economiei nerestructurate care a atârnat ca un pietroi de politicile BNR. După vârful din 1993, când a atins nedoritul record de 256%, reducerea graduală a ratei inflaţiei a stat sub semnul acordurilor dintre România şi FMI. Dar rolul BNR a fost hotărâtor, deşi economia reală a jucat mereu feste dezinflaţiei.

Procesul de dezinflaţie a început în anul 2000, când economia era cât de cât restructurată, şi a fost pregătit tot de premierul Isărescu. Apropierea momentului integrării a grăbit libe­ralizarea contului de capital, fapt ce a schimbat total datele problemei în ce priveşte continuarea dezinflaţiei. Inversarea de trend a cursului de schimb dată de aprecierea leului, reducerea dobânzilor bancare au deschis o nouă etapă în lupta cu creşterea preţurilor, ceea ce a permis BNR să pună tunurile pe inflaţie.
FĂRĂ CONSILIU MONETAR
Majoritatea economiştilor consideră că Mugur Isărescu ne-a salvat de colaps în 1999, când România a fost la un pas de a intra în incapacitate de plăţi şi de a intra sub supravegherea Consiliului Monetar impus de FMI. Este meritul guvernatorului Isărescu că a reuşit atunci să salveze pe ultima sută de metri ţara pentru că altfel ar fi urmat ani grei în care cursul de schimb ar fi fost fix şi tot răul din economie s-ar fi dus în inflaţie. Astăzi nu am mai fi vorbit de creştere economică şi nici de dezinflaţie.

Atunci ţara avea o datorie externă de 2,8 miliarde de dolari scadentă în acel an şi rezerve valutare în scădere, pe fondul căderii economiei naţionale şi a creşterii deficitului de cont curent. Fondul Monetar Internaţional a vrut să facă o experienţă şi să atragă băncile private în finanţarea deficitelor unor state din Europa de Est. Aşa că FMI ne-a alocat o primă tranşă de 73 de mi­lioane de dolari, dintr-un împrumut de 547 de milioane de dolari, dar a condiţionat eliberarea următoarelor tranşe de contractare de pe piaţa externă privată a unei finanţări în valoare de 450 de milioane de dolari.

Atunci, Isărescu a deschis rezerva BNR şi a plătit datoria cu banii adunaţi din piaţa valutară. A putut să facă acest lucru pentru că a fost precaut şi a pregătit cu doi ani înainte acest moment. A liberalizat piaţa valutară în 1997, iar în 1998 a trecut la convertibilitatea de cont curent a leului.


BĂTĂLIA CU SPECULATORII
Octombrie 2008 va rămâne în istoria BNR. Pieţele financiare mondiale erau bulversate după căderea pe 15 septembrie a uneia dintre cele mai  mari bănci de investiţii, Lehman Brothers. Pe pieţele financiare era criză de bani şi speculato­rii străini au decis să atace leul, pe care l-au considerat vulnerabil.

Planurile le-au fost spulberate de guvernatorul Isărescu, care a jucat inteligent. A vândut valută şi a tras leii din piaţă. În acel moment, dobânzile la lei s-au urcat până la 70%, dobânzi pe care le-au plătit jucătorii care mizau împotriva leului. Speculatorii au rămas captivi, iar când au vrut să se retragă s-au trezit că nici cursul nu mai e 3,9 cât au mizat ei, ci e doar 3,7. E clar că au pierdut şi din dobândă şi din curs.


REZERVA DE AUR
Isărescu a găsit când a venit la Banca Naţională o rezervă de aur de 67,5 tone şi a decis să o mărească. Astăzi, România dispune de 103,7 tone de aur, care valorea­ză 2.214 milioane de euro. Mărirea re­zervei s-a făcut din producţia internă, din achiziţii de pe piaţa internă, prin intermediul Băncii Comerciale Române, nu din cumpărări de pe piaţa externă. A fost o decizie inspirată, care ne foloseşte acum, în vremuri de criză. E de remarcat că aurul de la Banca Naţională a României (BNR) şi-a dublat valoarea în patru ani. Acum valorează 2.214 milioane de euro, faţă de 1.100 milioane de euro, cât făcea în iulie 2005.
CARTE DE VIZITĂ
● 1971. A absolvit Facultatea de Comerţ Exterior din cadrul Aca­demiei de Studii Economice din Bucureşti. Timp de 19 ani, a fost cercetător ştiinţific la Institutul de Economie Mondială.
● 1989. Obţine titlul ştiinţific de doctor în economie, cu teza "Politici ale ratelor de schimb".
Martie-august 1990. Secretar cu probleme economice şi mo­netare al Ambasadei României din Washington.
Septembrie 1990. Este numit guvernatorul BNR.
● 1993. Devine membru al Clubului de la Roma, o organizaţie internaţională compusă din oameni de ştiinţă, economişti, oameni de afaceri, şefi şi foşti şefi de stat.
● 1998. Este ales vicepreşedinte al Clubului Guvernatorilor Băncilor Centrale din Balcani, Marea Neagră şi Asia Centrală.
1999. În decembrie este numit prim-ministru al României, funcţie pe care o deţine până în noiembrie 2000, perioadă în care a deschis negocierile de aderare a României la Uniunea Europeană. Este reales în funcţia de preşedinte al Asociaţiei Române a Clubului de la Roma.
● 2000. A candidat la Preşedinţia României.
● 2001. A fost ales ca membru corespondent al Academiei Române, iar din anul 2006 este membru titular al acestui for. În prezent este şi preşedintele Secţiei de Economie, Sociologie şi Ştiinţe Juridice a Academiei Române.
● 2002. Este ales preşedinte al Clubului Guvernatorilor Băn­cilor Centrale din Balcani, Marea Neagră şi Asia Centrală.
● 2006. Profesor universitar, Academia de Studii Economice Bu­cureşti; Facultatea de Finanţe, Asigurări, Bănci şi Burse de Valori.
● 2008. Devine membru corespondent al Academiei Regale de Ştiinţe Economice şi Financiare din Barcelona.