Haiducul din Rupea

Janos Keresztes s-a mutat abuziv in cetatea Rupea, acum 23 de ani. Creste impreuna cu nevasta-sa gaini, o vaca, un cal, un porc si cultiva un strat de ceapa. Banii, ca sa traiasca, ii ia de la turistii dornici sa viziteze cetatea. Primarul din Rupea se chinuieste de ani in sir, in zadar, sa-l dea afara din cetatea monument istoric national.

Obiceiul de a cuceri cetati nu apartine cu totul trecutului. In zilele noastre, Janos Keresztes, un ins alergic la munca si mare starpitor de tarii ieftine, a ocupat cetatea Rupea, monument istoric de interes national. Cu toate eforturile Primariei, ocupantul nu poate fi scos cu nici un chip din cetatea pe care a pus stapanire.

Plamanii pocnesc pana ajungi la poarta cetatii, cocotata in varful unui stanci de bazalt. De sus, cuprinzi cu ochii asezarile imprastiate pe dealurile Homoroadelor si pe podisul Hartibaciului. Din cetate, perspectiva ar fi inca si mai generoasa. Insa portile uriase sunt inchise si degeaba isi sparg turistii pumnii in lemnul ghintuit cu chiroane, fiindca nu deschide nimeni. „Cetatea e ocupata de un ungur, zice Stefan Ghiu, mosul care, pentru o sticla de bere, s-a oferit sa o faca pe ghidul. Daca nu deschide, inseamna Janos al nostru ori e jos, in Rupea, ori e beat-mort si nu aude."

Dintre zidurile ruinate, ca niste masele tocite, iese totusi o sfoara de fum si razbate miros de carne fripta. Se vede, printr-o crapatura, ca Janos nu e beat, dar e pe cale sa devina. Trage cu sete dintr-o sticla, iar in jurul lui foiesc cativa tineri care-l imita cu pasiune. Pe un gratar sfaraie un metru patrat de fleici, jinduite de doi caini tinuti la distanta cu picioare in burta si injuraturi unguresti. Cetatea, care de la distanta pare moarta, e plina de viata si de voie buna.

Patimile stapanului

Pumni in poarta, picioare, claxoane, ciocanituri cu un retevei si cu pietre. In sfarsit, se aude o voce din cetate. „Ce vreti, ba, ia carati-va!" Dupa vreun sfert de ceas portile se dau in laturi cu un scartait greu, istoric, si apare un ins cu pas impleticit si ochii mici. Nu e chinez. De la bautura sunt ochii asa. Trasneste de la o posta duhoarea de posirca. Se recomanda abia desclestand falcile: „Io sunt Janos, stapan aici. Nu se intra acum, ca am o petrecere. Veniti mai tarziu. Nu vedeti ca-s ocupat?".

O sticla de bere ii inmoaie naduful si-l face pe Janos chiar ospitalier. Se apuca sa prezinte cetatea, in care s-a mutat abuziv in urma cu 23 de ani, incepand chiar de la poarta: „Asta e poarta cetatii, in jur sunt ziduri, iar ala de acolo care manca iarba e calul meu". Janos mai stie despre cetate ca pe nemteste i se spune Reps. Si cam atat pot afla de la el turistii, daca il prind treaz. Janos ia de la fiecare vizitator, ca un haiduc, intre 10 si 20 de mii. Dar e buna si o paine, o bucata de salam, o bere. Banii ii bea Janos, berea tot el, iar proviziile le imparte cu nevasta-sa, Izabella. Ce ramane, da la caini - Bobi si Linda, "ca si ei sunt oameni", zice Janos.

„Mostenire de familie"

Pretentiile lui Janos se intemeiaza pe faptul ca si tatal sau a locuit in cetate, in casa unde altadata statea parcalabul. O considera, intr-un fel, mostenire de familie. De aceea i se pare absurda pretentia primarului Flavius Dumitrescu de a parasi cetatea si de a nu mai pune taxa de intrare. „Cetatea a fost declarata monument istoric national de valoare exceptionala prin Legea nr. 5 din 6 martie 2000, spune primarul Dumitrescu. Kersztes nu are nici un drept sa stea acolo. L-am somat in nenumarate randuri sa elibereze cetatea, dar nu vrea sa plece. M-a reclamat pe la toate organizatiile civile unguresti ca-l persecut pe motive etnice. Va trebui sa-l dau in judecata si sa-l evacuez fortat in baza unei sentinte judecatoresti. Pentru ca aceasta cetate este in proprietatea primariei si va intra intr-un program PHARE de restaurare. Va intra in circuitul turistic."

Janos Keresztes nici nu vrea sa auda de programul PHARE. „Sa-mi dea mie Primaria 4 miliarde de lei - pretinde Janos - si fac eu cetatea cum a fost si las pe oricine sa intre. Si sa ma plateasca ca am avut grija de cetate si nu am lasat sa se distruga." Indarjit Janos asta: e in stare, zice el, sa se arunce cu capul in jos de pe ziduri, daca ar veni cineva sa-l alunge din cetatea lui. Chiar daca primaria i-a taiat curentul, nu se da dus din cetate. Daca ar pleca si n-ar mai lua bani dela vizitatori, din ce-ar mai trai? De meserie e tractorist, dar nimeni nu lasa un tractor pe mana lui, cat o fi el de stapan de castel.

Cetatea arsa

Intr-o prima mentionare scrisa, cetatea Rupea apare sub numele de Koholom, nume care se refera la roca pe care a fost ridicata: bazalt. Cetatea a fost construita cu incepere din anul 1324, in perioada rascoalei sasilor impotriva regelui Ungariei, Carol Robert de Anjou. Ulterior, locuitorii au mai adaugat constructiei initiale trei turnuri de aparare si doua curti interioare, folosite ca adapost. In prima curte se gaseste o fantana adanca de 59 metri, a carei apa nu a secat pana astazi. Cetatea a fost parasita inca din 1643, cind un incendiu devastator a transformat-o in ruine.

„Cum ni se va aproba proiectul, vom demara lucrarile de restaurare a cetatii, dupa vechile planuri. Deocamdata am intocmit un studiu de fezabilitate; intr-o prima faza ne-ar trebui 800.000 de euro. Conform estimarilor arhitectului Carmen Ion, lucrarile ar dura doi ani. Nu vom face in cetate restaurant, hotel, ceva de genul acesta. Nu. Este emblema noastra. Vrem sa fie pur si simplu muzeu."
Flavius Dumitrescu, primar

„Noi, din Rupea, ne mandrim cu cetatea asta. Asta e istoria noastra. E o frumusete sa privesti de-acolo, de sus. Daca primarul nostru vrea s-o faca ’napoi cum a fost - cred ca tare mandra a fost - , atunci sa plece ocupantii din ea, ca e a noastra, a rupenilor. De ce sa platim, fara bilet, cand iesim si noi la iarba verde, la plimbare? Asta se cheama tribut, nu?"
Gheorghe Visan, buldozerist