Herta Müller – destinaţie Nobel. Suedia via România

"Scrisul a fost pentru mine o modalitate de a exprima ceea ce n-am putut trăi efectiv" – Herta Müller

Scriitoarea de origine română Herta Müller a marcat istoria literară a ţării noastre prin câştigarea Premiului Nobel pe anul 2009.
Academia Nobel (citată în "Le Monde") a precizat că autoarea a fost recompensată pentru "densitatea poeziei şi sinceritatea prozei cu care a descris plastic universul dezmoşteniţilor"."Romanele sale, completează Academia suedeză, oferă prin detalii cizelate o imagine a vieţii cotidiene într-o dictatură încremenită".

Alexandru Al. Şahighian, unul dintre traducătorii Hertei Müller (alături de Nora Iuga), a avut bunăvoinţa să spună câteva cuvinte despre această realizare atât de importantă în viaţa unui scriitor.


● Jurnalul Naţional: Ce ne puteţi spune despre Herta Müller în urma colaborării pe care aţi avut-o?
● Alexandru Al. Şahighian: Am început să traduc din eseurile ei autobiografice, memorialistice, spre sfârşitul anilor '90. Îi cunoşteam scrierile şi-mi plăceau enorm, dar n-o cunoşteam în acea vreme personal. Primele contacte le-am avut la telefon pentru a-i cere acordul ca textul să-i apară în revista la care lucram pe-atunci, iar Herta Müller, necunoscându-mă, era, ca să zic aşa, reticentă. Iar după experienţele avute aici e de-nţeles.
Herta Müller nu este nicidecum un om suspicios, iar cu prietenii este încrezătoare şi deschisă. Dar era un "om păţit".
Apoi relaţia a continuat şi ne-am apropiat, iar plăcerea pe care o am traducându-i literatura, şi admiraţia mea pentru ea, au sporit şi sporesc tot mai mult pe măsură ce traduc din ea, şi trebuie să ştiţi că traducătorul este, de regulă, cel mai fidel şi mai atent cititor al autorului. Consider că am avut o şansă extraordinară şi mă simt fericit că sunt traducătorul acestei scriitoare minunate.


● Jurnalul Naţional: După evenimentele destul de nefericite să spunem cu care s-a confruntat în România, cât de "româncă" se mai simte autoarea în opinia dumneavoastră?
● Alexandru Al. Şahighian: La felul cum a fost formulată această întrebare aş avea unele obiecţii şi precizări. Mai întâi, "evenimente destul de nefericite cu care s-a confruntat (autoarea) în România" mi se pare impropriu spus, şi pentru că dictatura (de orice natură ar fi ea) şi aparatul ei represiv n-au fost niciodată şi niciunde o jucărie, fiind, dimpotrivă, o calamitate şi sursă de nefericire pentru întreaga colectivitate, şi cu-atât mai mult pentru cel intrat nemijlocit în vizorul Securităţii.
În al doilea rând aş spune că nu poate fi vorba de "cât de româncă" se mai simte scriitoarea azi, ca şi cum s-ar fi simţit vreodată astfel, ea fiind, cum se ştie, scriitoare germană originară din România.
Într-un alt sens şi nuanţând, întrebarea dumneavoastră nu este totuşi neîntemeiată, fiindcă scriind despre dictatură (marea nivelatoare a diferenţelor între oameni) şi despre experienţa proprie şi a conaţionalilor germani din România, ea a scris - cum nu prea ştiu să fi scris cu atâta precizie şi acuitate pe această temă vreun alt scriitor român - despre noi toţi cei trăitori în România, români sau germani sau de alte etnii. Şi mai adaug ceva: cine nu i-a citit eseul "În fiecare limbă sunt alţi ochi" nu cunoaşte una din cele mai mişcătoare şi extraordinare dovezi de iubire pentru limba noastră română.


● Jurnalul Naţional: Care este relaţia Hertei Müller cu România?
● Alexandru Al. Şahighian: Herta Müller s-a reîntors, cu diverse ocazii, şi nu arareori în România,   unde are prieteni buni, şi chiar a fost nu mai târziu de săptămâna trecută la Sibiu, la festivalul internaţional de poezie "Oskar Pastior", iniţiat în urmă cu trei ani chiar de ea împreună cu poetul şi istoricul literar Ernest Wichner. A citit aici pagini din romanul ei recent apărut, "Atemschaukel" şi care va apărea în traducere românească în "Raftul Denisei" la editura Humanitas Fiction. - Nu văd ce-ar face-o să nu continue să revină, periodic, în ţară.